ICCJ. Decizia nr. 3744/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3744/2009
Dosar nr. 7278/3/2007
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1136/F din 17 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a II-a penală s-a respins cererea formulată de petentul-revizuent ca inadmisibilă şi s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că motivele invocate nu se regăsesc printre cazurile expres şi limitativ prev. de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva Sentinţei penale nr. 1136F din 17 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a II-a penală a declarat apel revizuentul I.G. criticând sentinţa pentru netemeinicie, şi solicitând admiterea cererii de revizuire, şi din analizarea materialului probator să se constate că nu el este autorul faptei, criticând şi modul abuziv în care a fost desfăşurată urmărirea penală.
Prin Decizia penală nr. 797 din 21 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia I penală s-a respins ca nefondat, apelul declarat şi s-a dispus obligarea petentului-revizuent la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că pentru ca o cerere de revizuire, în baza art. 394 C. proc. pen. să poată fi admisă este necesară îndeplinirea a două condiţii: să se fi descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi pe baza acestor fapte sau împrejurări să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
În cauză, aşa cum a rezultat din actele şi lucrările existente la dosar instanţa de fond a avut în vedere şi a administrat toate probele necesare pentru aflarea adevărului şi pentru stabilirea situaţiei de fapt reale, atât în probele de acuzare cât şi ce în apărarea inculpatului.
Dacă prin solicitările formulate de condamnat nu se tinde la dovedirea unor fapte sau împrejurări noi, ci la fapte şi împrejurări deja cunoscute şi verificate de instanţa de fond - cazul în speţă - cererea de revizuire nu poate fi admisă.
Referitor la susţinerile condamnatului cum că, nu a săvârşit infracţiunea, şi că urmărirea penală s-a făcut în mod abuziv, nu sunt aspecte care să caracterizeze fapte ori împrejurări noi în înţelesul art. 394 C. proc. pen.
Împotriva Deciziei penale nr. 797 din 21 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia I penală a declarat recurs petentul-revizuent criticând decizia recurată pentru aceleaşi motive invocate în cererea de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 470 din 26 ianuarie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia penală s-a admis recursul declarat de petentul-revizuent I.G., s-a casat Decizia penală nr. 797 din 21 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia I penală şi Sentinţa penală nr. 1136F din 17 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a II-a penală şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că motivele de revizuire invocate de către petentul-revizuent au fost examinate de către prima instanţă în lipsa dosarului de fond, neavând astfel posibilitatea să verifice dacă faptele sau împrejurările noi invocate de către condamnat au fost sau nu cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
În al doilea ciclu procesual, prin Sentinţa penală nr. 664 din 16 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a II-a penală în Dosarul nr. 7278/3/2007 s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 29 din 11 aprilie 1989 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia I penală, formulată de către petentul-revizuent I.G. (fiul lui M. şi P., născut la data de 22 martie 1956 în Hotarele, Judeţul Giurgiu).
A fost obligat petentul-revizuent la plata către stat a sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Adresa nr. 2984/III-6/2004 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost remisă tribunalului spre competentă soluţionare cererea formulată de petentul-revizuent I.G. prin care a solicitat, ca prin hotărâre să se dispună revizuirea Sentinţei penale nr. 29 din 11 aprilie 1989 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia I penală.
În motivarea în fapt a cererii, petentul-revizuent a invocat împrejurarea că fapta de tentativă de omor nu există având în vedere că certificatul medico-legal atestă 6 - 7 zile de îngrijiri medicale şi faptul că viaţa victimei nu a fost pusă în pericol.
Totodată, s-a mai arătat că nu el este autorul infracţiunii; că nu a aplicat el lovitura de cuţit, ci o altă persoană.
Un alt motiv de revizuire învederat de petentul-revizuent priveşte comportamentul abuziv al organelor de urmărire penală, pentru care a precizat că a făcut plângere şi nu i s-a comunicat nici un răspuns.
