ICCJ. Decizia nr. 2582/2009. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2009

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 449/P/2003, inculpatul N.C.(fiul lui O. și S., născut la 20 februarie 1957 în localitatea Mitocu Dragomirnei, județul Suceava, cu același domiciliu, cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale, deținut în Penitenciarul Poarta Albă) a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

1. Primul ciclu procesual

Prin sentința penală nr. 364 din 14 iunie 2004, Tribunalul Constanța l-a condamnat pe inculpatul N.C. la pedeapsa de 16 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.

A fost menținută starea de arest și s-a dedus, din pedeapsă, durata arestării preventive, de la 12 aprilie 2003.

în esență, s-au reținut următoarele:

în după-amiaza zilei de 6 aprilie 2003, inculpatul N.C., aflându-se pe Aleea X din municipiul Constanța, în urma unui conflict spontan și a consumului de băuturi alcoolice, a înjunghiat, cu un cuțit, în zona gâtului, pe C.M., provocându-i leziuni care au dus la moartea acestuia (hemoragie externă prin plagă înjunghiată cu afectarea pachetului vascular-nervos al gâtului, trahee și tiroidă).

Curtea de Apel Constanța, prin Decizia penală nr. 79 din 18 martie 2005, a respins apelul inculpatului ca nefondat, menținând măsura privativă de libertate.

Prin Decizia penală nr. 2812 din 5 mai 2005 înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpatul N.C., a casat decizia atacată și sentința penală nr. 364 din 14 iunie 2006 a Tribunalului Constanța și a trimis dosarul spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Constanța, considerând că hotărârile de condamnare și respingere a apelului s-au bazat numai pe declarația martorei V.A., pe procesul verbal de recunoaștere din grup a inculpatului de către aceasta și pe procesul verbal de prezentare spre recunoaștere martorului J.G., probe care se impun a fi analizate cu rezervă având în vedere chiar declarația martorei V.A. care a arătat că nu a văzut fața agresorului, incidentul 1-a văzut când se îngâna ziua cu noaptea și nu fuseseră aprinse încă luminile, impunându-se reaudierea martorei, a inculpatului cu privire la motivul pentru care a refuzat să semneze procesul-verbal de recunoaștere a lui de către martorul J.G., a martorilor S.D., P.C., D.D. propuși în apărare pentru completarea probatoriului.

2. Al doilea ciclu procesual

Cu ocazia rejudecării, conformându-se limitelor deciziei instanței de control judiciar, prin sentința penală nr. 200 din 10 mai 2007, pronunțată în dosarul penal, Tribunalul Constanța a hotărât, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. achitarea inculpatului N.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen. art. 175 lit. i) C. pen.

S-a constatat că în cauză nu sunt moștenitori și nu există constituire de parte civilă în procesul penal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 6 aprilie 2003 la orele 17,30 procurorul a fost înștiințat de ofițerul de poliție de serviciu, privind descoperirea pe strada Dispensarului a cadavrului unei persoane necunoscute de sex masculin care prezenta leziuni de violență.

Cadavrul a fost găsit la o distanță de aproximativ 60 de metri față de sensul giratoriu și 150 de metri față de str. X, 25 de metri de aleea ce intersectează strada Dispensarului și care duce spre blocul Y.

De la cadavru, paralel cu bordura și la o distanță de 1,70 metri față de aceasta, înspre B-dul X pornește o dâră de stropi de culoare brun-roșcată ce par a fi de sânge, dâră puțin șerpuită și care se termină la 25 de metri față de cadavru, în apropierea capătului aleii ce duce către blocul X.

Pe asfalt, în dreptul acestei dâre de stropi, la o distanță de 6 metri de cadavru, mergând spre B-dul Aurel Vlaicu se afla un rucsac tip ghiozdan din fâș de culoare neagră.

La încheietura palmei drepte, cadavrul are prins o brățară din lanț metalic de culoare argintie, înfășurat de trei ori în jurul mâinii, în buzunarul interior al gecii suma de 30.000 lei ROL.

Conform raportului de constatare medico-legală 219/2/2003 din 14 aprilie 2003 încheiat de Serviciul de Medicină Legală Constanța,moartea numitului C.M. a fost violentă și s-a datorat anemiei acute severe consecutivă hemoragiei externe prin plaga înjunghiată hemitorace anterior stâng cu afectarea pachetului vasculo-nervos al gâtului, trahee, tiroidă și coasta I.

Leziunile de violență au putut fi produse cu corp tăietor-înțepător cu legătură directă cu cauza morții existând și lovire cu corp dur la nivelul feței, cu puțin înainte de deces. In sângele recoltat s-a constat o alcoolemie de 2,00 gr ‰.

