ICCJ. Decizia nr. 4219/2009. Penal
| Comentarii |
|
A. Prin sentința penală nr. 90 din data de 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, față de inculpatul C.B.N. s-a pronunțat următoarea sentință:
în baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2) lit. c) și alin. (3) teza II C. pen., cu aplicarea art. 74-76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.B.N. la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 192 alin. (2) cu aplicarea art. 74-76 C. pen. a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.
în baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
în baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive, de la 11 decembrie 2008, la zi.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată Ion Veronica nu a formulat pretenții civile în cauză.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Călărași, în baza ansamblului probator din cauză a stabilit, în esență, că în seara de 29 noiembrie 2008, inculpatul C.B.N. a pătruns, fără drept, în locuința victimei H.G. în scopul recunoscut de a-i sustrage banii primiți în ziua respectivă de la Primărie.
Pentru a sustrage banii, inculpatul a folosit violența, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în piept și peste față, victima a căzut, apoi inculpatul i-a mai aplicat, în aceeași zonă a pieptului, lovituri cu un topor luat de sub patul victimei.
După câteva zile de la agresiune, victima a decedat, fiind relevat de raportul de constatare medico-legal că în urma efectuării necropsiei, victima prezenta fracturi costale, factură de stern hemotorax, plagă și edem meningo-cerebral, condiția fiind că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unui șoc traumatic și hemoragic urmare a unui politraumatism cranio-toracic cu multiple fracturi și rupturi de organe interne.
Cercetarea judecătorească efectuată în cauză nu a putut să stabilească dacă inculpatul a găsit banii asupra victimei și i-a luat în modalitatea descrisă mai sus, astfel că infracțiunea a fost lăsată în stadiul de tentativă așa cum a primit încadrarea inițială.
B. împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel inculpatul C.B.N., criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei cu motivarea că pedeapsa aplicată este mult prea aspră în raport de circumstanțele cauzei și solicitând redozarea acesteia.
Prin Decizia penală nr. 190/A din 02 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de inculpatul C.B.N., s-a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând:
în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2) lit. c) și alin. (3) C. pen., cu aplicare art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.B.N. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b C. pen.
Conform art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infr. prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., astfel că în final inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
Conform art. 35 alin. (1) C. pen. inculpatul urmează a executa și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, precum și măsura arestării preventive a inculpatului, deducând prevenția de la 11 decembrie 2008 la zi.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a stabilit bine situația de fapt dar a aplicat o pedeapsă nelegală în raport de dispozițiile art. 74-76 C. pen. pe care le-a reținut și aplicat în cauză. Astfel, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. c) și alin. (3) C. pen., sunt de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni, iar prin aplicarea dispozițiilor art. 74-76 C. pen., pedeapsa ar fi trebuit redusă sub limita de 7 ani și 6 luni. Totodată, cum în cauză nu exista și un apel al parchetului, în propria cale de atac a inculpatului, conform dispozițiilor art. 372 C. proc. pen., acestuia nu i se poate agrava situația, astfel că instanța de apel a apreciat că aplicarea unei pedepse de 7 ani închisoare poate satisface cerințele dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în condițiile reținerii dispozițiilor art. 74,76 C. pen.
C. împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în sarcina sa și, pe cale de consecință, a se reduce și mai mult cuantumul pedepsei.
Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond a reținut deja circumstanțele personale invocate de inculpat, aplicând însă acestuia o pedeapsă nelegală ce a fost corectată de instanța de apel, care a dozat-o sub minimul special prevăzut de lege. Solicitarea inculpatului de a se coborî și mai mult pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, este nejustificată, întrucât în raport de împrejurările și modalitatea în care a fost omisă fapta (inculpatul aplicând mai multe lovituri decât era necesar pentru a-și realiza scopul infracțional propus, inclusiv cu un topor ce a provocat leziuni traumatice grave), de gravitatea deosebită a acesteia, înalta Curte constată că instanța de apel a manifestat suficientă clemență în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată și nu se justifică reducerea acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispozițiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. s-a computat durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurentul - inculpat a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2582/2009. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 2103/2009. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