Mai precizează că arestarea sa în perioada 25 septembrie 1988 - 27 septembrie 1988 a fost nelegală, nefiind emis mandat de arestare.
În drept, petentul-revizuent şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 394 şi următoarele C. proc. pen.
Prin referatul întocmit în cauză, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată de petent, ca inadmisibilă, cu motivarea că motivele invocate de către petent nu se regăsesc între cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
La dosar au fost depuse următoarele acte: împuternicire avocat oficiu, memoriu petent-revizuent. În cauză a fost ataşat Dosarul de fond nr. 7344/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - secţia a II-a penală, dosar care a reconstituit Dosarul penal 432/1989 al Tribunalului Bucureşti.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa a constatat că, în fapt, prin Sentinţa penală nr. 29 din 11 aprilie 1989 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. petentul revizuent I.G. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării unor drepturi, reţinându-se în esenţă, că, în seara zilei de 15 martie 1988, aflându-se în prezenţa mai multor persoane, i-a aplicat o lovitură cu un cuţit numitului C.N. Conform art. 394 C. proc. pen., cererea de revizuire poate fi introdusă în următoarele cazuri: „când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţa la soluţionarea cauzei; un martor, un expert sau în interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.";
Instanţa a apreciat că, în cauza dedusă judecăţii aspectele ce ţin de încadrarea juridică dată faptei săvârşită de către petentul-condamnat în anul 1988, nu se circumscriu motivelor de revizuire astfel cum au fost prezentate mai sus.
De asemenea, petentul-revizuent nu a făcut dovada existenţei unei împrejurări noi şi necunoscute de către instanţa de fond, iar susţinerile sunt doar simple apărări de fond.
Şi în ceea ce priveşte al doilea motiv de revizuire invocat - comportamentul abuziv al organelor de urmărire penală, instanţa a apreciat că nu se înscrie în motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., petentul-revizuent având la dispoziţie alte mijloace procedurale prevăzute anume de lege pentru astfel de situaţii.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat apel revizuentul condamnat I.G., solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond. Au fost reiterate de către revizuent aceleaşi susţineri ca şi cele pe fondul cauzei, respectiv faptul că nu a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa, că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor (faţă de concluziile certificatului medico legal, din care rezultă că, părţii vătămate nu i-a fost pusă viaţa în primejdie), că pedeapsa aplicată este mult prea severă.
Prin Decizia penală nr. 180 din 24 august 2009, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul I.G. împotriva Sentinţei penale nr. 664/2009 a Tribunalului Bucureşti - secţia II-a penală.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul I.G., solicitând admiterea în principiu a cererii de revizuire potrivit dispoziţiilor art. 403 C. proc. pen.
Examinând decizia penală atacată prin prisma motivului de recurs formulat, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Recurentul revizuent şi-a întemeiat cererea de revizuire pe baza dispoziţiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., invocând că nu este autorul infracţiunii pentru care a fost condamnat şi că organele de urmărire penală au avut un comportament abuziv pe parcursul urmăririi penale.
Alin. (2) al art. 394 C. proc. pen. prevede: „cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Se observă din analiza textului de lege sus-menţionat că trebuie întrunite cumulativ 2 condiţii.
Pe de o parte, aspectele invocate să nu fi fost cunoscute instanţelor ce au soluţionat cauza. Or, în speţă, se constată că nu este întrunită această condiţie deoarece recurentul a mai reiterat anterior aceste aspecte care au fost deja soluţionate.
Pe de altă parte, motivele invocate trebuie să poată determina pronunţarea unei soluţii diferite.
Nici această condiţie nu este îndeplinită, în cauză fiind motivată soluţia de condamnare a revizuentului în baza probelor administrate.
În consecinţă, motivele invocate de revizuent nu se încadrează în cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul I.G. împotriva Deciziei penale nr. 180 din 24 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 956/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 964/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
