ICCJ. Decizia nr. 1985/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
La 26 august 2009 petiționarul T.V. a depus la Secția Penală a înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin art. 1 pct. 139 din Legea nr. 356/2006, plângere împotriva intimaților magistrați procurori B.Ș., C.E., R.O. procurori în cadru Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și a polițiștilor G.M., S.N., R.M. și R.C. care și-a desfășurat activitatea în cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi București, solicitând tragerea acestora la răspundere penală pentru infracțiunile de abuz în serviciu în formă calificată, represiune nedreaptă și favorizarea infractorului prev. art. 2481C. pen., art. 268 C. pen. și art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) din același cod.
Prin rezoluția nr. 1855/P/2008 din 16 iunie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în baza disp. art. 228 alin. (6) rap. art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.S., C.E. și R.O., procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 București, G.M., S.N., R.M. și R.C., polițiști în cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi București, pentru infracțiunile de abuz în serviciu în formă calificată, represiune nedreaptă și favorizarea infractorului, prev. art. 2481,art. 268 C. pen. și art. 264 alin. (1) C. pen., toate în concurs real.
La 23 iulie 2009, prin rezoluția nr. 1101/II/2/2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, constatând legală și temeinică rezoluția dată de la 16 iunie 2009 în dosarul nr. 1855/P/2008, a confirmat-o și, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționarul T.V.
Fiind nemulțumit de soluția dispusă, petiționarul, în termen legal, în baza art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere împotriva rezoluției mai sus menționate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a înregistrat dosarul nr. 6900/1/2009, fixându-se prim termen de judecată la 12 octombrie 2009, cauza amânându-se la solicitarea petiționarului, în vederea angajării unui apărător ales.
în cuprinsul plângerii petiționarul a arătat, în esență, care sunt împrejurările în care intimații au comis presupusele fapte pentru care a formulat prezenta petiție.
înalta Curte, examinând actele dosarului și, în raport de conținutul adresei existentă la dosarul cauzei, din care se relevă împrejurarea că unul din intimații vizați prin plângerea petiționarului - magistratul procuror B.S. - a fost delegat începând cu data de 1 iunie 2009 la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București, constată că plângerea petiționarului este fondată, dar pentru alte motive decât cele invocate de acesta, întrucât a fost soluționată cu încălcarea dispozițiilor procedurale privind competența după calitatea persoanei, intimatul procuror având la momentul soluționării plângerii (16 iunie 2009) gradul profesional de procuror de Parchet de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
în dispozițiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen., legiuitorul a reglementat conținutul și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească plângerea, ca mod de sesizare al organelor de urmărire penală.
Din conținutul cererii inițiale, dar și din înscrisurile atașate la dosar, plângerea petiționarului cuprinde elementele impuse de norma procedurală mai sus enunțată și, chiar dacă nu au fost detaliate faptele presupuse a fi săvârșite de intimați, al cărui nume și calitate le-a indicat în cuprinsul înscrisurilor existente, s-au furnizat, totuși, suficiente elemente cu ajutorul cărora să se poată face identificarea eventualelor încălcări ale dispozițiilor legale.
înalta Curte constată însă, că plângerea formulată de petiționar a fost greșit soluționată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, întrucât unul din intimații vizați prin plângere având gradul profesional de procuror de Parchet de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în mod evident, competența de soluționare a plângerii revenea Parchetului de pe lângă această din urmă unitate de parchet, conform dispozițiilor legale în vigoare, întrucât potrivit art. 209 alin. (4) C . proc. pen., procurorul de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii, judecă în primă instanță cauza este competent să efectueze urmărirea penală și să exercite supravegherea asupra activității de cercetare penală .
De asemenea, potrivit art. 29 alin. (1) lit. f) C . proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție "judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de judecătorii și magistrații asistenți de la înalta Curte de Casație și Justiție (...) precum și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe(...)."
Or, în speță plângerea petiționarului vizează un magistrat procuror care, deși inițial avea grad de procuror de parchet de pe lângă judecătorie, la momentul soluționării rezoluției nr. 1855/P/2008 -16 iunie 2009 - a fost delegat, începând cu 1 iunie 2009, pentru o perioadă de aproximativ 9 luni, la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București astfel că, pentru pretinsele infracțiuni comise, enumerate la fila 1 - plângere - calitatea acestuia atrage competența procurorului de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în efectuarea cercetărilor, unde urmează a fi trimis dosarul.
Pe cale de consecință, Secția Penală a înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând că plângerea petiționarului T.V. a fost soluționată cu încălcarea dispozițiilor mai sus menționate, privind competența după calitatea persoanei, a admis plângerea formulată de acesta și a desființat rezoluția nr. 1855/P/2008 din 16 iunie, precum și rezoluția nr. 1101/II/2/2009 din 23 iulie 2009 ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
De asemenea, a dispus trimiterea plângerii formulată de petiționarul T.V. împotriva intimaților B.S., C.E., R.O., G.M., S.N., R.M. și R.C., la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, spre competentă soluționare, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2059/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1873/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
