ICCJ. Decizia nr. 1832/2009. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 171 din 5 iunie 2007, Tribunalul Bihor a condamnat pe inculpații:
- C.V.I., F.D. și B.G.F. la o pedeapsă de câte 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208-209 lit. a), g) și i) și art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen.
în baza art. 861C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 7 ani, conform art. 862C. pen., obligând inculpații să se supună măsurilor de siguranță prevăzute de art. 863C. pen.
- V.I.T. a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 rap. la art. 208-209 lit. a), g), i) și art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen.
S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere conform art. 86/1 C. pen. pe durata termenului de încercare de 7 ani; s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86/3 C. pen.
- D.M., B.I. și S.D. au fost condamnați la pedeapsa de câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 208-209 lit. a), g), i) și art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen.
S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor pe perioada termenului de încercare de 6 ani, conform art. 862C. pen., obligându-i să se supună măsurilor prevăzute de art. 863C. pen.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului S.G.F.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile SC L.C.L.D. SRL- 3200 litri motorină, a fost a fost restituit.
A dispus confiscarea specială a autoturismului marca Ford Sierra aparținând inculpatului B.I., Ford Sierra aparținând inculpatului D.M., Wolkswagen Passat aparținând inculpatului V.I.T., Fiat Regata aparținând inculpatului S.D., Wolkswagen Transporter aparținând inculpatului B.G. și Wolkswagen Transporter aparținând inculpatului V.I.T.
Pentru a stabili astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 13 mai 2004, pe timp de noapte, la Stația CFR Oradea Est, organele de poliție au depistat pe inculpații C.V., B.I., B.G.F. și F.D. care sustrăseseră motorină.
Lângă stație a fost găsit autoturismul Wolkswagen aparținând inculpatului V.I.T., iar în mașină o factură ce atesta cumpărarea mai multor canistre de câte 25 litri, cât și 86 canistre cu câte 25 litri motorină.
S-a constatat că la un vagon cisternă sigiliul era rupt, iar printr-o deschizătură creată era introdus un furtun PVC flexibil, în spatele vagonului s-au mai găsit 40 canistre pline cu motorină.
De asemenea, în autoturismul aparținând inculpatului B.I. s-au găsit 20 canistre goale, acesta spunând că le-a cumpărat pentru a le umple cu motorină.
în triajul Stației CFR s-a găsit și un autoturism Wolkswagen - proprietatea inculpatului B.G., în care se găseau 60 canistre pline cu motorină, precum și altele goale.
De asemenea, în jurul vagonului s-au mai găsit atât canistre pline cu motorină (60), cât și canistre goale și furtunuri de cauciuc.
Cercetările poliției au continuat, la fața locului mai fiind găsit un autoturism marca Fiat aparținând inculpatului S.G.F., în care se găseau 72 canistre din plastic.
La mică distanță au fost găsite și autoturismele Ford Sierra - aparținând inculpatului D.M., în care se găseau 9 canistre goale, precum și autoturismul marca Fiat Regata aparținând inculpatului S.D., în care erau 7 canistre goale.
Cercetările ulterioare au stabilit că s-au înțeles să sustragă motorină, cel care le-a dat indicații cu privire la modalitatea de comitere a fost inculpatul C.V.I. care urma să primească suma de 13.000 lei.
Tribunalul a reținut vinovăția inculpaților, probele atestând că inculpații C.V., F.D. și B.G. au sustras împreună cantitatea de 3 tone motorină, cu complicitatea inculpatului V.T., iar coinculpații D.M., B.I. și S.D. au săvârșit infracțiunea de tentativă la furt calificat.
Inculpatul S.G.F. a fost achitat, tribunalul motivând că acesta nu a fost găsit la fața locului, iar autoturismul ce îi aparținea nu era în stare de folosință, având defecțiuni, nefiind probe concludente care să dovedească vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat.
împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpații B.I., C.V., F.D., B.G., V.I.T. și S.G.
Apelul parchetului a vizat greșita achitare a inculpatului S.G.V., solicitându-se condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, precum și greșita individualizare a pedepsei celorlalți inculpați, solicitându-se înlăturarea dispozițiilor art. 861C. pen. și executarea pedepsei într-un loc de detenție, având în vedere gravitatea faptelor, împrejurarea că inculpații au acționat în grup organizat, precum și prejudiciul însemnat produs părții civile.
Prin decizia penală nr. 114/A din 9 decembrie 2008, Curtea de Apel Oradea a admis apelul parchetului, a casat în parte sentința penală atacată și în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., făcând aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
Apelurile inculpaților prin care au solicitat achitarea, întrucât faptele nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, ori nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat (inc. B.I. și D.M.), au fost respinse.
De asemenea, au solicitat înlăturarea măsurii confiscării speciale a autoturismelor.
S-a motivat de curte că probele administrate dovedesc vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați, iar tribunalul a apreciat corect gradul de pericol social al acestora.
Dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen. privind confiscarea specială a autoturismelor aparținând inculpaților au fost corect aplicate, aceștia neputând săvârși infracțiunile fără folosirea acestora.
împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și inculpații B.I., C.V.I., F.D., B.G.F., V.I.T. și S.G.F.
Recursul parchetului este nefondat cu privire la inculpatul B.I. și tardiv cu privire la inculpații C.V.I., F.D., B.G.F., V.I.T., D.M. și S.D.
Potrivit dispozițiilor art. 385/6 alin. (1) C. proc. pen., instanța judecă recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în raport de calitatea pe care o are în proces.
Rezultă deci, că efectul devolutiv al recursului are anumite limite, în sensul că instanța judecă numai cu privire la persoana care l-a declarat și la care se referă.
în speță, declarația de recurs a parchetului (fila 7 din dosarul îCCJ) se referă numai la inculpatul B.I., recursul fiind declarat în termenul legal de 10 zile de la pronunțare, devoluția recursului fiind limitată numai la acest inculpat și nu cu privire și la celelalte persoane, nenominalizate în adresa parchetului.
împrejurarea că în adresă s-a trecut "+ 7 inculpați" și nu se declară recurs față de toți cei opt inculpați, în lipsa nominalizării acestora, nu poate avea efecte cu privire la toți inculpații.
împrejurarea că în motivele de recurs formulate după expirarea termenului de recurs de 10 zile, parchetul i-a nominalizat, nu poate fi avută în vedere, astfel că recursul este tardiv, urmând a fi respins conform art. 385/5 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Cât privește motivul de recurs vizând individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B.I., prevăzut ca motiv de casare în dispozițiile art. 385/4 pct. 14 C. proc. pen., acesta este nefondat, instanțele făcând o corectă apreciere a gravității faptei comise, persoana făptuitorului cât și împrejurarea că de la săvârșirea faptei deduse judecății a trecut o perioadă mare de timp.
Cu privire la recursurile declarate de inculpații B.I., C.V.I., F.D., B.G.F., V.I.T. și S.G.F., Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Inculpatul B.I. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, întrucât fapta sa se situează în sfera actelor pregătitoare, nesancționate penal.
Motivul este nefondat.
Din examinarea cauzei rezultă că inculpatul B.I. în înțelegere cu ceilalți coinculpați, s-a deplasat la Stația CFR Oradea Est, cu autoturismul proprietatea sa, având în mașină mai multe canistre, în care urma să depoziteze motorina sustrasă din vagoanele CFR.
Vagonul din care urma să se sustragă motorină avea sigiliile rupte și montat un furtun din care inculpații C.V., F.D. și B.G.F. sustrăseseră cantități însemnate, organele de poliție întrerupând activitatea celorlalți inculpați, împiedicându-i să sustragă urmare controlului efectuat, printre aceștia fiind și inculpatul B.I.
Rezultă deci, că fapta inculpatului a depășit faza actelor pregătitoare, fiind tentativă la furt calificat, iar împrejurarea că nu a mai sustras motorină se datorează intervenției organelor de poliție și nu voinței inculpatului.
Ca atare, încadrarea juridică dată faptei și ca o consecință, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat corespunde probelor dosarului, în cauză pronunțându-se o hotărâre nesupusă cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen.
Nefondat este și motivul de casare invocat de toți inculpații, vizând greșita confiscare a autoturismelor ce au fost folosite la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, măsură prevăzută de art. 118 lit. b) C. pen.
Conform dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea infracțiunii sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.
Din examinarea cauzei, rezultă că, deși autoturismele nu au fost destinate să servească la comiterea infracțiunii de furt și nici modificat în acest sens, ele au folosit nemijlocit la săvârșirea infracțiunii.
în autoturisme s-a găsit un număr mare de canistre, parte goale, parte pline cu carburant, inculpații neputând transporta bunul sustras prin alte mijloace, ci folosind numaiacest mijloc de transport.
Rezultă așadar că în mod legal au fost confiscate autoturismele, folosirea acestora fiind indispensabilă în săvârșirea faptelor deduse judecății.
Nefondat este și motivul vizând individualizarea pedepsei, aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepselor, instanțele făcând o corectă apreciere a dispozițiilor art. 52 C. pen.
Instanța, examinând cauza din oficiu, nu se constată motive de casare, înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, privind pe B.I. și de inculpații C.V.I., B.I., F.D., B.G.F., V.I.T. și S.G.F. conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și ca tardiv recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind pe inculpații C.V.I., F.D., B.G.F., V.I.T., S.G.F., D.M. și S.D. conform dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3317/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2930/2009. Penal → |
|---|
