ICCJ. Decizia nr. 1591/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1591/2009
Dosar nr. 5694/1/2009
Şedinţa publică din 8 octombrie 2009
Asupra cauzei penale de faţă;
Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, din 26 martie 2009 emisă în dosarul nr. 310/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii A.S. (judecător la Curtea de Apel Galaţi), D.B. şi R.A. (judecători la Tribunalul Galaţi) sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece din actele dosarului rezultă că fapta sesizată nu există.
În esenţă, s-a reţinut că petentul D.N. se află într-un litigiu civil cu Asociaţia de locatari din imobilul în care acesta domiciliază, conflict ce are la bază neplata unor cheltuieli comune de întreţinere de către petent.
Prin sentinţa civilă nr. 953/2008 a Judecătoriei Galaţi a fost admisă excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune invocată din oficiu pentru cheltuielile de întreţinere anterioare lunii octombrie 2004 şi a fost admisă în parte acţiunea civilă în pretenţii formulată de reclamantă, fiind obligat pârâtul D.N. la plata sumei de 1179 lei cu titlu de cheltuieli comune de întreţinere. A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere aferente debitului principal.
Prin Decizia civilă nr. 315/2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi, completul de judecată din care au făcut parte în calitate de judecători cei trei intimaţi a admis recursul reclamantei Asociaţiei de Proprietari, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Din examinarea plângerii petentului, rezultă că acesta consideră că prin admiterea recursului, cei trei magistraţi l-ar fi „privat de dreptul de a beneficia de Decretul nr. 167/1958...aducându-mi o vătămare a intereselor personale...".
Din analiza actelor aflate la dosarul cauzei, procurorul a reţinut că membrii completului de judecată nu i-au vătămat petentului interesele sale, motivând în mod corect şi fără echivoc soluţia dispusă.
De asemenea, trebuie precizat că partea nemulţumită de soluţia dispusă de instanţă are la îndemână exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, fiind imposibilă angajarea răspunderii penale a magistraţilor pentru soluţia dispusă. Dacă am admite altfel, ar însemna să afectăm într-un mod iremediabil conţinutul raporturilor juridice, ceea ce ar determina angajarea răspunderii penale a tuturor magistraţilor care se pronunţă în cauzele deduse judecăţii, deoarece întotdeauna va exista o parte nemulţumită. De altfel, într-o atare situaţie, nici nu şi-ar mai dovedi utilitatea căile de atac.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul conform art. 278 C. proc. pen.
Prin rezoluţia Procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din 18 mai 2009 emisă sub nr. 4761/2373/11/2/ 2009 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petentului.
În esenţă, s-a reţinut că în sarcina magistraţilor menţionaţi nu se poate reţine săvârşirea nici unei infracţiuni.
Astfel, fapta magistratului judecător de a desfăşura toate activităţile componente şi conexe judecării cauzei nu poate întruni elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu. Conform dispoziţiilor art. 124 alin. (3) din Constituţie judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, soluţiile lor exprimând convingerea creată de probele interpretate în strânsă legătură cu respectarea dispoziţiile legale.
Chiar şi în situaţia când astfel de activităţi sunt realizate defectuos, aceasta nu atrage răspunderea penală a magistraţilor, îndreptarea oricărei erori putându-se face exclusiv prin exercitarea căilor de atac.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petentul D.N. a formulat plângere potrivit art. 278/1 C. proc. pen.
Potrivit art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., termenul în care o asemenea plângere poate fi adresată instanţei competente este de 20 de zile de la data comunicării de către procurorul ierarhic superior a modului de rezolvare a plângerii ce i-a fost adresată conform art. 278 C. proc. pen.
În speţă, rezoluţia Procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din 18 mai 2009 a fost comunicată petentului la data de 29 mai 2009,conform dovezii aflate la dosar (fil.36 dup), iar acesta a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale la data de 1 iulie 2009,cu depăşirea termenului de 20 de zile prevăzut de lege (ultima zi fiind 19 iunie 2009).
În consecinţă, plângerea petentului este tardivă şi urmează a fi respinsă conform art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge ca tardivă plângerea formulată de petiţionarul D.N. împotriva rezoluţiei din 26 martie 2009 dată în dosarul nr. 310/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1571/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1594/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
