ICCJ. Decizia nr. 2108/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2108/2009
Dosar nr. 1485/2/2009
Şedinţa publică din 4 iunie 2009
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 66 din 17 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul condamnat R.A. împotriva rezoluţiei din 17 noiembrie 2008 dată în dosarul nr. 718/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, petiţionarul a solicitat efectuarea de cercetări faţă de numita M.M., medic în cadrul Penitenciarului Jilava, pentru pretinsa săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 267 C. pen., susţinând că, la data de 12 februarie 2008, aceasta a consemnat în fals că nu are febră, astfel că a fost prezentat în faţa instanţei supreme, care îl citase, lucru care a dus la agravarea stării sale de sănătate. A mai susţinut că a consemnat în fals că se fac demersuri pentru obţinerea unei proteze dentare, iar la data de 28 martie 2008 a pus etichete de carantină pe două camere ale penitenciarului în care se aflau bolnavi TBC, fără să mute aceşti deţinuţi, punând astfel în pericol sănătatea celorlalte persoane.
Prin rezoluţia din 17 noiembrie 2008, dată în dosarul nr. 718/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de pretinsa făptuitoare M.M., pentru infracţiunea reclamată, cu motivarea că faptele nu există.
Prin rezoluţia din 23 ianuarie 2009, dată în dosarul nr. 1/11/2/2008 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionarul a criticat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, reţinând, în esenţă, că, din actele premergătoare efectuate, rezultă că s-au făcut o serie de demersuri în vederea obţinerii unei proteze dentare pentru petiţionarul condamnat, precum şi împrejurarea că „fişa de anunţare a cazului de tuberculoză" din data de 28 martie 2008, prin care Spitalul Penitenciarului Bucureşti, în care se afla internat de la 26 martie 2008, deţinutul Ţ.C., anunţa penitenciarul Jilava despre diagnosticarea cu TBC pulmonar a acestui pacient, a dus la etichetarea corespunzătoare carantinei pe două camere ale penitenciarului.
Referitor la consultul medical efectuat asupra petiţionarului condamnat, la data de 12 februarie 2008 de către intimata M.M., s-a reţinut că rezultatul consemnat a fost corespunzător celor constatate faptic la acea dată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul, pe care l-a motivat în scris la dosar şi oral în cursul şedinţei de judecată.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei este nefondat.
În ce priveşte criticile formulate de petiţionar, invocate pe calea excepţiilor şi cererilor prealabile discutării pe fond a cauzei, Înalta Curte constată că acestea nu sunt întemeiate, pentru următoarele motive:
- referitor la cererea de transcriere a dezbaterilor, se constată că aceasta este inadmisibilă, Codul de procedură penală neprevăzând o asemenea posibilitate pentru părţile din proces.
Conform art. 304 C. proc. pen., în cursul desfăşurării şedinţei de judecată, se iau note cu privire la desfăşurarea procesului, iar, când acestea sunt contestate în cursul procesului, se verifică şi, după caz, se completează ori se rectifică pe baza înregistrărilor din şedinţa de judecată. Potrivit alin. (4) al aceluiaşi text, după terminarea şedinţei de judecată, participanţii la proces pot cere o copie de pe notele grefierului, note care, potrivit alineatului (5) al aceluiaşi text, pot fi contestate până la termenul următor.
Or, cauza a fost soluţionată la primul termen de judecată din 4 iunie 2009, astfel că nu mai este de actualitate nici eliberarea unei copii de pe notele de şedinţă.
În ce priveşte critica referitoare la pronunţarea în şedinţă publică şi sancţiunea nulităţii absolute: Potrivit art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, printre altele, dispoziţiile relative la publicitatea şedinţei de judecată, iar nu şi cele referitoare la pronunţarea hotărârii în şedinţă publică. De altfel, conform art. 310 alin. (2) C. proc. pen., la pronunţarea hotărârii părţile nu se citează, astfel că pot lua cunoştinţă de conţinutul minutei doar părţile aflate în sala de judecată după terminarea deliberărilor.
Referitor la lipsa intimaţilor în faţa instanţei, dispoziţiile art. 2781 alin. (4) C. proc. pen., prevăd că „Persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi, precum şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane legal citate nu împiedică soluţionarea cauzei."
Din economia acestui text, rezultă aşadar că, în cadrul acestei proceduri reglementate de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. şi următoarele, specifice fazei actelor premergătoare, anterioare începerii procesului penal, legiuitorul a prevăzut doar obligativitatea citării legale a persoanei faţă de care s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată şi a celei care a formulat plângerea la procuror, nu şi prezenţa acestora în faţa instanţei. Raţionamentul acestei reglementări constă în faptul că în această fază exterioară procesului penal, aceste persoane nu au calitatea de parte, cu drepturi şi obligaţii procesuale, astfel că instanţa soluţionează plângerea persoanei vătămate doar pe baza verificării rezoluţiei procurorului, a lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, în conformitate cu art. 2781 alin. (7) C. proc. pen.
Faţă de aceste menţiuni, rezultă că nici asistenţa juridică nu este obligatorie în cadrul acestei proceduri, în care nu există învinuit sau inculpat, deoarece nu s-a început procesul penal, astfel că dispoziţiile art. 171 alin. (1) C. proc. pen., nu sunt incidente.
Aşa fiind, nici critica referitoare la neadministrarea probei cu declaraţiile intimaţilor, nu este întemeiată, întrucât în această procedură, în care nu s-a creat un cadru procesual legal, nu se administrează probe, ci instanţa soluţionează plângerea doar pe baza lucrărilor dosarului şi înscrisurilor noi prezentate de părţi.
Cu privire la critica formulată de petiţionar că hotărârea atacată nu a fost motivată,
Examinând fondul cauzei, se constată, din examinarea lucrărilor dosarului, că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulată de petiţionar, ca nefondată.
Astfel, în cadrul actelor premergătoare s-au efectuat verificări asupra susţinerilor şi împrejurărilor reclamate de petiţionarul condamnat, care au fost infirmate de actele înaintate de conducerea Penitenciarului Jilava, aflate la dosarul parchetului.
Din examinarea conţinutului acestor acte, rezultă că s-au deţinutul a fost supus mai multor controale stomatologice în cadrul penitenciarelor Rahova şi Jilava, iar, urmare pronunţării la data de 24 aprilie 2007 de către Judecătoria Sector 4 Bucureşti, a hotărârii prin care A.N.P., Penitenciarul Jilava a fost obligat să efectueze protezarea dentară a petiţionarului şi s-au efectuat mai multe demersuri pentru a fi prezentat la consultul stomatologic, aşa cum rezultă din procesele-verbale în care acesta a refuzat consultul.
Totodată, din verificările efectuate în cadrul actelor premergătoare, s-a constatat că a existat concordanţă între măsurile luate de medic şi starea generală bună a petiţionarului, care se putea deplasa la instanţă, iar, în perioada în care deţinutul a reclamat instituirea carantinei pentru TBC, intimata se afla în concediu medical.
Aşa fiind, procurorul şi, respectiv, instanţa a constatat justificat că nu sunt indicii privitoare la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către intimata M.M.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul R.A., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar R.A. împotriva sentinţei penale nr. 66 din 17 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2104/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2112/2009. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
