ICCJ. Decizia nr. 1370/2009. Penal

Comentarii

0

Prin sentința penală nr. 708 din 27 decembrie 2007, Tribunalul Prahova, în baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 - art. 999 C. civ., a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de partea civilă T.V.V. de obligare a inculpatului V.V.N., la plata unei prestații periodice în favoarea părții civile.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., prima instanță a obligat partea civilă să plătească statului 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în temeiul art. 193 alin. (6) C. proc. pen., să plătească inculpatului V.V.N. suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 587 din 22 noiembrie 2005, Tribunalul Prahova a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicabilă art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., la 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 și art. 65 raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.P. suma de 1.151,20 lei RON despăgubiri civile și părții civile T.V.V. suma de 3.000 lei RON daune materiale și suma de 15.000 lei RON daune morale.

Prin aceeași sentință a fost respinsă ca neîntemeiată cererea părții civile T.V.V. privind obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice lunare și s-a constatat că inculpatul a achitat acestei părți civile suma de 30.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

De asemenea, inculpatul a fost obligat la 1.500 lei RON cheltuieli judiciare către partea civilă și la 200 lei RON cheltuieli judiciare către stat.

Prin decizia penală nr. 108 din 27 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești, a fost admis apelul inculpatului declarat împotriva sentinței penale nr. 587 din 22 noiembrie 2005 a Tribunalului Prahova, a fost desființată în parte, în latură penală, sentința atacată cu privire la aplicarea pedepsei accesorii și a fost limitată interzicerea exercițiului drepturilor inculpatului la cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., fiind înlăturată dispoziția privind drepturile părintești prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. și art. 8 din C.E.D.O.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate și a fost respins, ca nefondat, apelul părții civile T.V.V. împotriva aceleiași hotărâri.

înalta Curte de Casație si Justiție, secția penală, prin decizia penală 7042 din 4 decembrie 2006, a admis recursul declarat de partea civilă T.V.V. împotriva deciziei penale nr. 108 din 27 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești și au fost casate decizia atacată precum și sentința penală nr. 587 din 22 noiembrie 2005 a Tribunalului Prahova numai cu privire la soluționarea cererii părții civile de acordare a unei prestații periodice, cauza fiind trimisă spre rejudecare, în aceste limite la Tribunalul Prahova.

Recursul inculpatului împotriva aceleiași decizii a fost respins ca nefondat.

După casare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 2246/105/2007, iar în vederea soluționării cauzei, potrivit deciziei penale nr. 7042 din 4 decembrie 2006 a înaltei Curți de Casație si Justiție, s-a dispus efectuarea unei expertize care să constate dacă, în urma traumatismului suferit, partea civilă și-a pierdut integral sau în parte capacitatea de muncă, partea vătămată depunând la dosar copiile unor acte medicale.

Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală nr. A5/8638/2007 întocmit de I.N.M.L. M.M. București, care a stabilit că partea vătămată T.V. a prezentat leziuni traumatice, ce s-au putut produce la data de 29 mai 2005, prin lovire cu corp dur și că aceste leziuni au necesitat pentru vindecare 45 - 50 zile îngrijiri medicale. S-a mai relevat că leziunile traumatice au pus in primejdie viața victimei, iar lipsa de substanță craniană constituie infirmitate fizică permanentă.

De asemenea, în conformitate cu examinarea I.N.E.M.E.C.M., capacitatea de muncă a părții vătămate a fost păstrată, neîncadrându-se în vreun grad de invaliditate și nefiind date din care să rezulte că, în prezent, se impune administrarea unui tratament medicamentos.

S-a reținut, în completarea raportului de nouă expertiză medico-legală nr. A5/8638/2007 întocmit de I.N.M.L. M.M. București, efectuată la data de 12 noiembrie 2007, după examinarea foii de observație nr. 23461, pusă la dispoziție de Spitalul Județean Ploiești, că se mențin concluziile de mai sus, evaluarea capacității de muncă fiind făcută in conformitate cu legislația în vigoare, în colaborare cu I.N.E.M..E.C.M., instituție abilitată să evalueze capacitatea de muncă pe teritoriul României, cu grad superior de competență, față de alte cabinetele de expertiză a muncii.

