ICCJ. Decizia nr. 2066/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 2066/2009
Dosar nr. 4905/1/2008
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2008
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea din 26 octombrie 2007 adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, trimisă spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înregistrată sub numărul de mai sus, petentul B.M.A. a solicitat cercetarea penală a numiţilor B.N., P.M., M.A. – procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 26, art. 194, art. 213, art. 214, art. 215, art. 289-292, art. 306 C. pen., iar ulterior la data de 20 februarie 2008, petentul şi-a completat plângerea solicitând să fie cercetaţi şi numiţii I.C., R.E. – judecători la Tribunalul Bucureşti, P.V. – grefier la Tribunalul Bucureşti, B.G. – procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, T.A.J. – chestor MIRA pentru art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În plângerea sa, petentul a susţinut că dosarul civil ce are ca obiect partaj succesoral nu se soluţionează în sensul dorit de acesta datorită „intervenţiei" procurorului M.A., iar pe de altă parte, că soluţionarea dosarului penal nr. 11890/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti, este tergiversată.
În cauză s-au efectuat acte premergătoare în urma cărora a rezultat că:
- prin cererea introductivă de instanţă adresată Judecătoriei Sector 3 Bucureşti şi înregistrată sub numărul 8135/2005, reclamanta B.N. a solicitat instanţei de judecată, în contradictoriu cu B.M.A. partajarea şi, respectiv, ieşirea din indiviziune cu privire la averea mobilă şi imobilă rămasă ca urmare a decesului soţului său, B.V.S.
În vederea soluţionării apelului declarat s-a format pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a III-a civilă, dosarul nr. 16277/3/2006 a cărui judecare a fost suspendată în temeiul art. 155 C. proc. civ.
- printr-o plângere înregistrată sub nr. 9238 din 13 iulie 2005 la Judecătoria Sector 3 Bucureşti, B.M.A. a solicitat condamnarea mamei sale, B.N. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 213, art. 214, art. 215, art. 280, art. 290, art. 291, art. 292, art. 194, art. 193 şi art. 306 C. pen., iar prin sentinţa nr. 1634 din 31 octombrie 2005, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a scos cauza de pe rol şi a trimis-o la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti în vederea efectuării cercetărilor de rigoare.
La data de 5 octombrie 2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti prin rezoluţia nr. 11890/P/2005 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.N. pentru faptele penale pentru care se făcuse plângere.
Prin sentinţa penală nr. 216 din 16 martie 2006, Judecătoria Sector 3 Bucureşti, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a admis plângerea formulată de B.M.A., a desfiinţat rezoluţia nr. 11890/P/2005 din 05 octombrie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti şi a dispus trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti, pe motiv că în situaţia în care faptele sesizate ar fi fost săvârşite, în cauză operează prescripţia răspunderii penale.
Prin Decizia nr. 1552/R din 22 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti şi s-a trimis cauza pentru completarea cercetărilor la organul de urmărire penală.
Instanţa de recurs a avut în vedere faptul că petentul a formulat plângere, inclusiv împotriva numitului P.M., fratele intimatei B.N., nefiind efectuate cercetări şi cu privire la acesta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B.M.A., iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 1257/R din 4 septembrie 2007 a respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva deciziei nr. 1552/R/2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 1512/301/2007.
Ulterior, petentul B.M.A. a formulat şi o contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 5410 din 13 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, care a fost respinsă prin Decizia nr. 403 din 31 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 11179/1/2007.
Constatând, în urma analizei actelor premergătoare efectuate, că în cauză nu există indicii sau probe care să ateste comiterea infracţiunilor sesizate de petent, procurorul investit cu soluţionarea plângerii a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de toţi intimaţii reţinând că faptele imputate de petent nu există în materialitatea lor.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost menţinută prin rezoluţia Procurorului Şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 3675/2307/II/2/2008 din 14 aprilie 2008 care a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiţionar în temeiul art. 278 C. proc. pen.
Nemulţumit de soluţie, petentul B.A.M. a formulat plângere împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi reiterând susţinerile din plângerea penală iniţială a solicitat tragerea la răspundere penală a intimaţilor pentru faptele imputate.
Verificând soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză, respectiv actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că rezoluţia atacată este legală şi temeinică.
În mod corect procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare a stabilit că faptele imputate intimaţilor nu există, susţinerile petentului nefiind confirmate.
Analizând criticile invocate de petiţionar Înalta Curte constată, că în realitate acestea reprezintă nemulţumiri ale petentului faţă de soluţiile pronunţate de instanţa de judecată, acesta încercând ca pe calea unor plângeri penale să supună hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză cenzurii unei alte autorităţi decât instanţele judecătoreşti.
În condiţiile în care examinarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti se poate face numai în cadrul căilor de atac exercitate în condiţiile legii, de către instanţele de control judiciar, iar în cauza de faţă nu există probe sau măcar indicii că intimaţii au comis faptele reclamate, soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. este corectă.
Ca urmare, plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale este neîntemeiată şi va fi respinsă ca atare, potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., menţinând rezoluţia atacată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.M.A. împotriva rezoluţiei din 10 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, dispusă în dosarul nr. 1531/P/2007.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2064/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2075/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