Martora V.A. a arătat că locuiește în bloc X la etajul 9 și are vizibilitate dinspre bucătărie și balcon către Aleea X. Duminică, 6 aprilie 2003, în jurul orelor 17,00, când se îngâna ziua cu noaptea și nu se aprinsese lumina stradală, în timp ce privea pe geamul de la bucătărie a observat doi bărbați mergând pe Aleea X, din direcția C.(sens giratoriu) către B-dul X. Inițial se deplasau unul lângă celălalt, apoi martora a văzut pe unul dintre ei aplicându-i celuilalt mai multe lovituri în zona pieptului,a gâtului.

Incidentul a avut loc pe partea carosabilă a Aleii X, pe partea dreaptă a sensului lor de mers, în dreptul aleii care permite accesul spre intrarea în blocul X unde locuiesc. Victima s-a dezechilibrat și a mai făcut câteva mișcări pentru a se redresa, întorcându-se în direcția din care venea. Agresorul a urmărit-o îndeaproape. Datorită unghiului din care privea, martora nu a putut vedea bine ce se întâmplă motiv pentru care s-a mutat în balconul apartamentului iar în momentul în care a ajuns acolo a văzut pe bărbatul care fusese lovit cum stătea întins pe asfalt, lângă el o pată mare de sânge, iar agresorul îndepărtându-se de victimă, pe aleea blocului martorei, care duce către X, mergând liniștit ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Acesta avea în jur de 40-45 ani, constituție fizică atletică, înălțime 1,70-1,75, îmbrăcat cu o jachetă de fâș bleumarin, lungă până la șolduri ce prezenta în zona pieptului două dungi orizontale, una roșie și una albă, pantaloni închiși la culoare, o șapcă de culoare închisă pe cap, iar pe umărul stâng ținea o geantă de culoare închisă.

Martora apreciază că distanța de la blocul său până la locul unde a avut loc incidentul era cam de 50 de metri și că nu a putut vedea fața agresorului.

Cu ocazia audierii acesteia la rejudecarea cauzei, martora afirmă că inculpatul se afla cu fața către aleea blocului, fără a avea ceva interpus și că se vedea perfect. Era lumina naturală până la ora 17,00. Inculpatul purta o giacă de blugi bleumarin, cu dungi roșu cu alb, pe orizontală, dar nu cea purtată cu ocazia recunoașterii.

Conform procesului-verbal de la fila 33, la data de 18 aprilie 2003 martorei V.A. i-au fost prezentate patru persoane, printre care și inculpatul N.C., persoane care la cererea organelor de cercetare penală, s-au deplasat pe Aleea X, dinspre sensul giratoriu către bulevardul X, până în dreptul blocului X și înapoi. Inculpatul a avut prima poziție în grup, după care a ales poziția 2. Grupul a fost observat de martoră, în prezența apărătorului din oficiu, a organelor de urmărire penală, din balconul situat la etajul 9.

Martora a indicat la început prima persoană din grup apoi pe a doua persoană, ca fiind agresorul, recunoscut de către aceasta după mișcările corpului, înălțime și celelalte elemente ale constituției corporale. Inculpatul nu a făcut obiecțiuni și a semnat procesul-verbal.

Martorul J.G. a declarat că duminică 6 aprilie 2003, în jurul orelor 16,30 s-a deplasat de la domiciliu la restaurantul C. și s-a așezat în local la prima masă de la intrare, situată pe partea dreaptă. A stat cam 15 minute când a văzut 2 bărbați îndreptându-se către ieșirea din restaurant. Unul dintre bărbați era tânăr, de 25-30 de ani și avea un fes pe cap iar celălalt avea în jur de 40-45 de ani era îmbrăcat cu un fâș cu un model cu dungi roșii, cu o șapcă pe cap. Amândoi purtau pe umeri câte un rucsac, victimei căzându-i la un moment dat geanta de pe umăr iar inculpatul ajut. Martorul i-a urmărit cu privirea aproximativ 20 de metri și i-a văzut mergând împreună, pe partea dreaptă, îndreptându-se către Bulevardul X.

Martorul J.G. a mai stat 10 minute după care a plecat spre casă către sensul giratoriu unde a văzut un autoturism al poliției trecând în mare viteză către B-dul X, cu semnalizare acustică și vizuală.

Martorului i-au fost prezentate cinci persoane constituite într-un grup, din care l-a recunoscut pe inculpat după fizionomie. Procesul-verbal întocmit cu ocazia recunoașterii din grup a fost semnat de N.C., acesta nefăcând obiecțiuni.

La reaudierea sa, în dosar, martorul a arătat că inculpatul era îmbrăcat în acea zi cu o geacă cu dungi albastre. Susține că victima purta cu certitudine un fâș de culoare deschisă iar atunci când instanța i-a prezentat martorului fotografii aflate la dosar privind hainele victimei martorul susține că nu își explică de ce victima e îmbrăcat cu un fâș de culoare închisă.

Martorul contrazice susținerea inculpatului că la momentul recunoașterii din grup a acestuia ar fi fost influențat în vreun mod de organele de poliție.

