ICCJ. Decizia nr. 4140/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4140/2009
Dosar nr. 1185/44/2009
Şedinţa publică din 10 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 166/F din 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.O. împotriva rezoluţiilor nr. 285/P/2008 din 21 aprilie 2009 şi nr. 709/II/2/2009 din 9 iunie 2009, ambele emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte susţinerea petentului B.O., în sensul că procurorii nu s-au pronunţat cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 288 şi art. 291 C. pen. săvârşite de inculpata G.M., se constată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nu a fost învestit legal cu aceste fapte, aceste aspecte formând obiectul unui alt dosar, respectiv al Dosarului nr. 550/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila.
În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în condiţiile în care, din probele administrate, rezultă că referatul cu propunerea de urmărire penală a fost întocmit de agentul şef adjunct l.C., în mod corect s-a reţinut că fapta nu a fost săvârşită de inspectorul de poliţie G.D.G. Oricum, relevant este faptul că referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale a fost confirmat de procuror prin rezoluţia nr. 550/P/2008.
Referitor la infracţiunea de omisiune de a încunoştinţa organele judiciare, prev. de art. 265 C. pen., în mod corect s-a reţinut că nici prin plângerea formulată în scris şi nici prin declaraţia dată în faţa procurorului nu a descris infracţiunea şi în condiţiile în care persoana vătămată nu a prezentat, în concret, aspecte de fapt cu privire la această infracţiune, s-a reţinut că fapta nu există.
Împotriva sentinţei, petentul a declarat prezentul recurs.
Petentul nu s-a prezentat la judecarea recursului şi nu a depus la dosar alte cereri ori înscrisuri.
Motivele de recurs au fost menţionate chiar în cererea de recurs, acestea fiind următoarele:
- nu a fost legal citat de prima instanţă la judecarea plângerii;
- sentinţa nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia;
- sentinţa este contrară legii;
- copia dispozitivului care i-a fost comunicată nu a fost semnată de judecător.
Recursul petentului B.O. va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
- petentul nu a fost prezent la judecarea plângerii de către prima instanţă.
Judecarea plângerii a avut loc la termenul din 7 octombrie 2009, la dosar fiind restituite dovezile de citare ale petentului B.O.
Înalta Curte constată - potrivit actelor dosarului procurorului, dar şi actelor dosarului primei instanţe, şi celui din recurs - că petentul şi-a ales ca loc pentru a fi citat, potrivit art. 177 alin. (2) C. proc. pen., „O.P.4, C.P.IO";, din mun. Brăila, str. P., judeţ Brăila, asumându-şi, în acest fel, toate consecinţele ce decurg din această alegere a locului de citare;
- sentinţa primei instanţe cuprinde toate argumentele probatorii şi legale pe care se întemeiază soluţia respingerii plângerii ca nefondată (pag. 4 a sentinţei) în raport cu motivele prezentate în plângerea adresată instanţei, potrivit art. 2781 C. proc. pen., de către petent;
- în motivele de recurs, petentul s-a rezumat la a susţine că „hotărârea este contrară legii";, fără a face alte precizări.
În aceste condiţii - ale afirmaţiei generale a petentului că „hotărârea este contrară legii"; - Înalta Curte nu poate examina aspecte concrete de nelegalitate ca motive de recurs ale acestuia.
- lipsind la judecata plângerii şi la pronunţarea hotărârii, prima instanţă, potrivit legii, a comunicat acestuia copie de pe dispozitivul hotărârii.
În primul rând, din cererea de recurs a petentului rezultă că i s-a făcut comunicarea prevăzută de lege.
În al doilea rând, din chiar textul art. 360 alin. (1) C. proc. pen. rezultă că părţilor li se comunică „copii de pe dispozitivul hotărârii";, iar nu minuta originală întocmită şi semnată de către judecător (din cele două exemplare originale ale minutei, potrivit art. 309 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., unul fiind ataşat la dosarul cauzei, iar unul fiind depus, spre conservare, la dosarul de minute al instanţei).
Examinând din oficiu sentinţa, dar şi rezoluţiile emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Înalta Curte nu a constatat existenţa unor aspecte de nelegalitate şi netemeinicie care să impună casarea hotărârii ori desfiinţarea rezoluţiilor atacate.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte - în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul petentului.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.O. împotriva Sentinţei penale nr. 166/F din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4134/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2847/2009. Penal → |
|---|
