ICCJ. Decizia nr. 2080/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 2080/2009
Dosar nr. 329/36/2009
Şedinţa publică din 3 decembrie 200.
Asupra plângerii de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 1 octombrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost investită, ca urmare a declinării de competenţă în favoarea acestei instanţe, în temeiul art. 40 alin. (2) raportat la art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., prin sentinţa penală nr. 101/P din 1 septembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, cu plângerea petiţionarei M.E. împotriva rezoluţiei din 12 decembrie 2006 dată în dosarul nr. 178/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Prin rezoluţia din 12 decembrie 2006 dată în dosarul nr. 178/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul C.G.R. şi ofiţerii de poliţie B.C., B.I., B.D., M.G., I.V., B.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 274, art. 266, art. 289, art. 189 şi art. 291 C. pen., reţinându-se, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 12 septembrie 2005, s-a susţinut că procurorul C.G., care a dispus soluţia de trimitere în judecată, în stare de arest, a inculpatei M.E. şi ceilalţi ofiţeri de poliţie au dispus nelegal reţinerea sa din anul 2002.
Prin rezoluţia procurorului din 8 decembrie 2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de persoanele reclamate, reţinându-se că fapta nu există.
Împotriva rezoluţiei sus-menţionate, petiţionara a formulat plângere la instanţă, iar Curtea de Apel Constanţa, prin sentinţa penală nr. 68 din 6 septembrie 2009, a admis plângerea şi a dispus completarea cercetărilor.
În urma completării verificărilor, conform dispoziţiei instanţei, din actele premergătoare efectuate în cauză, s-au reţinut următoarele:
În noaptea de 24 aprilie 2002, la orele 1.30, numita M.E., împreună cu alte persoane ce o însoţeau a fost adusă la sediul Poliţiei municipiului Constanţa şi introdusă în camera de depistaţi, în baza unui proces-verbal care se află la dosarul de urmărire penală în care a fost condamnată petiţionara.
Din adresa nr. 356405 din 3 noiembrie 2006 a Poliţiei municipiului Constanţa, rezultă că în anul 2002 la această instituţie nu a existat arest, ci doar o cameră de aşteptare destinată persoanelor depistate suspecte de comiterea unor fapte ilegale sau a căror identitate nu putea fi stabilită în condiţiile legii.
Ulterior, după trierea făcută în camera de depistare, petiţionara şi celelalte persoane au fost preluate la ora 9,30 dimineaţa de lucrătorii Secţiei 4 de Poliţie, care au efectuat acte de verificare până la orele 21,00 din ziua de 25 aprilie 2002, când s-a emis ordonanţa de reţinere.
În ce priveşte cercetările efectuate în cauză, aceste au constat în administrarea mijloacelor de probă care au dovedit vinovăţia şi au dus la condamnarea petiţionarei, prin hotărâre definitivă.
În ce priveşte persoanele care nu au fost audiate de către procuror, s-a reţinut că declaraţia acestora a fost în sensul că nu cunosc când şi în ce împrejurări a fost reţinută petiţionara.
Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 178/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a fost ulterior confirmată, prin rezoluţia nr. 27/II/2/2009 din 13 februarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Plângerea petiţionarei împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nu este fondată.
Din examinarea lucrărilor aflate în dosarul de acte premergătoare, rezultă că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror la 12 decembrie 2006 este temeinică şi legală.
Verificările efectuate au stabilit că petiţionara nu a fost reţinută nelegal în noaptea de 24 aprilie 2002, ora 9,30 şi până la 25 aprilie 2002, ora 21, aşa cum susţine aceasta. Petenta a fost depistată şi condusă la sediul poliţiei, unde a fost introdusă în camera de aşteptare a persoanelor depistate ca suspecte de comiterea unor fapte ilegale.
În acest interval, faţă de M.E. şi persoanele care o însoţeau, lucrătorii de poliţie au efectuat audieri şi confruntări, activităţi în urma cărora s-a ajuns la ordonanţa de reţinere a acesteia din 25 aprilie 2002, iar, apoi la cercetarea penală, trimiterea în judecată şi condamnarea acesteia.
În raport de considerentele expuse, se constată că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este temeinică şi legală, urmând a fi respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara M.E., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara M.E. împotriva rezoluţiei din 12 decembrie 2006 dată în dosarul nr. 178/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, rezoluţie pe care o menţine.
Obligă petiţionara la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat .
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2075/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 2094/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