Martorul B.G. a consumat și el băuturi alcoolice în după-amiaza zilei de 6 aprilie 2003 în restaurantul C. unde a ajuns în jurul orelor 16,00 și a luat loc la masa unde se aflau P.C. și G.D. - a doua de lângă ușa de acces la toaletă. După zece minute atenția i-a fost captată de un tânăr cu un cercel la ureche, tip bobită, care se certa cu ton ridicat cu I.E., client al restaurantului, amândoi fiind sub influența alcoolului consumat. Tânărul a mers apoi la toaletă și când s-a întors s-a așezat la o masă de lângă perete, în zona aparatelor mecanice .La aceeași masă se afla un bărbat de aproximativ 50 de ani, față rotundă, corpolent, cu început de calviție. Martorul și-a îndreptat atenția către comeseni după care, uitându-se după 20 de minute către masa amintită nu i-a mai văzut pe cei doi bărbați.

B.G. a mai arătat că după aproximativ 30 de minute cineva a venit în local și a anunțat că pe aleea X a avut loc probabil un accident și mulți clienți au ieșit afară.

Martorul M.V. a mers în același local, în jurul orelor 14,00, împreună cu V.F. și s-au așezat la o masă lipită de stâlpul din partea stângă. Martorul a cumpărat o sticlă de vin de la bar și la o masă lipită de perete între magazia restaurantului și zona de jocuri mecanice, stăteau doi bărbați cunoscuți de martor sub numele M. și C. Acesta din urmă era îmbrăcat cu o geacă de culoare vernil (la audierea cu ocazia rejudecării susține că parcă era de culoare deschisă), pe cap purta o șapcă din material textil de culoare neagră și pantaloni de culoare închisă.

După un interval de mai mult de 30 de minute în care martorul a ieșit și s-a reîntors în local, a constatat că i s-a ocupat masa și a cerut voie celor doi bărbați să ia loc la masa acestora, cererea sa fiind acceptată.

Din discuțiile purtate, martorul a aflat că cei doi fuseseră în cursul dimineții în obor, unde au vândut diferite lucruri vechi, strânse de ei de la gunoi. Discuțiile s-au purtat pe un ton liniștit, fără ca aceștia să se certe. Erau puțin amețiți de băutură, apreciază martorul, dar nu se aflau în stare de beție. Martorul a plecat în jurul orelor 15,15 -15,30.

M.V. a mai arătat că îl cunoaște pe numitul M., întrucât acesta a dormit în același bordei din spatele campusului universitar, locuind împreună cu P.C. și tot acolo l-a văzut venind și pe C.

Despre acesta din urmă, știe că 1-a bătut de mai multe ori pe P.C., prin 2003 chiar mai tare, cu pumnii și picioarele iar P.C. a fost bolnav vreo 2 săptămâni. Intre ei apăreau stări conflictuale datorită modului în care își împărțeau banii obținuți din vânzarea de obiecte vechi în obor. L-a mai văzut pe inculpat bătând pe numitul C. împreună cu care victima locuia într-un bordei de pământ.

Martorul susține că numitul C. poartă cu sine cuțit dar el personal nu l-a văzut niciodată amenințând cu acesta.

Martorul E.M. a întâlnit în dimineața zilei de 6 aprilie 2003, în obor, pe victima C.M., iar în jurul orelor 13,00, împreună cu aceasta și concubina sa I.C. au mers la un restaurant numit O. unde s-au salutat cu inculpatul iar în jurul orelor 14,30 martorul și concubina sa au plecat, lăsându-i pe cei doi singuri.

Când inculpatul N.C. s-a mutat la masa lor, martorul nu a văzut asupra acestuia nici o sacoșă, geantă sau rucsac deși de multe ori îl văzuse cu sacoșe de plastic, tip B.

Martorul susține că a văzut la inculpat, de când îl cunoaște, o lamă de cuțit de circa 9-10 cm, care ar putea proveni de la un cuțit de pizza rupt, lamă pe care o ținea mai tot timpul în sacoșă, folosind-o la mâncare. Nu l-a văzut pe inculpat să facă scandal sau să se bată dar a auzit că în urmă cu un an inculpatul și C.M. s-au bătut, dar martorul nu cunoaște motivul.

în acea după-amiază inculpatul avea pe braț, făcută sul o geacă de culoare neagră, partea de interior a gecii.

Martora I.C., a descris aspecte asemănătoare celor arătate de E.M., adăugând faptul că inculpatul era îmbrăcat cu o geacă de fâs și purta o bască cu cozoroc de culoare neagră.

In declarația de la fila 99 ca și în cea dată în fața instanței arată că inculpatul s-a mutat la masa lor dar nu a văzut la N.C. nici o geantă, rucsac sau sacoșă. Acesta ținea la piept cu o mână, o geacă înfășurată, a cărei căptușeală era de culoare neagră, cu fața din fâș având și puțin material de culoare roșie. Nu l-a văzut niciodată cu cuțit asupra sa și nu a auzit ca inculpatul să fie o persoană agresivă și violentă.

