ICCJ. Decizia nr. 2574/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2574/2009

Dosar nr. 147/59/2009

Şedinţa publică din 6 iulie 2009

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 185 din 23 februarie 2009 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorii C.M. şi C.S. împotriva Deciziei penale nr. 75/R din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanţa a reţinut că prin Decizia penală nr. 75/R din 29 ianuarie 2009 Curtea de Apel Timişoara a respins ca inadmisibile recursurile declarate de petenţii C.M. şi C.S. împotriva Deciziei penale nr. 749 din 24 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş, prin această din urmă decizie tribunalul respingând ca nefondat recursul petentei C.M. împotriva Sentinţei penale nr. 1635 din 27 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Timişoara în materia reglementată de art. 278¹ C. proc. pen.

Pentru a respinge contestaţia în anulare, Curtea de Apel Timişoara a constatat că motivele invocate de contestatori nu privesc vreunul din cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii C.M. şi C.S. au declarat recurs.

Examinând cauza cu prioritate sub aspectul legalităţii exercitării acestei căi de atac, Curtea constată că recursurile contestatorilor C.M. şi C.S. sunt inadmisibile.

Aşa cum rezultă din cererile contestatorilor şi dosarul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, contestaţiile în anulare privesc Decizia penală nr. 75 din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, ca instanţă de recurs, iar competenţa de judecată a acesteia, conform dispoziţiilor art. 389 C. proc. pen., revine instanţei de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.

Nici dispoziţiile generale de determinare expres şi limitativ a hotărârilor care pot fi atacate cu recurs, prevăzute de art. 385¹ C. proc. pen., nici cele speciale, proprii reglementărilor instituţiei contestaţiei în anulare, de la art. 392 din acelaşi cod, nu prevăd vreo cale de atac - deci nici a recursului - împotriva deciziei instanţei de recurs prin care a fost respinsă contestaţia în anulare, aceasta fiind definitivă.

Potrivit art. 392 alin. (4) C. proc. pen., numai sentinţa dată în contestaţia în anulare întemeiată pe cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen. poate fi atacată pe căile ordinare de atac, însă acesta nu este aplicabil în cauza de faţă.

Faţă de cele ce preced, recursurile contestatorilor C.M. şi C.S. urmează a fi respinse ca inadmisibile, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea sus-numiţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de contestatorii C.M. şi C.S. împotriva Deciziei penale nr. 185/R din 23 februarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara - secţia penală.

Obligă recurenţii contestatori la câte 160 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iulie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 1098/2009. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1104/2009. Penal. Infractiuni la legea privind... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: