ICCJ. Decizia nr. 1643/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1643/2009
Dosar nr. 6899/1/2009
Şedinţa publică din 14 octombrie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
La data de 25 august 2009, petiţionarul T.V. s-a adresat cu plângere Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamând necomunicarea soluţiei în dosarul penal nr. 130/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Petiţionarul a învederat că întrucât Parchetul nu îi face cunoscută soluţia dispusă în cauză, solicită instanţei de judecată să dispună măsurile legale pentru a-l determina la aceasta.
Fiind prezent în instanţă, la termenul de judecată din data de 14 octombrie 2009, petiţionarul T.V. a precizat că plângerea sa are ca obiect necomunicarea soluţiei dispuse de procuror şi solicitarea de a se dispune măsuri în acest sens de către Înalta Curte.
Din oficiu, instanţa a dispus ataşarea dosarului nr. 130/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Examinând plângerea, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Prin ordonanţa nr. 130/P/2009 din 12 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe magistraţii C.S.L., R.F.G. şi U.L., judecători în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, cât şi a celorlalţi magistraţi, în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen. şi art. 42 alin. (2) raportat la art. 45 alin. (1) C. proc. pen.
Dosarul cauzei împreună cu ordonanţa nr. 130/P/2009 din 12 februarie 2009 s-au trimis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde a primit rezolvarea prin ordonanţa nr. 211/P/2009 din 2 martie 2009, soluţie verificată de procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, la plângerea petiţionarului, prin rezoluţia nr. 3443/1767/II-2/2009 din 13 aprilie 2009 (înscrisuri depuse de petent la data de 14 octombrie 2009 şi aflate la dosarul instanţei, filele 16-23).
Petiţionarul susţine că ordonanţa nr. 130/P/2009 din 12 februarie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nu i-a fost comunicată, înţelegând ca neluarea acestei măsuri de către procuror să o atace în faţa instanţei de judecată.
La fila 6 a dosarului nr. 130/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti se găseşte adresa cu numărul de mai sus, datată 16 februarie 2009, prin care petiţionarului T.V. i s-a făcut cunoscută soluţia de declinare a competenţei către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, ca instanţă investită cu plângerea al cărei obiect a fost precizat în faţa sa de însuşi petentul, în termeni clari şi expliciţi, nu poate păşi la rezolvarea pricinii pe fond, ci trebuie să verifice, mai întâi, admisibilitatea sesizării instanţei cu o astfel de acţiune.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., în faţa instanţei pot fi deduse numai plângerile care privesc anumite soluţii date de procuror, expres şi limitativ prevăzute de legiuitor: rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanţa ori, după caz, rezoluţia de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Învestirea instanţei în alte limite decât cele arătate mai sus nefiind prevăzută şi îngăduită de lege, rezultă că o plângere care vizează neluarea de către procuror a măsurii de comunicare a unei soluţii dispuse într-o cauză penală nu este admisibilă.
Plângerea contra actelor procurorului se adresează şi se rezolvă de către procurorul ierarhic superior acestuia, potrivit dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen.
Înalta Curte, constatând inadmisibilitatea plângerii formulate de petiţionarul T.V., va dispune respingerea acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul T.V.
Obligă petiţionarul la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1640/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 1654/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