Martorul E.I. se afla în restaurantul C. în jurul orelor 14,30-15,00 când a auzit pe un tânăr ce stătea la o masă de lângă perete, strigând pe M.V. La aceeași masă se afla și un bărbat mai în vârstă, care purta o șapcă pe cap, o geacă de culoare verde sau albastru închis, cu vârsta de 48-50 de ani. La picioarele mesei se aflau mai multe genți, cel puțin două.

Martorul mai arată că în jurul orelor 16,45 s-a deplasat lângă televizor pentru a vedea un meci de fotbal iar când a aruncat o privire la masa aceea în jurul orelor 17,15-17,20 nu a mai văzut pe cei doi bărbați.

Martorul P.C. obișnuia să vândă bunuri la obor pe care le aduna din tomberoane și cunoaște persoanele care se ocupau cu același lucru din cartierul T.N.

Despre C.M. știa că locuia într-un bordei din zona campusului universitar și că era un băiat liniștit. Despre inculpat știe că a locuit în zona hotelului P. și că este o persoană violentă întrucât în februarie 2002 a fost vizitat de N.C., martorul 1-a întrebat dacă a venit să-i fure din lucruri, iar inculpatul 1-a bătut, fiind apoi transportat cu salvarea la spital.

Martorul a mai arătat că inculpatul poartă în permanență cuțit asupra sa iar cunoscuții îl evită întrucât este predispus la manifestări violente.

Cu ocazia reaudierii sale în dosar, a arătat că a fost și el (alături de alte persoane) arestat 2, 3 zile de poliție întrucât s-a crezut că este autorul. Declarația de la fila 203 este doar semnată de el dar nu si scrisă. Nu este adevărat că inculpatul ar avea un caracter violent .Nu l-a văzut pe inculpat să poarte în permanentă cuțit la el, a aflat de la un alt martor - S. că avea un cuțit ce urma a fi ascuțit.

Martorul I.E., fratele martorei I.C., cunoștea atât pe victimă cât și pe inculpat, din obor. Despre inculpatul N.C. susține că în prezența sa nu a fost nici violent, nu a amenințat pe nimeni, nu l-a văzut purtând cuțit. Arată în declarația dată în fața instanței că i s-a părut un om bun și liniștit nicidecum o fire agresivă și violentă.

Martorii I.F., D.D. au arătat că îl cunoscuseră pe C.M., locuiseră cu acesta și arată că avea o fire liniștită, generoasă.

Martorul S.D.I. făcea de asemenea parte din anturajul părților. Despre N.C. susține că este un individ orgolios, mândru, care nu suportă să fie înjurat sau mințit, situație în care devine violent.

A existat o împrejurare când martorul P.C. l-a înjurat pe inculpat și a fost bătut rău de acesta. Știe că acesta purta cuțit asupra sa. Cu trei săptămâni în urma momentului când a dat declarația, martorul arată că se afla cu inculpatul la abator iar acesta i-a spus că are un cuțit mare învelit în hârtie de ziar, i l-a arătat și i-a cerut să îl ascundă undeva, pentru că se temea că dacă ar fi intrat cu el în cârciumă ar putea fi descoperit de un control al poliției. Când au plecat de la cârciumă, inculpatul și-a recuperat cuțitul. Arată că inculpatul devenea violent când era sub influența alcoolului.

Martorul mai cunoaște faptul că în urmă cu un an jumătate, victima C.M. împreună cu alți doi bărbați l-au bătut rău pe N.C. care o vreme a dispărut din cartier. Când s-au reîntâlnit, inculpatul i-a spus că totul a pornit de la băutură.

Cu ocazia reaudierii sale în dosar, a arătat că i-a spus martorului P. că a văzut un cuțit la inculpat în acea perioadă, fiindu-i dat să îi pună plăsele. A fost doar o discuție dar în realitate nu văzuse nici un cuțit la inculpat și acesta nu a ascuns nici un cuțit în iarbă ci niște bare de cositor. Acesta nu are o fire violentă. Nu a fost lăsat să citească declarația dată în faza urmăririi penale.

Potrivit procesului-verbal încheiat la data 8 aprilie 2003, organele de poliție au descins la locul unde inculpatul avea o locuință improvizată, în zona hotelului P. dar nu au identificat obiecte cu relevanță pentru cercetări.

Testul poligraf a relevat note specifice comportamentului simulat.

Inculpatul N.C. a declarat că îl cunoștea pe C.M. din perioada 2001-2002 când victima a locuit cu acesta, dar fiindcă într-o noapte a făcut gălăgie, inculpatul i-a cerut să înceteze pentru că se temea că va fi dat afară de poliție, C.M. a plecat a doua zi.

