ICCJ. Decizia nr. 1594/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1594/2009
Dosar nr. 6904/1/2009
Şedinţa publică din 8 octombrie 2009
Asupra plângerii penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 28941 la 25 august 2009 şi pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 6904/1/2009 la 26 august 2009, petiţionara A.R.R. a formulat plângere penală împotriva rezoluţiei procurorului dată la 10 august 2009 în dosarul nr. 1007/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
În motivarea plângerii, petiţionara a arătat în fapt că rezoluţia atacate se găseşte în continuarea celor două deja atacate, ordonanţa procurorului din 29 iulie 2009 a D.N.A. din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 179/P/2009, precum şi din dosarul nr. 1592/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ambele atacate la Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 6 august 2009.
Prezentei plângeri, petiţionara a ataşat fotocopia comunicării rezoluţiei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică dată în dosarul nr. 1007/P/2009, a rezoluţiei din 10 august 2009 dată de procuror în dosarul nr. 1007/P/2009 al parchetului menţionat, a cărţii de identitate a petiţionarei, aflate la filele 3-5 dosarul Înaltei Curţi.
Înalta Curte, prin adresă a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, trimiterea dosarului nr. 1007/P/2009 şi rezoluţia procurorului ierarhic superior, fiind necesare pentru soluţionarea plângerii formulată de petiţionara A.R.R., adresă aflată la fila 8 dosarul Înaltei Curţi.
La dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil a fost înregistrată prin Registratura Generală a instanţei supreme sub nr. 4826 la 29 septembrie 2009, adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, prin care se comunică că se înaintează dosarul nr. 1007/P/2009 privind pe petenta A.R.R., precum şi că petenta nu a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen., adresă aflată la fila 13 dosarul Înaltei Curţi.
De asemenea a mai fost depus la dosar după înregistrarea prin Registratura Generală a instanţei supreme sub nr. 31859 la 30 septembrie 2009, un memoriu formulat de petiţionara A.R.R., la care aceasta a anexat şi fotocopia unei adrese emisă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, aflate la filele 15-17 dosarul Înaltei Curţi.
La termenul de astăzi, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie incidenţa dispoziţiilor art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., întrucât petiţionarea s-a adresat cu plângere direct la instanţa de judecată, fără, ca în prealabil, să formuleze plângere la procurorul ierarhic superior.
Petiţionara, având cuvântul a solicitat trimiterea cauzei la procurorul ierarhic superior, în vederea soluţionării plângerii.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca inadmisibilă a plângerii formulată de către petiţionară, întrucât neparcurgerea etapei plângerii la procurorul ierarhic superior echivalează cu neîndeplinirea unei condiţii de admisibilitate, dispoziţiile art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., fiind incidente numai în cazul organelor judiciare necompetente.
Examinând plângerea formulată de petiţionara A.R.R., în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei din 10 august 2009 dată în dosarul nr. 1007/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, Înalta Curte constată că aceasta a fost greşit îndreptată direct instanţei de judecată pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că prin rezoluţia din 10 august 2009 dată de procuror în dosarul nr. 1007/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.A., judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta nu există şi faţă de J.N., judecător în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta nu există.
În considerentele rezoluţiei, procurorul a constatat că prin ordonanţa nr. 179/P/2009 din 29 iulie 2009, Direcţia Naţională Anticorupţie, Secţia de combatere a corupţiei, a dispus, conform art. 29 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., disjungerea şi declinarea cauzei privindu-i pe judecătorii B.A. din cadrul Curţii de Apel Bucureşti şi J.N. din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cercetaţi sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în favoarea parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, spre competentă soluţionare.
Astfel, la data de 3 iulie 2009, A.R.R., domiciliată în Bucureşti, a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti să efectueze cercetări faţă de judecătorii mai sus amintiţi, precum şi împotriva judecătorilor din cadrul secţiilor penale ale Tribunalului Bucureşti, susţinând că „m-au prejudiciat de o sentinţă penală de exonerare de răspundere penală încă din 2005, favorizând spionajul contra omeniei".
