ICCJ. Decizia nr. 2299/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2299/2008
Dosar nr.154/45/2008
Şedinţa publică din 24 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 56 din 22 aprilie 2008, Curtea de Apel Iaşi a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta Mitropolia Moldovei şi Bucovinei împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 410/P/2007 din 3 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că:
Petenta Mitropolia Moldovei şi Bucovinei Iaşi a formulat plângere la Parchet la data de 2 noiembrie 2007, solicitând efectuarea de cercetări în vederea începerii urmăririi penale împotriva: - notarului public B.A.L., pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, faptă prevăzută de art. 249 şi art. 258 C. pen.; - soţilor M.V. şi E.; - soţilor T.M. şi C. şi M.A. şi tragerea la răspundere penală a persoanelor care se fac vinovate de înstrăinarea bunurilor mănăstireşti în mod nelegal.
Petenta arată că notarul public B.A.L. a autentificat Actul de dezmembrare nr. 903 din 16 aprilie 2007 şi Contractul de vânzare-cumpărare nr. 907 din 16 aprilie 2007 fără a avea titlul de proprietate în original şi aprobarea necesară de la reprezentantul legal, facilitând astfel vânzarea ilegală a suprafeţei de 15,7979 ha teren către soţii M.V. şi E. şi T.M. şi C., fără a sesiza D.N.A. sau Oficiul pentru spălarea banilor cu privire la provenienţa lor, bani ce nu au mai fost găsiţi în casierie după decesul Stareţului M.C., bănuindu-se că ar fi fost sustraşi de M.A., bucătăreasă la Mănăstirea Vlădiceni.
În urma efectuării actelor premergătoare, prin Rezoluţia nr. 410/P/2007 din 3 ianuarie 2008 a procurorului s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata B.A.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta nu există şi respectiv cea prevăzută de art. 22 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, iar faţă de intimaţii M.V., M.E., T.M., T.C. şi M.A., întrucât în cauză nu s-a constatat săvârşirea vreunei fapte penale.
Nemulţumiţă fiind de soluţia dispusă de procuror, petenta a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, reiterând susţinerile din plângerea penală şi a solicitat reanalizarea cauzei şi începerea urmăririi penale faţă de intimaţi.
Prin Rezoluţia nr. 71/II/2/2008 din 12 februarie 2008 Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a respins ca neîntemeiată plângerea petentei.
Atât în rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, cât şi în cea de respingere a plângerii formulată de petentă, în temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., s-a apreciat că în sarcina notarului B.A.L. nu poate fi reţinută săvârşirea vreunei fapte penale cât timp aceasta a respectat dispoziţiile legale care reglementează procedura notarială de autentificare a actelor, a verificat situaţia proprietăţii şi sarcinile terenului, iar în ce priveşte omisiunea acesteia de a sesiza Oficiul de spălare a banilor s-a constatat că nu este o faptă de natură penală, fiind vorba doar de o contravenţie.
Referitor la ceilalţi intimaţi, s-a constatat că pretinsa activitate infracţională a acestora nu se regăseşte în conţinutul niciuneia dintre infracţiunile reglementate în Codul penal sau în alte legi speciale.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale s-a plâns petenta Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., adresându-se instanţei căreia i-a solicitat să desfiinţeze rezoluţia atacată şi să se dispună începerea urmăririi penale faţă de intimaţi.
Respingând plângerea formulată de petentă, prima instanţă a apreciat că din actele existente la dosar a rezultat că intimata B.A.L., în calitatea sa de notar, a respectat procedura notarială de autentificare prevăzută de art. 67 din Legea nr. 36/1995 şi art. 66 - 71 din Regulamentul de aplicare a legii notariale şi a verificat situaţia proprietăţii şi sarcinile terenului, înainte de a autentifica actul de vânzare-cumpărare, respectiv de dezmembrare a terenului în cauză, iar omisiunea acesteia de a sesiza Oficiul de spălare a banilor nu este o faptă de natură penală, concluzionându-se că soluţia adoptată de procuror în ceea ce o priveşte este temeinică şi legală, respectându-se dispoziţiile art. 228 alin. (4) C. proc. pen.
Referitor la activitatea desfăşurată de intimaţii M.V., M.E., T.M. şi T.C. s-a constatat că, întrucât în cauză nu s-au identificat elemente de natură a duce la concluzia săvârşirii de către aceştia a unor fapte penale, soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în ceea ce-i priveşte este corectă, ca dealtfel şi soluţia de neîncepere a urmăririi penale adoptată faţă de intimata M.A., în condiţiile în care nu a rezultat din actele premergătoare efectuate că aceasta ar fi avut vreo contribuţie la încheierea tranzacţiilor sau că ar fi sustras banii reprezentând preţul vânzării.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de prima instanţă a declarat recurs petiţionara Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând susţinerile din plângerea penală şi a solicitat casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţi pentru săvârşirea infracţiunilor imputate.
Recursul declarat de petiţionară este întemeiat.
Examinând hotărârea atacată, respectiv rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză şi actele premergătoare efectuate, Înalta Curte reţine că printr-o plângere adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, petiţionara Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a solicitat începerea urmăririi penale împotriva intimatei B.A.L., care, în calitate de notar public, ar fi autentificat un Act de dezmembrare nr. 903 din 16 aprilie 2007 şi un Contract de vânzare-cumpărare nr. 907 din 16 aprilie 2007, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 36/1995, dar şi a legii spălării banilor, potrivit căreia avea obligaţia sesizării Oficiului pentru spălarea banilor în cazul efectuării unor tranzacţii care depăşesc suma de 10.000 euro, obligaţie pe care în speţă nu şi-a îndeplinit-o.
Prin aceeaşi plângere, petiţionara a solicitat începerea urmăririi penale şi împotriva intimaţilor M.V., M.E., T.M. şi T.C., cărora le-a reproşat că „au fost cumpărători de rea-credinţă”, precum şi împotriva intimatei M.A., pe care a acuzat-o de însuşirea sumei de bani (aproximativ 150.000 euro) reprezentând preţul înstrăinării terenului.
În urma actelor premergătoare efectuate în cauză s-a dispus, prin Rezoluţia din 3 ianuarie 2008, neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii:
- B.A.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta nu există şi respectiv sub aspectul prevederilor art. 22 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală;
- M.V., M.A., T.M., T.C. şi M.A., deoarece în cauză nu s-a constatat săvârşirea vreunei fapte penale.
Actele premergătoare efectuate în cauză, pe baza cărora s-a adoptat soluţia de neurmărire penală, constau în depunerea la dosar, în dublu exemplar, a unor copii xerox puse la dispoziţia parchetului de către Biroul Notarial Public B.A.L. şi audierea reprezentantului petiţionarei.
Înalta Curte constată, că în speţă cercetările efectuate sunt incomplete, în ceea ce priveşte faptele imputate intimatei B.A.L. şi inexistente cu privire la ceilalţi intimaţi.
Astfel, deşi în plângerea penală petenta invocă „reaua-credinţă” a intimaţilor T.M., T.C., M.V. şi M.E., pe care aceştia ar fi manifestat-o cu ocazia încheierii actului de vânzare-cumpărare, iar pe intimata M.A. o acuză de dispariţia sumei de bani care a reprezentat preţul vânzării, respectiv 150.000 euro, Parchetul nu a verificat aceste susţineri, concluzionând generic şi fără a efectua cercetări că „activitatea intimaţilor, astfel cum a fost descrisă în conţinutul plângerii, nu se regăseşte în conţinutul niciunei infracţiuni”.
Este evident aşadar că soluţia de neurmărire penală dispusă în cauză nu se bazează pe o cercetare completă, astfel că Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinţei pronunţată de prima instanţă, desfiinţarea ordonanţei atacate şi trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.
Urmează ca procurorul să verifice în ce împrejurări s-a încheiat actul de vânzare-cumpărare a terenului proprietatea petentei, respectiv motivul pentru care intimata B.A.L. a efectuat tranzacţia pe baza unei copii legalizate a actului de proprietate prezentat, în condiţiile în care originalul titlului de proprietate exista (conform susţinerilor petentei); motivul pentru care aceeaşi intimată nu a solicitat preotului C.M. prezentarea unei împuterniciri din care să rezulte respectarea condiţiile impuse prin Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, aprobat prin Decretul nr. 233/1949 şi Regulamentul pentru Administrarea Averilor Bisericeşti - acte în vigoare la data încheierii actului autentic.
Se vor verifica, de asemenea, susţinerile petentei referitoare la starea de sănătate a preotului M.C. la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare, dacă şi în ce măsură a fost afectată capacitatea sa de a consimţi la încheierea actului respectiv şi dacă intimaţii au avut cunoştinţă de aceste împrejurări.
Cu privire la fapta imputată intimatei M.A. se vor face cercetări pentru a se stabili dacă aceasta şi-a însuşit suma de bani la care se referă petenta în plângerea sa.
Pentru lămurirea acestor împrejurări vor fi ascultaţi intimaţii, se vor audia martorii indicaţi de către petiţionară şi se vor administra orice alte mijloace de probă ce se vor aprecia necesare pentru aflarea adevărului.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de petiţionară, să caseze hotărârea primei instanţe şi, rejudecând, să admită plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, pe care o va desfiinţa şi va trimite cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi pentru începerea urmăririi penale faţă de intimaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de petiţionara Mitropolia Moldovei şi Bucovinei împotriva Sentinţei penale nr. 56 din 22 aprilie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Casează Sentinţa penală recurată şi, rejudecând, admite plângerea formulat de petiţionara Mitropolia Moldovei şi Bucovinei împotriva Rezoluţiei nr. 410/P/2007 din 3 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Desfiinţează rezoluţia atacată şi trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi pentru începerea urmăririi penale faţă de B.A.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 24 C. pen., M.V., M.E., T.M. şi T.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi faţă de M.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 208, 209 alin. (4) C. pen.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2008.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 16932011/2008. Penal. Traficul de droguri... | ICCJ. Decizia nr. 2949/2008. Penal → |
|---|