Prin martie 2002 a fost bătut tare de victimă și de alt bărbat iar inculpatul declară că nu își amintește exact motivul, fiind beat, dar crede că era din cauza unui aparat de fotografiat pe care inculpatul îl dăduse lui C.M. și pe care acum, fiind beat, îl cerea înapoi. Ulterior s-au împăcat.

în duminica din 6 aprilie 2003 1-a întâlnit pe acesta la barul O. unde au consumat împreună vin iar în jurul orelor 15,00 s-au dus la restaurantul C., luând loc la o masă lângă perete. Victima avea la piciorul mesei geanta iar inculpatul tot acolo o sacoșă cu ziare.

Inculpatul susține că purta o geacă albastră cu dungi roșii, o șapcă neagră de stofă cu cozoroc pe cap, haine pe care arată că le purta și pe 11 aprilie când a mers la poliție, cu excepția adidașilor pe care i-a găsit la tomberon.

Nu a avut nici o dispută cu C.M. și înainte de a se ridica împreună de la masă acesta i-a arătat că are 20.000 lei ROL, cu care intenționa să îi cumpere o jumătate de litru de votcă colegului său de bordei, F.

Au ieșit împreună din restaurant, și-au luat la revedere și a traversat strada X pe la trecerea de pietoni și a mers pe trotuarul stâng spre strada Cișmelei până la capul de linie al troleului 42/43. M. era beat dar nu foarte tare.

De la cap de linie a luat autobuzul 43 cu care a călătorit până în zona CFR și de acolo în zona Abator căci susține că îl căuta pe numitul B., apoi în zona B. la restaurant N. unde a mai consumat 100 grame de votcă, apoi în alte două restaurante, s-a îmbătat și nu își amintește când a adormit.

A doua zi a mers în portul Constanța și a încercat să sustragă niște bucăți de fier/aluminiu dar fiind observat de organele de pază a fugit apoi a încercat să meargă la locuința de la Volanul de Aur dar văzând în față o mașină cu însemnele poliției s-a temut crezând că este căutat pentru furt de fier vechi și în nopțile următoare a dormit lângă Poliția Județeană și Spitalul Militar pe niște saltele. De altfel și o cunoscută a sa i-a confirmat că poliția caută pe N.C. iar inculpatul susține că a crezut că e căutat tot pentru furt de fier vechi.

Tot în ziua de 7 aprilie a găsit un ziar T. la tomberoane în care a citit un articol despre un bărbat omorât cu o lovitură de cuțit la gât în zona C. Ulterior a aflat de la niște cunoscuți despre moartea lui C.M. în declarația dată în fața primei instanțe, la prima judecată, arată că era îmbrăcat în data de 6 aprilie cu o bluză de trening de culoare verde-albastru și cu niște dungi roșii, pe cap o șapcă din material textil de culoare neagră. Niciodată nu purta cuțit asupra sa.

Inculpatul a mai susținut cu prilejul reaudierii sale după casarea cu trimitere a cauzei de către înalta Curte, că la momentul recunoașterii sale din grup de către martorul Jelea a sesizat că acesta a venit în stare de ebrietate decât după ce s-a oferit de poliție țigări și bani.

Instanța, analizând toate aceste probe, concluzionează că deși inițial au existat elemente pe baza cărora s-a apreciat în mod just subzistența indiciilor certe cu privire la comiterea de către inculpat a acestei infracțiuni, față de anumite neconcordanțe ce au existat din primul ciclu procesual, față de aprecierile cuprinse în decizia pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, față de reveniri asupra unor declarații în faza rejudecării, constată că există un dubiu că inculpatul N.C. ar fi autorul acestui omor, dubiu care îi profită făcând ca prezumția de nevinovăție să nu fi fost răsturnată.

Astfel, mai mulți martori l-au văzut pe inculpat consumând alcool împreună cu victima la restaurantul C. la data de 6 aprilie 2003, până în jurul orelor 17,00; un martor (J.G.) i-a văzut plecând împreună din restaurant pe același trotuar, un alt martor (V.A.) susține că în același interval de timp îl recunoaște pe inculpat ca fiind cel care a lăsat victima într-o baltă de sânge; inculpatul prezintă elemente de comportament simulat și prezintă o motivație nu tocmai credibilă cu privire la motivul pentru care a fugit de poliție în nopțile următoare.

Cu toate acestea între declarația martorei V.A. pe de-o parte, a martorului J.G. pe de altă parte și față de declarațiile celorlalți martori care au întâlnit în acea zi părțile în local există neconcordanțe cu privire la elemente de identificare a autorului ce ridică un semn de întrebare în ce privește identificarea acestuia în persoana inculpatului.

Martora V.A. susține că agresorul purta o jachetă de fâș bleumarin, lungă până la șolduri ce prezenta în zona pieptului două dungi orizontale,una roșie și una albă, pantaloni închiși la culoare, o șapcă de culoare închisă pe cap, iar pe umărul stâng ținea o geantă de culoare închisă.