La data de 17 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înaintat plângerea formulată de A.R.R., Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Fiind audiată de către procuror, la data de 28 iulie 2009, petenta a precizat că, în perioada 2000-2006 a fost parte în mai multe procese civile şi penale aflate, fie pe rolul Tribunalului Bucureşti, fie pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, fiind nemulţumită de modul în care judecătorii s-au pronunţat în cauzele respective.
Totodată, reclamanta a susţinut că judecătorii J.N. şi B.A. „au acţionat în defavoarea mea în dosarele Curţii de Apel, secţia a II-a penală, în sensul că mi se respingeau toate cererile, agravau situaţii existente în sensul pronunţării unor decizii chiar nelegale".
Din analiza declaraţiei mai sus menţionată nu a rezultat la care dintre decizii se referă petenta, având în vedere că aceasta a fost parte în mai multe cauze aflate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
Faţă de cele mai sus expuse, în cauză nu s-a putut reţine săvârşirea vreunei infracţiuni de către judecătorii B.A. din cadrul Curţii de Apel Bucureşti şi J.N. din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât, conform art. 124 alin. (3) din Constituţie, „judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii", soluţiile lor exprimând convingerea creată de probele administrate de către părţi.
Mai mult, în legislaţia română, verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiilor pronunţate de către magistraţii judecători se realizează prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege şi nu prin repunerea lor în discuţie în cadrul unui proces penal îndreptat împotriva acestora.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere, pe care a adresat-o Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ce face obiectul prezentei cauze.
În actuala reglementare a prevederilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., aşa cum au fost modificate, prin dispoziţiile Legii nr. 356/2006, legiuitorul a statuat că după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.
Aşadar, introducerea plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, a ordonanţei sau a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale sau a dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu, la prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ori, după caz, la procurorul ierarhic superior constituie o condiţie prealabilă prevăzută de lege şi, totodată, o etapă obligatorie pentru exercitarea procedurii reglementate în art. 2781 C. proc. pen.
Anterior modificărilor dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. prin Decizia nr. XIII din 21 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, publicată în M.Of., Partea I nr. 119 din 8 februarie 2006 se stabilea că plângerea adresată direct instanţei de judecată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror, fără ca acestea să fie atacate, în prealabil, conform art. 278 C. proc. pen. la procurorul ierarhic superior, respectiv, cu încălcarea dispoziţiilor relative la sesizarea instanţei sub sancţiunea nulităţii absolute, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., era inadmisibilă.
Prin prevederile Legii nr. 356/2006 în conţinutul art. 278 1 C. proc. pen. a fost introdus un nou alineat, respectiv alin. (13), care prevede că plângerea greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent.
Astfel, în cazul în care persoana vătămată nu parcurge etapa obligatorie menţionată şi se adresează cu plângere direct instanţei, în scopul evitării încălcării accesului la justiţie, plângerea greşit îndreptată la instanţă se va trimite organului judiciar competent.
Or, în contextul cauzei, petiţionara A.R.R. a sesizat direct instanţa de judecată, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei din 10 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, dată în dosarul nr. 1007/P/2009, fără a parcurge etapa, prealabilă şi obligatorie prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen., aşa cum rezultă şi din adresa parchetului, aflată la fila 13 dosarul Înaltei Curţi, aşa încât plângerea sa a fost greşit îndreptată, impunându-se a fi trimisă organului judiciar competent, respectiv procurorului şef al Secţiei Urmărire Penală şi Criminalistică, spre competentă soluţionare.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate reţine concluziile reprezentantului Ministerului Public referitoare la inadmisibilitatea plângerii formulată de petiţionara A.R.R., având, pe de-o parte, în vedere modificarea dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., prin introducerea alin. (13), care reprezintă o garanţie a respectării accesului la justiţie, iar, pe de altă parte, manifestarea de voinţă a petiţionarei de a se adresa direct instanţei de judecată, nu poate opera, în condiţiile existenţei unei condiţii obligatorii prevăzute de lege, în sensul parcurgerii procedurii prevăzute de art. 275-278 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., va trimite plângerea formulată de petiţionara A.R.R. împotriva rezoluţiei din 10 august 2009 dată în dosarul nr. 1007/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
În baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen. trimite plângerea formulată de petiţionara A.R.R. împotriva rezoluţiei din 10 august 2009 dată în dosarul nr. 1007/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1591/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1640/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
