ICCJ. Decizia nr. 1104/2009. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1104/2009
Dosar nr. 35418/3/2007
Şedinţa publică din 26 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constata următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 497 din 24 aprilie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., achitarea inculpaţilor S.N.R. şi M.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 140 lit. b) din Legea nr. 8/1996, modificată prin OUG nr. 123/2005 şi, respectiv, art. 26 raportat la art. 140 lit. b) din Legea nr. 8/1996.
În baza art. 181 alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., a aplicat fiecărui inculpat sancţiunea amenzii cu caracter administrativ în sumă de 1000 lei.
În baza art. 14, 15 C. proc. pen., raportat la art. 346 alin. (2) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 998 şi 999 C. civ. şi art. 139 din Legea nr. 8/1996, modificată prin OUG nr. 123/2005, a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă U.P.F.R. şi a obligat, în solidar, inculpaţii la plata sumei de 80.224,02 lei către partea civilă.
A menţinut măsura sechestrului asigurător aplicat prin ordonanţa nr. 5148/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti asupra suporturilor muzicale importate la data de 13 ianuarie 2006 de către SC L.N. SRL.
Prin rechizitoriul parchetului se reţinuse că inculpatul S.N.R., în calitate de administrator al SC L.N. SRL Bucureşti, l-a împuternicit pe inculpatul M.I., colaborator, să importe de la firma B. din Olanda, fonograme constând în înregistrări sonore aparţinând mai multor producători, totalizând un număr de 2054 CD-uri, 259 DVD-uri şi 44 plăci pick-up, în valoare de 80.224,02 lei, în vederea comercializării, pentru care nu deţineau drept de import.
Instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor, reţinând, în esenţă, că faptele acestora, deşi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute prin rechizitoriu, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambii inculpaţi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 211/ A din 25 septembrie 2008, admiţând apelurile declarate de inculpaţi, a desfiinţat, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând, a admis acţiunea civilă a părţii civile, în sensul restituirii către aceasta a celor 176 fonograme aparţinând celor 4 case de discuri pentru care nu au fost cesionate drepturi de autor în vederea comercializării de către SC L.N. SRL.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Împotriva deciziei sus-menţionate, au declarat recurs partea civilă şi ambii inculpaţi.
Prin recursul declarat, partea civilă a solicitat casarea deciziei şi menţinerea sentinţei.
Prin recursurile declarate, recurenţii inculpaţi au solicitat următoarele:
- recurentul inculpat M.I. a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri atacate, în temeiul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.;
- recurentul inculpat S.N.R. a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri atacate, în temeiul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau lit. d) C. proc. pen., pentru motivele arătate în partea introductivă a hotărârii.
Recursurile sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că hotărârea instanţei de apel este netemeinică şi nelegală, sub aspectul dispoziţiei de admitere a acţiunii civile a U.P.F.R., în sensul restituirii către aceasta a celor 176 fonograme aparţinând celor 4 case de discuri pentru care nu au fost cesionate drepturi de autor în vederea comercializării de către SC L.N. SRL.
Astfel, din actele dosarului rezultă că cele 176 fonograme au fost restituite, în mod greşit, către partea civilă, întrucât nu aparţineau acesteia, ci producătorilor titulari ai fonogramelor importate, reprezentaţi de U.P.F.R. Prejudiciul cauzat părţii civile U.P.F.R. prin săvârşirea faptei de către inculpaţi a fost stabilit, în mod corect, de instanţa de fond, pe baza pretenţiilor civile formulate în faza de urmărire penală, constând în achiziţionarea fonogramelor de la firma B., care nu era autorizată să distribuie sau să autorizeze distribuţia pe teritoriul României a unor astfel de produse, la un preţ de aproximativ 7 Euro/fonogramă, inferior celui practicat de producător pe piaţa din România, de 20 Euro de la distribuitorii autorizaţi pe teritoriul României.
Aşa fiind, Decizia instanţei de apel este netemeinică şi nelegală, urmând a fi casată şi menţinută sentinţa instanţei de fond. În ce priveşte criticile inculpaţilor, prin care au solicitat achitarea, se constată că nu sunt întemeiate.
Susţinerea recurentului inculpat M.I., invocată şi în faza de judecată a apelului, prin care a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la ari. 10 lit. e) C. proc. pen., nu poate fi primită.
Eroarea de fapt înlătură caracterul penal al unei fapte, dacă sunt îndeplinite mai multe condiţii: să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală, iar, în momentul săvârşirii faptei, făptuitorul să nu fi cunoscut existenţa unor stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei şi care să reprezinte un element constitutiv al infracţiunii sau o condiţie de existenţă a infracţiunii.
Din analiza probelor dosarului, rezultă că această necunoaştere a unei împrejurări de care depindea caracterul penal al faptei de import neautorizat a unor produse purtătoare de drepturi conexe, chiar dacă a existat, a fost înlăturată în momentul în care SC L.N. SRL a fost avertizată de O.R.D.A., în legătură cu lipsa contractelor de cesiune din partea titularilor de drepturi patrimoniale, şi anume a producătorilor ale căror fonograme le-au importat.
Pe de altă parte, în baza împuternicirii acordate de inculpatul S.N.R., administrator al SC L.N. SRL, inculpatul M.I. nu putea invoca necunoaşterea legislaţiei importurilor de fonograme, acesta fiind de altfel şi scopul împuternicirii sale.
Aşa fiind, pentru aceleaşi considerente, nu se poate reţine că ambii inculpaţi au acţionat fără vinovăţie, întrucât, deşi nu au urmărit, au acceptat eventualitatea producerii rezultatului socialmente periculos, prin încălcarea dispoziţiilor legale în materie. Nici critica inculpatului S.N.R., în sensul că importul a fost legal, întrucât O.R.D.A. nu Ie-a comunicat că altcineva ar fi avut contracte de cesiune, astfel că aveau convingerea că respectivele contracte erau în conformitate cu legea şi, prin urmare, fapta reţinută în sarcina sa nu există, nu este întemeiată.
Din coroborarea materialului probator, rezultă că, inculpatul S.N.R. l-a împuternicit pe inculpatul M.I. să efectueze importul de fonograme, fără a avea încuviinţarea O.R.D.A. cu privire la legalitatea condiţiilor de importare de pe piaţa olandeză.
Faţă de considerentele mai sus-arătate, se constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect cauza că fapta inculpaţilor nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Drept urmare, dat fiind că prin Decizia instanţei de apel s-au admis apelurile inculpaţilor, creându-li-se însă o situaţie mai nefavorabilă, prin admiterea acţiunii civile, Înalta Curte constată că se impune admiterea tuturor recursurilor declarate de recurenta parte civilă U.P.F.R. şi de recurenţii inculpaţi M.I. şi S.N.R., casarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenta parte civilă U.P.F.R. şi de recurenţii inculpaţi M.I. şi S.N.R. împotriva deciziei penale nr. 211/ A din 25 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală atacată şi menţine sentinţa penală nr. 497 din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru apărarea recurentului inculpat M.I., în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2574/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1107/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