Martorul J.G. susține că inculpatul era îmbrăcat cu un fâș cu un model cu dungi roșii, cu o șapcă pe cap. La reaudierea sa, în dosar, martorul a arătat că inculpatul era îmbrăcat în acea zi cu o geacă cu dungi albastre. Susține că victima purta cu certitudine un fâș de culoare deschisă iar atunci când instanța i-a prezentat martorului fotografii aflate la dosar privind hainele victimei martorul susține că nu își explică de ce victima e îmbrăcat cu un fâș de culoare închisă.

Alți cunoscuți ai victimei și ai inculpatului susțin că l-au văzut pe asta din urmă îmbrăcat cu o geacă de culoare vernil (la audierea cu ocazia rejudecării susține că parcă era de culoare deschisă), pe cap purta o șapcă din material textil de culoare neagră și pantaloni de culoare închisă - M.V.; că inculpatul avea pe braț, făcută sul o geacă de culoare neagră, partea de interior a gecii, E.M.; că purta o geacă de fâș și purta o bască cu cozoroc de culoare neagră, o giacă înfășurată, a cărei căptușeală era de culoare neagră, cu fața din fâș având și puțin material de culoare roșie - I.C.; o geacă de culoare verde sau albastru închis - E.I.

Față de aceste neconcordanțe, nu se poate susține cu certitudine că geaca de fâș albastru cu două dungi orizontale din care una roșie și alta albă despre care face vorbire P.A. este cea cu care l-au văzut îmbrăcat pe inculpat și ceilalți martori din restaurant, mai ales că nimeni nu a văzut și o dungă albă și că inculpatul chiar în fotografiile din dosar, făcute cu prilejul recunoașterii din grup, poartă o giacă de fâș de culoare albastră cu dungi parțial orizontale roșii despre care martora P.A. este sigură că nu este cea cu care fusese îmbrăcat autorul.

De remarcat este și faptul că nici asupra sa, nici în locuința improvizată de la "Volanul de Aur" nu au fost găsite haine sau un cuțit care să prezinte urme biologice ce ar putea fi identificate ca aparținând victimei deși se reține că fapta a fost comisă cu violență, înainte victima fusese lovită la locul faptei fiind găsiți stropi de sânge acolo unde martora P. susține că a fost inițial lovit C.M.; victimei i-a fost tăiat gâtul fapt ce a produs imediat o hemoragie puternică.

Un alt element care ridică dubii este existența asupra inculpatului a unui rucsac, a unei genți în acea după-amiază, având în vedere că martora P.A. susține că autorul purta un rucsac. Și martorul J.G. a văzut un rucsac inculpat, în schimb martorii M.V., E.M., I.C. nu a văzut asupra inculpatului nici un rucsac sau geantă.

în ce privește mobilul instanța, a constatat că probele administrate nu relevă nici un motiv pentru care inculpatul să ia viața lui C.M. Cei doi se cunoșteau de mai multă vreme, o vreme locuiseră chiar împreună, avuseseră un conflict anterior pe fondul consumului de alcool când inculpatul îi ceruse victimei înapoi un obiect pe care tot el anterior i-l dăduse iar C.M. împreună cu numitul C. l-au bătut pe inculpat. De atunci însă N.C. se întâlnise cu victima de mai multe ori și chiar "colaborau", în sensul că adunau împreună bunuri de la tomberoane și mergeau în obor unde le vindeau, fără să rezulte din vreo probă că inculpatul nutrea vreo intenție de răzbunare.

Cât privește profilul psihologic al inculpatului, sunt declarații care îl prezintă ca pe un om mândru care nu suporta să fie jignit, o fire violentă la băutură, pe de altă parte există și mărturii (I.C., E.M. din prima judecată în fond) care susțin că nu îl cunosc pe inculpat ca fiind o persoană liniștită. în același context, martorii P.C. și S.I. au revenit asupra declarațiilor inițiale în sare îl prezentau pe inculpat ca fiind violent.

Cu ocazia reaudierii sale în dosar, martorul P.C. arătat că a fost și el (alături de alte persoane) arestat 2,3 zile de poliție întrucât s-a crezut că este autorul. Declarația de la fila 203 este doar semnată de el dar nu și scrisă. Nu este adevărat că inculpatul ar avea un caracter violent. Nu l-a văzut pe inculpat să poarte în permanentă cuțit la el, a aflat de la un alt martor - S. că avea un cuțit ce urma a fi ascuțit.

Cu ocazia reaudierii sale în dosar, martorul S.D.I. a arătat că i-a spus martorului P. că a văzut un cuțit la inculpat în acea perioadă, fiindu-i dat să îi pună plăsele. A fost doar o discuție dar în realitate nu văzuse nici un cuțit la inculpat și acesta nu a ascuns nici un cuțit în iarbă ci niște bare de cositor. Acesta nu are o fire violentă. Nu a fost lăsat să citească declarația dată în faza urmăririi penale.

Astfel, după readministrarea probelor așa cum s-a dispus de înalta Curte, este și mai puțin dovedit faptul că inculpatul are o fire violentă, că devine violent pe fondul consumului de alcool, că purta cuțit în permanență la el și mai ales că se folosea de cuțit și pentru altceva decât la mâncare (adică pentru a amenința). S-a dovedit că anterior avusese un conflict cu P.C. deși tocmai acest martor susține că inculpatul nu era violent deși alți martori au auzit că fusese bătut de inculpat. Totuși chiar și așa fiind, un incident izolat nu poate defini caracterul inculpatului și potențialul său violent.

Inculpatul prezintă elemente de comportament simulat și nu explică foarte veridic de ce s-a ferit de poliție în zilele următoare, pe de altă parte însă acei indici pot fi dați de o tulburarea puternică, sub imperiul căreia se află o persoană care locuiește pe străzi, în mod parazitar,trăiește chiar din mici furtișaguri, care consumă alcool și care nu poate explica poate pentru că nici nu își amintește prin câte cârciumi a umblat și în ce scară de bloc a adormit.

Ceea ce pare cel puțin dificil de explicat din punctul de vedere al acestei instanțe este motivul pentru care inculpatul care stătuse de vorbă liniștit cu victima la restaurant, fără a avea vreun conflict cu aceasta, la plecare îl ajutase pe C.M. căruia îi căzuse rucsacul să și-1 pună înapoi pe umăr, să scoată cuțitul după doar 5 minute și să-i taie gâtul.

în plus, însăși depoziția martorei cheie - V.A. este privită cu circumspecție de înalta Curte, întrucât etajul 9 de la care aceasta privea și unghiul sub care a perceput incidentul ridică îndoială cu privire la acuitatea percepției. După reaudierea martorei, dubiul acestei instanțe este și mai mare câtă vreme martora susține că nu a putut vedea fața agresorului deși afirmă că acesta inițial venea către aleea de la blocul său; inițial spune că era un moment de crepuscul, când se îngâna ziua cu noaptea și nu fusese aprinsă lumina stradală iar la reaudiere afirmă că era lumină naturală suficientă.

Există așadar probe care îl indică pe inculpat ca fiind autorul, pe de altă parte și necoroborări de probe care ridică un dubiu peste care instanța nu poate trece și pe care trebuie să îl recunoască ca operând în favoarea inculpatului.

în consecință, inculpatul N.C. a fost achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

3. Al treilea ciclu procesual

împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța arătând că vinovăția inculpatului este dovedită cu certitudine de procesul-verbal încheiat cu ocazia recunoașterii din grup, declarațiile martorilor C.G., O.N., M.V., E.M., J.G., dar mai ales declarația martorei V.A.

Reținând aceeași motivare în fapt și în drept, prin Decizia penală nr. 150/P/l din 2 octombrie 2007, Curtea de Apel Constanta a respins, în baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.

Prin Decizia penală 243 din 23 ianuarie 08, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe Curtea de Apel Constanța, a casat decizia atacată și a trimis dosarul spre rejudecare la instanța de apel pentru "reexaminarea întregului material probator administrat în scopul evaluării existenței ori nu a unei încălcări a legalității și temeiniciei hotărârii de fond".

Rejudecând, în apelul declarat de procuror (cauza fiind reînregistrată pe rolul curții de apel la nr. 777/36/2008), s-a procedat la reaudierea martorilor acuzării V.A., J.G., M.V., E.M., O.N., C.G., respectiv la verificarea veridicității afirmațiilor martorei V.A. cu privire la identitatea făptuitorului pe baza observațiilor făcute din locuința sa în momentul incidentului.

Instanța de apel a apreciat că declarațiile martorei V.A. nu se coroborează cu alte probe și că, în mod corect acestea au fost înlăturate de către instanța de fond.

Rezultatul verificării circumstanțelor reale și ale posibilității martorei de a observa persoanele implicate în incident, contradicțiile existente între declarațiile martorilor cu privire la vestimentația inculpatului la data faptei, neidentificarea obiectului cu care s-a săvârșit fapta, ca și lipsa oricărui mobil care l-ar fi determinat pe inculpat să o comită, au condus instanța la concluzia că prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul nu a fost răsturnată, dubiul existent profitând acestuia și că, în baza probelor existente nu se poate pronunța o soluție de condamnare.

în consecință, prin Decizia penală nr. 27/P din 18 martie 2009, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.

în termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, considerând că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au comis o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare.

S-a arătat că unele din împrejurările stabilite de instanța de apel nu sunt reale, iar altele sunt greșit interpretate.

Astfel, din nici un act de la dosarul cauzei nu rezultă că martora V.A. ar fi avut cea mai mică ezitare în momentul în care a realizat recunoașterea din grup imediat după săvârșirea infracțiunii, indicându-l pe inculpat ca fiind agresorul victimei. Greșit interpretată a fost și declarația martorului J.G. care a văzut părțile plecând împreună din restaurant și îndreptându-se în direcția locuinței martorei V.A.

Din coroborarea declarațiilor celor doi martori, precum și din datele rezultate din declarațiile martorilor C.G., O.N., E.M., M.V., S.D.I. rezultă fără îndoială că autorul agresiunii exercitate asupra victimei C.M. în după amiaza zilei de 6 aprilie 2003, este inculpatul, singurul care s-a aflat la acel moment în compania ei, persoană conflictuală, purtătoare de cuțit, armă cu care s-au cauzat leziunile tanatologice.

Mai mult decât atât, inculpatul a demonstrat un comportament simulat la testul poligraf.

Experimentele efectuate de instanțe în vederea verificării modului în care martora V.A. a perceput evenimentele din 6 aprilie 2003 nu au exclus ipoteza că aceasta a avut o bună vizibilitate a locului faptei de la geamul blocului său și că declarațiile sale sunt justificate.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859pct. 18 C. proc. pen.

Examinând recursul, înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat, însă pentru alte considerente decât cele arătate:

Din analiza materialului probator administrat în cauză, înalta Curte constată că instanța nu a stabilit în mod complet situația de fapt, astfel încât să fie epuizate toate posibilitățile de verificare și analizate toate variantele probabile în legătură cu producerea evenimentului din după amiaza zilei de 6 aprilie 2003.

Instanța nu și-a motivat hotărârea în urma efectuării unei analize complete, corelate a probelor administrate, astfel încât să fie înlăturate neclaritățile, neconcordanțele și dubiile ce rezultă din declarațiile inculpatului și ale martorilor.

Pentru stabilirea adevărului în cauză, înalta Curte constată că nu sunt suficiente probele administrate până în prezent, fiind necesară efectuarea unor noi probe care să ajute la deplina lămurire și stabilire a împrejurărilor în care a decedat victima C.M.

Astfel, înalta Curte constată că instanțele nu s-au preocupat de stabilirea intervalului de timp care i-a fost necesar inculpatului pentru a parcurge traseul pe care l-a efectuat între restaurantul C. și Gara CFR pentru a-i verifica astfel susținerile privind poziționarea sa în timp și în spațiu în raport de momentul uciderii victimei.

Agresiunea fizică împotriva acesteia s-a consumat în intervalul orar cuprins între 17,10 - 17,13, la ora 17,14 fiind înregistrat apelul telefonic la numărul de urgență 112 prin care se încunoștința săvârșirea faptei (fila 25 dosar urmărire penală).

Inculpatul susține că a plecat de la restaurant în jurul orei 16,30, a traversat strada Dispensarului, pe trecerea de pietoni din fața localului și apoi a mers pe strada Cișmelei până la stația cap de linie pentru troleibuze, unde s-a suit în mașina 43, în direcția Constanța Nord. Când a trecut prin dreptul Gării de Nord, a văzut că ceasul acesteia arăta 17,10, inculpatul continuându-și însă drumul până la Poarta Portului Constanța, unde s-a oprit la barul B.O.

Refacerea - prin experiment judiciar - a traseului va urmări să stabilească dacă este posibilă parcurgerea sa în intervalul de timp susținut de inculpat, verificându-i-se, astfel, apărarea formulată.

în același context, înalta Curte constată necesară reaudierea martorului J.G., precum și efectuarea unei confruntări între acesta și inculpat în legătură cu stabilirea orei plecării inculpatului și a victimei din restaurant, a traseului și direcției urmate, date fiind nelămurirea acestor aspecte și neconcordanțele esențiale dintre declarațiile celor doi cu privire la aceste împrejurări (declarația martorului J.G. - fila 40 dosar urmărire penală).

Totodată, în același scop, se impune și reaudierea martorului E.I. care, în declarația dată (fila 80 dosar urmărire penală) arată că inculpatul și victima se aflau în local la ora 17,15 - 17,20. Este necesar ca martorul să precizeze ora la care i-a văzut pe cei doi în restaurant, ca ultim moment al prezenței lor în acel local.

în sfârșit, înalta Curte constată necesară reaudierea martorului P.C. pentru a explica traseul parcurs de la familia R.(unde s-a tuns) până la restaurantul C. și durata acestuia, pentru ca în funcție de intervalul orar stabilit să se poată verifica apărarea inculpatului cu privire la poziționarea sa în timp față de momentul faptei (declarația martorului f.92, 169 dosar urm. penală).

în raport de datele ce vor rezulta în urma completării cercetării judecătorești, vor fi administrate orice alte probe necesare stabilirii adevărului.

Pentru aceste considerente, constatând că recursul parchetului era fondat, potrivit cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 9 C. proc. pen., Curtea a dispus admiterea acestuia, casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Curtea de Apel Constanța.

← ICCJ. Decizia nr. 1873/2009. Penal. Plângere împotriva...  ICCJ. Decizia nr. 4219/2009. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2582/2009. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs