ICCJ. Decizia nr. 2059/2009. Penal
| Comentarii |
|
Petiționarul A.I., a depus la înalta Curte de Casație și Justiție o plângere împotriva magistraților A.V., E.C.P., C.M.J., G.F., M.D., E.E.D., I.D., E.C., S.C.M., judecători la înalta Curte de Casație și Justiție și V.C., procuror la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului și fals intelectual și furt calificat.
Plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 278/1 alin. (2) C. proc. pen.
în motivarea plângerii petiționarul a arătat că, la data de 28 septembrie 2009, a înaintat, în temeiul art. 275 C. proc. pen., o plângere penală împotriva magistraților menționați, la Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, iar parchetul, încălcând prevederile art. 277 C. proc. pen., nu i-a comunicat rezoluția adoptată în cauză refuzând cercetarea cauzei.
Examinând cauza Curtea constată că plângerea este inadmisibilă.
Conform art. 126 din Constituția României competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.
Așa fiind instanțele nu pot judeca decât cauze care le sunt date în competență prin lege și numai în cadrul procedurilor instituite legal, fiind inadmisibil ca instanțele să judece potrivit altei proceduri decât cea prevăzută de lege și cu atât mai puțin ca părțile să solicite judecarea cauzelor în afara procedurii legale.
Potrivit art. 222 C. proc. pen. orice persoană fizică sau juridică poate sesiza organele de urmărire penală în legătură cu o vătămare care i s-a cauzat prin infracțiune, iar, în situația în care, prin măsurile și actele de urmărire penală, s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, are dreptul să se adreseze cu plângere procurorului conform art. 275 C. proc. pen. Tot astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen., se poate formula plângere, la procurorul ierarhic superior, împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate în baza dispozițiilor acestuia.
Soluțiile procurorului de netrimitere în judecată sunt supuse controlului instanței în cadrul procedurii prevăzute de art. 278/1.
Potrivit acestor dispoziții legale declanșarea procedurii plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este condiționată, în mod firesc, de existența unui astfel de act.
în speță însă, așa cum rezultă chiar din petiția adresată instanței, nu există un astfel de act al procurorului, sesizarea organelor de urmărire penală de către petiționar nefiind finalizată prin adoptarea unei soluții de către procuror.
Dispozițiile art. 278/1 alin. (2) C. proc. pen., pe care a fost întemeiată plângerea de față, în mod evident, nu sunt incidente în cauză deoarece se referă strict la situația în care procurorul ierarhic superior nu a soluționat, în termenul prevăzut de lege, o plângere formulată conform art. 278 C. proc. pen. împotriva unei rezoluții sau o ordonanțe de netrimitere în judecată, iar în speță nu există o astfel de situație.
De asemenea, din conținutul petiției rezultă cu certitudine că aceasta nu constituie o plângere în sensul art. 222 alin. (1) C. proc. pen. astfel încât în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 222 alin. (7).
Față de considerentele expuse plângerea este inadmisibilă și a fost respinsă ca atare.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2604/2009. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 1985/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
