ICCJ. Decizia nr. 3587/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3587/2009
Dosar nr. 6100/1/2009
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 2403 din 23 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2569/83/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuent Ţ.A. împotriva Deciziei penale nr. 41/A din 21 aprilie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori. A obligat recurentul condamnat-revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
La data de 16 iulie 2009, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ţ.A. împotriva deciziei mai sus-menţionată, stabilindu-se termen pentru discutarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare.
Examinând contestaţia formulată potrivit art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă.
Potrivit art. 391 C. proc. pen., instanţa este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, verificând dacă cererea este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, cele trei condiţii urmând a fi îndeplinite cumulativ pentru admiterea în principiu a cererii.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
Cum, în cauză, contestatorul nu a invocat niciunul din cazurile prevăzute de textul de lege mai sus-menţionat, acesta susţinând că i s-a aplicat o pedeapsă greşit individualizată, urmare a faptului că probele nu au fost corect interpretate, contestaţia în anulare urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
Totodată, va obliga contestatorul să plătească statului suma de 200 RON cheltuieli judiciare, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ţ.A. împotriva Deciziei penale nr. 2403 din 23 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul să plătească statului suma de 200 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1000/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 1021/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
