ICCJ. Decizia nr. 4084/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4084/2009
Dosar nr. 2831/1/2009
Şedinţa publică din 8 decembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Piteşti, prin Sentinţa nr. 109F din 4 noiembrie 2008 a condamnat pe inculpatul C.A.M. (fiul lui I. şi G.E., născut la 6 septembrie 1956, avocat în Baroul Vâlcea, fără antecedente penale), la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi la 6 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 şi a art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., executarea pedepsei fiind suspendată sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În baza dispoziţiilor art. 863 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, C.A.M. să se supună măsurilor de supraveghere individualizate ca atare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Pe latură civilă, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă formulată de O.I., inculpatul fiind obligat să-i plătească 116.000 RON despăgubiri materiale, sumă ce se va actualiza la data plăţii efective.
Inculpatul a mai fost obligat să-i plătească aceleiaşi părţii civile, suma de 2500 RON onorariu avocaţial.
Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că la 7 iulie 2004, inculpatul a primit de la O.I. suma de 116.666.000 ROL, prin inducerea în eroare în sensul că banii sunt destinaţi obţinerii, prin licitaţie, a unui apartament, iar pentru a o menţine în eroare, a folosit mijloace frauduloase.
Totodată, inculpatul a întocmit în fals două cereri către executorul judecătoresc, precum şi contract de asistenţă juridică, acte despre care partea vătămată nu a avut cunoştinţă.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat recurs, motivat atât pe latura penală cât şi civilă.
După înregistrarea cauzei la instanţa supremă, respectiv la data de 28 ianuarie 2009, C.A.M.N., soţia inculpatului, şi C.A.S., fiul inculpatului, au încunoştinţat că recurentul a decedat la data de 27 noiembrie 2008. Respectiva încunoştinţare, pe lângă cererea celor doi de amânare a judecării pentru angajarea unui avocat, a fost însoţită de fotocopia certificatului de deces şi de copia cărţii de identitate a soţiei inculpatului.
Ca atare, la termenul de judecată din 29 ianuarie 2009, instanţa supremă, instanţă de recurs, a apreciat ca întemeiată cererea de amânare formulată de cei doi, a acordat termen la 26 februarie 2009 şi a prorogat discutarea introducerii în cauză a moştenitorilor recurentului, sens în care a dispus efectuarea unei adrese necesare individualizării situaţiei succesiunii inculpatului recurent.
La dosar, la 9 februarie 2009, s-a promit o comunicare oficială prin care s-a atestat că moştenitori ai inculpatului sunt C.A.M.N. şi C.A.S.
Întrucât în cauză nu s-au formulat cereri, cauza fiind în stare de judecată, pentru apărarea inculpatului prezentându-se avocat desemnat apărător din oficiu, prin Decizia penală nr. 680 din 26 februarie 2009, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa primei instanţe şi în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, în cauză intervenind decesul acestuia.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
S-a reţinut că decesul inculpatului constituie impediment natural ce conduce la stingerea acţiunii penale.
Privind latura civilă a cauzei, instanţa a constatat, pe de-o parte, că dispoziţiile art. 346 C. proc. pen. referitoare la rezolvarea acţiunii civile reglementează, expres, soluţionarea acesteia neexistând însă o dispoziţie concretă cu privire la soluţie pentru cazul prevăzut de art. 10 lit. g) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, deschiderea procedurii succesorale, nu a făcut dovada limitelor în care succesiunea a fost acceptată, cei doi succesibili manifestând lipsă de diligenţă privind întinderea moştenirii, ceea ce a constituit golirea de conţinut a calităţii lor în cadrul procesului penal.
Ulterior, la data de 20 martie 2009 C.A.M.N. şi C.S., prin avocat S.M., au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale pronunţată în recurs, cazul susţinut a fi fost incident fiind dispoziţiile art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv că procedura de citare pentru termenul 26 februarie 2009, nu a fost îndeplinită conform legii.
În dezvoltarea cazului amintit, contestării au învederat că au acceptat succesiunea sub beneficia de inventar, sens în care au anexat copie de pe certificatul de moştenitor nr. 5 din 06 februarie 2009.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
Este de amintit că potrivit dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen., examinându-se admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, fără citare, s-a constatat că a fost făcută în termenul prevăzut de lege, motivul era dintre cele prevăzute în art. 386 şi, astfel, prin încheierea din 5 mai 2009 s-a admis în principiu, fixându-se termen de judecată la 16 iunie 2009 cu citare.
Contestatorii şi partea civilă O.I. au fost citaţi, procedura fiind îndeplinită.
La termenul de judecată 17 noiembrie 2009, nu s-au prezentat contestatorii şi nici avocatul lor ales cu împuternicire avocaţială depusă în dosar.
Nu s-au formulat cereri şi nici nu s-a comunicat cauzei un temei în sprijinul căii extraordinare de atac.
Potrivit dispoziţiilor art. 387 C. proc. pen., contestaţia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părţi.
În accepţiunea Codului de procedură penală, sunt părţi în procesul penal inculpatul, partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente (art. 23 - 24 C. proc. pen.).
Art. 21 din acelaşi Cod prevede că acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de deces al uneia din părţi, introducându-se în cauză moştenitorii acesteia.
Din verificarea lucrărilor dosarului în recurs, se reţine că soţia şi fiul inculpatului, la 28 ianuarie 2009 au cerut acordarea unui termen de judecată pentru angajarea unui avocat au depus copia certificatului de deces, copia cărţii de identitate C.A.M.N.
Instanţa de recurs, având rol activ, a acordat termen şi în vederea introducerii în cauză a moştenitorilor, a prorogat discutarea, la 26 februarie 2009.
La termenul din 26 februarie 2009, constatându-se că soţia şi fiul inculpatului decedat nu au întreprins diligenţe nici pentru angajarea unui avocat, nici pentru a-şi dovedi calitatea sau întinderea succesiunii, pe latură penală, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, menţinând, în ce priveşte latura civilă, soluţia instanţei fondului.
Cum, în cauză, acţiunea civilă nu se exercită din oficiu, iar din culpa lor, succesorii inculpatului nu au depus diligenţe pentru a-şi dovedi calitatea şi întinderea moştenirii, în calea extraordinară de atac ei nu au calitatea procesuală de parte, astfel că nu sunt îndreptăţiţi să o exercite.
Pentru considerentele expuse, contestaţia în anulare nefiind fondată, va fi respinsă.
Conform dispoziţiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen. contestatorii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorii C.A.M.N. şi C.S. împotriva Deciziei penale nr. 680 din 26 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 86/46/2008.
Obligă contestatorii la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4083/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 2730/2009. Penal → |
|---|