S-a constatat că I.N.M.L. M.M. București a avut in vedere la completarea raportului de nouă expertiză medico-legală nr. A5/8638/2007 și bonurile de cumpărare a medicamentului Actovegin, precizând că acestea nu constituie documente medico-legale în sensul prevăzut de legislația medicală în vigoare, făcându-se, totodată precizarea că mențiunea din cuprinsul concluziilor raportului de nouă expertiză medico-legală nr. A5/8638/2007: "lipsă de substanță craniană constituie infirmitate fizică permanentă" se referă la starea fiziologică a părții civile și nu la capacitatea de muncă a acesteia.

Față de aceste considerente și în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 - art. 999 C. civ., instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare a inculpatului la plata unei prestații periodice, având în vedere susținerile părții civile, potrivit cărora aceasta din urmă va avea nevoie de un eventual tratament în viitor, făcându-se referire la un posibil tratament medicamentos și, deci la un prejudiciu incert și nedeterminat sau nedeterminabil, la momentul pronunțării hotărârii.

Totodată, s-a mai apreciat că, în cazul în care, în viitor, se va constata că partea civilă are nevoie de tratament sau se vor constata modificări ale capacității de muncă, aceasta are posibilitatea să solicite obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice, pe calea unei acțiuni civile separate, în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului.

Cu privire la despăgubirile acordate cu titlu de daune morale și daune materiale, altele decât cele ce presupun o prestație periodică, prima instanță a reținut că aceste aspecte au fost soluționate definitiv și au intrat în puterea lucrului judecat, prin decizia penală nr. 7042 din 4 decembrie 2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul fiind admis numai cu privire la soluționarea cererii părții civile de acordarea unei prestații periodice.

Partea civilă T.V. a declarat apel împotriva acestei sentințe, fără a-l motiva în scris, cererea formulată, arătând doar că, în opinia sa, sentința este nelegală și netemeinică.

Prin decizia penală nr. 37 din 5 martie 2008 pronunțată de Curtea de Ploiești a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă T.V.

Instanța de prim control judiciar a reținut că rejudecarea cauzei a vizat doar soluționarea cererii părții civile de acordare a prestației periodice, întrucât numai sub acest aspect au fost casate hotărârile anterioare, potrivit deciziei penale nr. 7042/2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție (sentința penală nr. 587 din 22 noiembrie 2005 a Tribunalului Prahova și decizia penală nr. 108 din 27 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești).

întrucât partea civilă nu și-a motivat cererea de apel, instanța de prim control judiciar a avut în vedere susținerile acesteia în fața instanței de fond, susțineri prin care partea civilă a solicitat, în principal, să se lase nesoluționată cererea formulată, iar în subsidiar, să se constate ca fiind greșită concluzia din raportul de expertiză medico-legală, în sensul că nu-i era afectată capacitatea de muncă, întrucât, în cazul său, exista o decizie de pensionare cu privire la reducerea în proporție de 50 % a capacității sale de muncă, considerându-se îndreptățită la plata unei prestații periodice în sumă de 200 lei, din partea inculpatului.

Potrivit deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare, sub aspectul soluționării cererii de acordare a unei prestații periodice, prima instanță a administrat proba cu expertiză medico-legală, având ca obiectiv stabilirea faptului dacă partea civilă și-a pierdut în parte sau în totalitate capacitatea de muncă, proporția în care a pierdut această capacitate, dacă se impune administrarea unui tratament medicamentos adecvat consecințelor traumatismului și dacă traumatismul suferit a condus la modificarea fiziologică și morală a părții civile.

Concluziile raportului de expertiză nr. A5/8638/2007 din 4.09 2007 au relevat faptul că partea civilă a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat vindecare 45 - 50 zile îngrijiri medicale, că acestea au pus în primejdie viața, iar lipsa de substanță osoasă craniană constituie infirmitate fizică permanentă.

Totodată, s-a stabilit că în conformitate cu examinarea I.N.E.M.R.C.M., partea vătămată are capacitate de muncă păstrată, neîncadrându-se în grad de invaliditate (această ultimă concluzie fiind extrasă din raportul de expertiză nr. 7667 din 23 august 2007 întocmit de I.N.E.M.R.C.M.).

în urma obiecțiunilor formulate de partea civilă, care a susținut că nu au fost avute în vedere o serie de acte medicale, în baza cărora partea vătămată a fost pensionată cu gradul III de invaliditate, prima instanță a dispus completarea raportului de expertiză.

S-a reținut, că suplimentul raportului de expertiză cu nr. A5/8638/2007 din 21 noiembrie 2007, întocmit de I.N.M.L, după analiza documentației medicale și medico-legale suplimentare pusă la dispoziție, și-a menținut concluziile formulate anterior.

Referitor la evaluarea capacității de muncă și avându-se în vedere și aceste ultime concluzii, avizate și de Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L București, prin care s-a stabilit că părții civile nu i-a fost și nu îi este afectată capacitatea de muncă, neîncadrându-se în niciun grad de invaliditate, în mod corect prima instanță a respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare a inculpatului la plata unei prestații periodice.

Totodată, s-a constatat că, în mod corect prima instanță nu a dat curs solicitării părții vătămate constituită parte civilă, de a se lăsa nesoluționată latura civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 347 C. proc. civ., care privesc soluționarea separată a acțiunii civile atunci când rezolvarea acestor pretenții ar produce întârzierea acțiunii penale.

în cauza de față, s-a constatat că acțiunea penală a fost rezolvată în mod definitiv, astfel că instanța supremă a trimis cauza spre rejudecare numai cu privire la acest capăt de cerere al acțiunii civile, referitor la instituirea unei prestații periodice, capetele de cerere vizând acordarea de daune materiale și morale fiind, de asemenea, rezolvate în mod definitiv în cursul primului ciclu procesual, prin sentința penală nr. 587 din 22 noiembrie 2005 a Tribunalului Prahova și decizia 108 din 27 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești.

în concluzie, s-a constatat că în cauza de față s-a ajuns exact în situația solicitată de partea civilă de rezolvare separată a acestui capăt de cerere, iar instanța de prim control a constatat că prima instanță a administrat toate probatoriile necesare elucidării acestei probleme.

împotriva deciziei nr. 37 din 5 martie 2008 a Curții de Apel Ploiești, în termen legal, a declarat recurs partea civilă T.V., iar prin decizia penală nr. 1892 din 28 mai 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost casată decizia recurată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță.

în considerentele deciziei de casare anterior menționată s-a reținut că, potrivit adeverinței medicale nr. 2511 din 5 martie 2008, eliberată de cabinetul neurologic al Spitalului municipal Câmpina, partea civilă T.V.V. a fost examinată la acea dată, întrucât suferise o criză de pierdere a cunoștinței urmare a T.C.C. (dilacerare cerebrală), iar această stare a sănătății a pus în imposibilitate partea civilă să se prezinte la instanța de apel în ziua dezbaterilor, care a avut loc în aceeași zi și, de asemenea, a împiedicat-o să încunoștințeze instanța despre această împiedicare, caz de casare prevăzută de art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești sub nr. 224638/105/2007, în cursul soluționării apelului după casare, fiind depuse la dosar de către apărătorul părții civile mai multe înscrisuri, respectiv: adeverința medicală, copia cărții de muncă a părții civile, decizia asupra capacității de muncă nr. 147 din 16 ianuarie 2008 și adeverința eliberată de angajatorul acestuia nr. 2 din 27 octombrie 2008.

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin decizia penală nr. 141 din 19 noiembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă T.V.V., împotriva sentinței penale nr. 708 din 27 decembrie 2007 a Tribunalului Prahova, privind pe intimatul inculpat V.V.N., obligând-o, totodată, pe apelanta parte civilă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat și la 1000 lei cheltuieli judiciare către inculpatul V.V.N. reprezentând onorariul apărătorului ales.

Pentru a dispune astfel, instanța de prim control judiciar, a constatat că tribunalul, cu ocazia rejudecării laturii civile sub aspectul pretențiilor solicitate de partea civilă T.V.V., a dispus efectuarea unei expertize medico-legale care să constate faptul dacă partea vătămată și-a pierdut, în parte sau total, capacitatea de muncă, proporția acestei pierderi, tratamentul medical ce se impune a fi administrat și dacă traumatismul suferit a condus la modificarea fiziologică și morală a părții civile.

în condițiile raportului de nouă expertiză medico-legală nr. A5/8638/2007 din 4 septembrie 2007 s-a relevat, în esență, că partea civilă a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 45 - 50 de zile îngrijiri medicale, ce au pus în primejdie viața victimei, iar lipsa de substanța osoasă constituie infirmitate fizică permanentă, arătându-se în concluzii că, în conformitate cu examinarea I.N.M.E.R.C.M. partea civilă are capacitatea de muncă păstrată neîncadrându-se în vreun grad de invaliditate.

S-a mai constatat că tribunalul a procedat corect și justificat atunci când a apreciat nefondată cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata unei prestații periodice, întrucât în concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală (probă administrată urmare admiterii obiecțiunilor formulate de partea civilă), expertiză avizată de Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. București s-a arătat că, după examinarea documentației medicale și medico-legale suplimentare pusă la dispoziție, s-au confirmat concluziile raportului de expertiză anterior efectuat în cauză.

De asemenea, referitor la capacitatea de muncă, s-a remarcat că această evaluare s-a făcut în conformitate cu legile în vigoare, în colaborare cu I.N.E.E.C.M., instituție abilitată să evalueze capacitatea de muncă pe teritoriul țării, cu grad de competență superioară față de alte cabinete de expertiză a muncii, ajungându-se, în mod justificat, la concluzia că partea civilă are capacitatea de muncă păstrată.

împotriva deciziei penale mai sus-menționată, în termen legal, partea civilă T.V.V. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii și invocând dispozițiile art. 385⁹pct. 18, a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, obligarea inculpatului la plata unei prestații lunare către partea civilă, întrucât conform actelor medicale depuse la dosar, aceasta și-a pierdut capacitatea de muncă în proporție de 50 %, precum și la plata cheltuielilor judiciare, inclusiv a onorariului de avocat, în sumă de 800 lei, conform chitanței depusă la dosar.

Recursul formulat de partea civilă este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385⁶alin. (1) și art. 385⁷ alin. (1) C. proc. pen., constată că, în ultimul ciclu procesual, în limitele deciziei de casare, ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au soluționat justificat latura civilă a cauzei, sub aspectul respingerii, ca nefondată, a cererii de obligare a inculpatului V.V.N. la plata către partea civilă T.V.V. a unei prestații periodice, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, înalta Curte constată că Tribunalul Prahova, secția penală, conformându-se deciziei de casare nr. 7042 din 4 decembrie 2006, pronunțată de secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție, a solicitat I.N.M.L. M.M., prin încheierea de ședință din 12 iulie 2007, efectuarea unei noi expertize medico-legale având următoarele obiective: să se stabilească dacă, în urma traumatismului suferit partea civilă și-a pierdut în tot sau în parte capacitatea de muncă și în ce proporție, dacă se impune administrarea unui tratament medicamentos adecvat consecințelor traumatismului și dacă traumatismul suferit a condus la modificarea fiziologică a părții civile.

Raportul de nouă expertiză medico-legală a fost realizat sub nr. A5/8638 din 4 septembrie 2007, iar concluziile acestuia au fost în sensul că partea vătămată T.V. a prezentat leziuni traumatice, ce s-au putut produce la data de 29 mai 2005, i-au pus viața în primejdie și care, de asemenea, au necesitat pentru vindecare 45 - 50 zile de îngrijiri medicale. în continuarea acestor concluzii, după examinarea părții vătămate de către I.N.E.M.R.C.M., același raport a relevat faptul că aceasta nu și-a pierdut capacitatea de muncă, neîncadrându-se în vreun grad de invaliditate și neidentificându-se date din care să rezulte că la acel moment s-ar fi impus administrarea unui tratament medicamentos.

