ICCJ. Decizia nr. 1943/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1943/2009
Dosar nr. 1996/1/2009
Şedinţa publică din 26 mai 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestatorul Z.C. domiciliat în Galaţi a formulat contestaţia adresată acestei instanţei la data de 3 februarie 2009, împotriva deciziei penale nr. 1707 din 15 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1318/35/2007.
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei se constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 100/PI din 7 noiembrie 2007 Curtea de Apel Oradea a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petiţionarul Z.C. împotriva rezoluţiei din 4 ianuarie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 264/P/2006 şi menţinută prin rezoluţia din 26 februarie 2007 din dosarul nr. 77/II/2 a procurorului general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul şi prin Decizia penală nr. 1707 din 15 mai 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins ca nefondat recursul declarat de petiţionarul Z.C. împotriva sentinţei penale nr. 100/PI din 7 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea.
Împotriva acestei decizii penale, contestatorul Z.C. a formulat contestaţie în anulare, învederând că va motiva cererea după ce îi vor fi eliberate înscrisurile solicitate de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin care va face dovada furtului unor înscrisuri din dosar, arătând totodată că i-a fost încălcat dreptul la apărare prevăzut de art. 6 pct. 1 din CEDO. La data de 11 martie 2009 a depus la dosar o cerere prin care a arătat că formulează contestaţia în anulare în temeiul art. 386 lit. d) şi că va motiva contestaţia după ce va obţine Decizia nr.2945 /200.
În conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a examinat admisibilitatea cererii de contestaţie, fără citarea părţilor.
Curtea constată că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 386 lit. d) C. proc. pen., respectiv „când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceiaşi faptă".
Faţă de motivele invocate de contestator şi faţă de dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., care prevăd expres şi limitativ cazurile în care se poate face contestaţie în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.
Astfel, dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri.
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i1), cu privire la care existau probe în dosar.
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat doua hotărâri definitive pentru aceeaşi fapta.
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
În consecinţă, motivele invocate de către contestator, nu se încadrează în niciunul din cazurile strict şi limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Ca atare, contestaţia în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (29 C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul Z.C. împotriva deciziei penale nr. 1707 din 15 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1318/35/2007.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1907/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1947/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
