ICCJ. Decizia nr. 28/2009. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 102/ F din 13 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, în temeiul art. 2781alin. (8) lit. a) C. pen., plângerea formulată de petiționarul Ț.N., împotriva rezoluției procurorului din 26 iunie 2008 dată în dosarul nr. 108/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, confirmată prin rezoluția nr. 611/II/2/2008 din 17 iulie 2008 de procurorul general, s-a menținut rezoluția atacată și a fost obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța a reținut că prin rezoluția din 26 iunie 2008 dată în dosarul penal nr. 108/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de judecătorul B.D. de la Judecătoria Zărnești cu privire la infracțiunea de uzurpare de calități oficiale prevăzută de art. 240 C. pen. și de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
în motivarea rezoluției procurorul a reținut în esență că faptele reclamate de petiționar nu au corespondent în realitate întrucât din actele de cercetare prealabilă nu rezultă indicii că judecătorul ar fi comis vreo acțiune sau o inacțiune care să se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 240 și 246 C. pen., iar simpla nemulțumire a unei părți dintr-un litigiu cu privire la soluția pronunțată nu constituie temei pentru cercetarea penală a magistraților în condițiile în care au fost respectate dispoziții legale în materie.
Prima instanță a mai reținut că plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 611/II/2/2007 din 17 iulie 2008 dispusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Petiționarul a formulat plângere la instanță împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale susținând că soluția este nelegală și netemeinică întrucât se impunea începerea urmăririi penale față de judecător pentru săvârșirea infracțiunilor reclamate.
Instanța a reținut că în motivarea plângerii petiționarul a precizat că judecătorul a încălcat dispozițiile art. 1551 și 172 pct. 1 și 44 C. proc. civ., precum și alte dispoziții ale acestui cod întrucât: nu a indicat în încheierea de ședință prin care s-a dispus suspendarea judecății, motivele și viciile care impuneau suspendarea; a refuzat să ordone pârâtelor să prezinte extrase C.F. pentru imobilele supuse partajului; a dispus comunicarea sentinței civile nr. 559 din 6 mai 2008 abia după 80 de zile și a invocat abuziv, din oficiu, excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru că nu a depus mandat cu procură de reprezentare a surorii sale P.R.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că plângerea este nefondată.
S-a reținut că, la data de 1 februarie 2008, petiționarul Ț.N. a formulat o plângere penală împotriva numitei B.D., judecător la Judecătoria Zărnești, solicitând tragerea la răspundere penală a acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor de uzurpare de calități oficiale, abuz în serviciu, luare de mită, primire de foloase necuvenite și trafic de influență prevăzute de art. 240, 246, 247, 2481, 249, 254, 256 și 257 C. pen.
în plângerea formulată petiționarul a susținut în esență că judecătorul a participat la soluționarea în primă instanță a dosarului nr. 407/2006 a Judecătoriei Zărnești, având ca obiect acțiunea de partaj judiciar, promovată de autoarea sa Ț.M. în prezent decedată, și în calitatea pe care a avut-o și în virtutea atribuțiilor de serviciu a comis mai multe abuzuri.
S-a reținut că prin ordonanța din 10 martie 2008 din dosarul nr. 5/P/2008 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - S.T. Brașov s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., față de judecătorul B.D. pentru infracțiunile de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000; primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și trafic de influență prevăzută de art. 257 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și declinarea competenței de soluționare a cauzei cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 240 și 246 C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, cauza fiind înregistrată sub nr. 108/P/2008.
Instanța a constatat că pentru verificarea susținerilor petiționarului s-a realizat o cercetare prealabilă completă și concludentă pe baza căreia în mod judicios procurorul a stabilit că nu există indiciile comiterii infracțiunilor de uzurpare de calități oficiale și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
S-a reținut că din acte rezultă că Ț.M., mama petiționarului a formulat prin acesta, la data de 24 februarie 2006 o acțiune de împărțeală a succesiunii semnată de la și de petiționar, ce a fost înregistrată la Judecătoria Zărnești sub nr. 407/2006.
Din încheierile de ședință rezultă că la termenele de judecată din 29 martie 2006 și 26 aprilie 2006 instanța a pus în vedere petiționarului să facă dovada calității de reprezentant al mamei sale, iar pârâtele C.E., B.A. și B.I. au formulat întâmpinare solicitând, între altele să se constate că cererea de chemare în judecată nu îndeplinește condițiile esențiale prevăzute de art. 112 pct. 3 alin. (2) C. proc. civ.
La termenul din 24 mai 2006 întrucât nu s-a depus dovada solicitată, iar părțile au lipsit și nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța a suspendat judecarea cauzei conform art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen.
Petiționarul a solicitat la 3 iulie 2006 repunerea cauzei pe rol arătând că mama sa a decedat, astfel încât are calitate de moștenitor al acesteia.
S-a stabilit termen la 27 septembrie 2006 și apoi la 25 octombrie 2006 când s-a pus în vedere petiționarului să timbreze cererea de repunere pe rol cu timbru de 95 lei și timbru judiciar de 1500 lei și să depună certificatul de deces al mamei sale, iar acesta s-a conformat dispozițiilor instanței. La termenul din 13 noiembrie 2006 petiționarul a invocat excepția tardivității întâmpinării.
Excepția a fost respinsă de instanță la termenul de judecată din 11 decembrie 2006 când s-a solicitat petiționarului să precizeze valoarea imobilului supus partajului și să depună la dosar acte doveditoare ale proprietății sub sancțiunea prevăzută de art. 1551C. proc. pen. întrucât petiționarul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, la termenul din 15 ianuarie 2007 s-a dispus suspendarea judecății conform art. 1551C. proc. pen.
Instanța a mai reținut că, la 23 aprilie 2007, petiționarul a formulat cerere de repunere pe rol și la data de 19 iunie 2007 i s-a pus în vedere să timbreze cererea. Taxele de timbru au fost achitate, dar instanța a respins la 25 septembrie 2007 cererea de redeschidere a procesului întrucât petiționarul nu s-a conformat dispozițiilor instanței din 15 ianuarie 2007 și nu a evaluat imobilul și nici nu a depus titlul de proprietate.
Petiționarul a depus o notă de ședință solicitând redeschiderea procesului însă la termenul din 11 decembrie 2007 s-a constatat că nu a indicat punctual bunurile supuse partajului, valoarea fiecăruia și nu a depus actele de proprietate astfel încât s-a respins cererea de redeschidere a procesului până când reclamantul va acoperi viciile de formă ale acțiunii.
La 4 martie 2008 instanța a luat din nou în discuție o altă cerere a petiționarului de repunere a cauzei pe rol și i-a acordat termen pentru a achita taxa de timbru și a indica date de carte funciară cu privire la imobilele menționate în nota de ședință sub sancțiunea constatării nulității cererii.
Cauza a fost repusă pe rol la 1 aprilie 2008 și, față de susținerea petiționarului că a formulat cerere de chemare în judecată și în numele lui P.R. și că nu se află în posesia actelor de carte funciară, s-a acordat termen pentru a se depune procura de reprezentare a acestei reclamante și o notă cu datele de carte funciară, sub sancțiunea constatării nulității.
întrucât petiționarul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, la data de 13 mai 2008 a fost pronunțată sentința civilă nr. 559/2008 prin care s-a admis excepția nulității cererii de chemare în judecată pusă în discuție din oficiu, a fost anulată acțiunea de chemare în judecată formulată de Ț.N. împotriva pârâtelor C.E., B.A. și B.I.
De asemenea, a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant invocată din oficiu și a fost anulată cererea formulată de reclamanta P.R. prin mandatar fără procură.
Instanța a constatat că la judecarea cauzei au participat, pentru diferite perioade de timp, trei judecători, Ș.M. până la termenul din 27 septembrie 2006; - E.I. până la termenul din 22 ianuarie 2007 și B.D. până la data pronunțării sentinței civile menționate.
S-a reținut că din actele existente la dosar nu rezultă indicii că judecătorul B.D. a săvârșit infracțiunile reclamate, aceasta îndeplinindu-și corect atribuțiunile de serviciu, fără părtinire și fără a încălca deliberat drepturile și garanțiile procesuale recunoscute de lege părților din proces, iar nemulțumirile petiționarului nu pot sta la baza tragerii la răspundere penală a acesteia.
în consecință, s-a reținut că plângerea nu este fondată.
Petiționarul a declarat recurs împotriva sentinței susținând că hotărârea este vădit netemeinică și nelegală întrucât nu s-au respectat dispozițiile legale, potrivit art. 3859pct. 16, 17, 171, 18, 19 și 21 C. proc. pen., astfel încât s-a încălcat legea în raport cu Constituția și dispozițiile art. 1. și 6 din Convenție.
Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 3856alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Se constată că recurentul petiționar a indicat șase temeiuri de casare fără a indica în concret motivele pentru care sentința este nelegală și netemeinică.
Este de precizat că dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., ce au fost menționate printre motivele de casare au fost abrogate prin Legea nr. 356/2006, deci anterior pronunțării sentinței recurate.
Pe de altă parte motivele de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 16, 17 și 18 C. proc. pen., în mod evident nu pot fi incidente în cauză atâta timp cât prin hotărârea atacată, nefiind soluționată o acțiune penală, instanța nu a pronunțat achitarea, condamnarea sau încetarea procesului penal.
Curtea reține că prin hotărârea pronunțată judecătorul de fond nu a comis un exces de putere în sensul că nu a trecut în domeniul altei puteri constituite în stat, fiind de competența instanței ca, în soluționarea unei plângeri împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale să respingă plângerea și să mențină rezoluția atacată.
Așa fiind, se constată că nu există cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 19 C. proc. pen.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că petiționarul a fost prezent la termenul din 8 septembrie 2008, astfel încât legal, conform art. 291 alin. (3) C. proc. pen., nu a mai fost citat pentru termenele ulterioare.
Așa fiind, se constată că la termenul când s-a judecat cauza procedura a fost legal îndeplinită.
Se reține și faptul că petiționarul nu a făcut dovada că la termenul când s-a judecat cauza a fost în imposibilitate să se prezinte și să înștiințeze instanța despre această împrejurare.
în consecință, se constată că nu există nici motivul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.
Curtea constată, de asemenea, că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.
în consecință, recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2061/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1370/2009. Penal → |
|---|
