ICCJ. Decizia nr. 1858/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1858/2009
Dosar nr. 6066/1/2009
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2009
Asupra plângerii penale de faţă.
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completată ulterior în faţa procurorului la data de 27 noiembrie 2008, petiţionara A.R.R., domiciliată în Bucureşti, sector 1, a solicitat efectuarea de cercetări faţă de magistraţii C.R., V.A. şi J.N., judecători la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub aspectul infracţiunilor de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea plângerii, petiţionara a susţinut că magistraţii menţionaţi mai sus ar fi obstrucţionat-o, nedându-i posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere în instanţă, deşi are pregătire juridică, cu ocazia soluţionării dosarului nr. 4233/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin această atitudine favorizând pe judecătorul B.A.E., de la Curtea de Apel Bucureşti, investită cu soluţionarea unui dosar de revizuire, în care petiţionara are calitatea de parte.
Apreciind că faptele reclamate nu există, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, prin rezoluţia cu nr. 1477/P/2008 din 29 iunie 2009 a dispus, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii menţionaţi anterior, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionara A.R.R. a formulat plângere la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul prevederilor art. 2781 C. proc. pen.
Examinând cauza, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că plângerea formulată de petiţionara A.R.R. a fost greşit adresată instanţei.
Dispoziţiile art. 278 şi art. 2781 C. proc. pen. reglementează procedura plângerii contra actelor procurorului, precum şi a plângerii în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen. „Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".
Conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. „După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".
Din cele două dispoziţii legale mai sus enunţate rezultă că petiţionarul nemulţumit de rezoluţia de neînceperea urmăririi penale dată de procuror, trebuie să parcurgă următoarele etape:
- mai întâi să se adreseze cu plângere conducătorului unităţii de parchet din care face parte procurorul ce a dat soluţia de netrimitere în judecată;
- apoi, dacă plângerea i-a fost respinsă de către conducătorul unităţii de parchet, să se adreseze cu plângere instanţei de judecată.
Or, din actele dosarului rezultă că petiţionara A.R.R., nemulţumită de rezoluţia cu nr. 1477/P/2008 dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, care a efectuat cercetări în cauză, a atacat-o cu plângere direct la instanţă, fără a mai parcurge etapa prealabilă şi obligatorie reglementată de art. 278 alin. (1) C. proc. pen., respectiv fără să adreseze mai întâi plângere procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (a se vedea în acest sens adresa cu nr. 1477/P/2008 din 8 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică de la fila 13 dosar).
Această plângere adresată instanţei, având natura juridică a unei căi de atac ce vizează controlul judecătoresc al soluţiei de neînceperea urmăririi penale, nu poate fi direct analizată pe fond, decât după ce s-a efectuat un prim control al rezoluţiei procurorului, de către procurorul şef al parchetului din care face parte procurorul ce a dat soluţia în cauză.
Prin procedura prevăzută în art. 275-278 C. proc. pen., accesul la instanţă este condiţionat de parcurgerea etapelor obligatorii, însă, aşa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, condiţionarea accesului la justiţie nu înseamnă automat îngrădirea acestui drept, întrucât competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor îi revine legiuitorului.
În aplicarea dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 356/2006, plângerea adresată direct instanţei de judecată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror, fără ca acestea să fie atacate, în prealabil, conform art. 278 C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior, era inadmisibilă.
Noul text al art. 2781 C. proc. pen., dat prin Legea nr. 356/2006, conţine un nou alineat, respectiv alin. (13), care prevede că plângerea greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent, în cazul în care persoana vătămată nu parcurge etapele obligatorii şi se adresează cu plângere direct instanţei.
Întrucât petiţionara A.R.R. s-a adresat cu plângere direct instanţei, fără a parcurge fazele obligatorii instituite prin dispoziţiile legale anterior citate, Înalta Curte va constata că plângerea a fost greşit îndreptată şi, în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., va trimite plângerea formulată de petiţionara A.R.R. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, pentru soluţionarea acesteia, în condiţiile art. 278 C. proc. pen., de către procurorul şef al acestei secţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
În baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., trimite plângerea formulată de petiţionara A.R.R. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, spre competentă soluţionare.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1855/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 1868/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