Se mai constată că, urmare admiterii obiecțiunilor formulate de partea civilă T.V.V., instanța de fond a dispus completarea acestui raport de nouă expertiză, în cauză efectuându-se de către același institut și atașându-se la dosar fond un supliment de nouă expertiză, la data de 12 noiembrie 2007 întocmit în colaborare cu I.N.E.M.E.C.M. (instituție superioară oricăror altor cabinete locale sau județene de expertiză a muncii, abilitată să evalueze capacitatea de muncă pe plan național), prin care s-au confirmat și menținut în întregime concluziile formulate anterior, precizându-se că prin mențiunea "lipsă substanță osoasă craniană constituie infirmitate permanentă", s-a făcut referire, din punct de vedere medico-legal, la "modificarea fiziologică" deci la aspectul fiziologic al părții civile și nu la capacitatea de muncă a acesteia. S-a mai precizat, totodată, că "stabilirea modificărilor morale nu este de competența expertizei medico-legale, evaluarea prejudiciului moral fiind de competența instanței de judecată".

Referitor la evaluarea capacității de muncă și avându-se în vedere și aceste ultime concluzii, avizate la data de 3 decembrie 2007 și de Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L București, prin care s-a stabilit că părții civile nu i-a fost și nu îi este afectată capacitatea de muncă, neîncadrându-se în niciun grad de invaliditate, în mod corect, prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a inculpatului la plata unei prestații periodice.

Prin urmare, înalta Curte mai apreciază că instanța de prim control judiciar, reexaminând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor de casare fixate anterior de instanța supremă, a constatat că Tribunalul Prahova, secția penală, a procedat corect atunci când a considerat că nu se justifică admiterea cererii părții civile de acordare a unui prestații periodice lunare, menținând ca fiind legală și temeinică această hotărâre.

De asemenea, este corectă și îndreptățită remarca instanței de fond, însușită și de instanța de prim control judiciar, în sensul că, dacă în viitor partea civilă va avea nevoie de un tratament sau se vor constata modificări ale capacității de muncă, aceasta va avea posibilitatea să solicite obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice pe calea unei acțiuni civile separate, în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului.

în ceea ce privește celelalte solicitări ale părții civile se constată că în fazele anterior parcurse de judecarea acestei cauze, inculpatul a fost în mod justificat obligat la plata daunelor materiale, dar și a celor morale către partea civilă, aceste aspecte intrând astfel sub puterea lucrului judecat și, prin urmare, nu mai pot fi reexaminate în prezentul recurs.

Prin urmare, nu pot fi primite susținerile părții civile în sensul că, în speță, se impune acordarea unei prestații lunare, urmare diminuării în proporție de 50 % a capacității de muncă, întrucât, contrar celor invocate de partea civilă, I.N.E.M.M.R.C.M., care este instituția autorizată superioară oricăror altor cabinete locale sau județene de expertiză a muncii, anume investită să evalueze capacitatea de muncă pe plan național și care a confirmat la data de 21 noiembrie 2007, în întregime, primele concluzii ale raportului de expertiză medico-legală (efectuat de I.N.M.L. M.M. la data de 4 septembrie 2007).

De asemenea, înalta Curte constată că justificat a procedat instanța de prim control judiciar atunci când și-a însușit punctul de vedere al primei instanțe, în fond după casare, care a apreciat, corect, că în cauză nu se poate acorda părții civile T.V.V. o prestație lunară, fiind nefondată cererea și respingând-o ca atare.

Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă T.V.V. împotriva deciziei penale nr. 141 din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul V.V.N.

Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte a obligat pe recurenta parte civilă T.V.V. la plata cheltuielilor judiciare, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.V.N., conform dispozitivului.

← ICCJ. Decizia nr. 28/2009. Penal		ICCJ. Decizia nr. 500/2009. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: