ICCJ. Decizia nr. 654/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 654/2009
Dosar nr. 10686/1/2008
Şedinţa publică din 30 martie 2009
Asupra plângerii penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22 decembrie 2008, petiţionarul V.M. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., desfiinţarea rezoluţiei nr. 233/P/2007 din 29 octombrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie.
Prin rezoluţia atacată, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) şi art. 228 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii F.C., I.I., T.O.V., I.V., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 21 mai 2007 în cotidianul naţional „Ziua" a apărut un articol intitulat „Concursul măsluit la Interne" în care se arată că „o funcţie importantă din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative a fost ocupată de un preferat al secretarului de stat, directorul N.B., printr-un concurs aranjat".
Urmare acestui articol de presă, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 de către membrii comisiei de examen.
În fapt, în data de 29 noiembrie 2006, a fost aprobat Raportul cu nr. 143781 din 29 noiembrie 2006 al Direcţiei Management Resurse Umane privind deblocarea postului de şef al Serviciului Managementul Formării Iniţiale şi Continue a Personalului din această direcţie a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, în vederea încadrării prin concurs cu recrutare directă din sursă internă.
La data de 11 decembrie 2006, prin dispoziţia directorului Direcţiei Management Resurse Umane nr. 11/1152, în baza art. 18 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi Ordinul M.A.I. nr. 300/2004, s-a constituit comisia de concurs în vederea ocupării funcţiei de şef al Serviciului Managementul Formării Iniţiale şi Continue a Personalului, prevăzută la poziţia 49, comisie care a avut următoarea componenţă: preşedintele comisiei a fost numit comisarul şef F.C. – director adjunct al Direcţiei Management Resurse Umane din cadrul M.A.I.; membrii: comisar şef I.I. – director adjunct al Direcţiei de Management Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, comisar şef T.O.V. – şeful Serviciului Politici şi Metodologii de Resurse Umane din Direcţia Management Resurse Umane a M.A.I., comisar şef I.V. – şeful Serviciului Coordonare, Control şi Evaluare a Structurilor de Resurse Umane din Direcţia Management Resurse Umane a M.A.I., secretar, comisar şef S.O. – ofiţer specialist principal în direcţia Management Resurse Umane din M.A.I.
Locul desfăşurării concursului a fost stabilit la sediul Direcţiei Management Resurse Umane a M.A.I., examinarea candidaţilor constând în susţinerea unui interviu pe probleme profesionale, urmând ca data concursului să fie stabilită de preşedintele comisiei.
La data de 11 februarie 2006, Comisia a stabilit graficul de desfăşurare a concursului, data interviului fiind stabilită pentru 28 decembrie 2006, ora 10,00.
La data de 12 decembrie 2006, comisia de examinare a stabilit tematica şi bibliografia pentru concurs, fiind totodată, publicat pe pagina de internet a M.I.R.A., anunţul privind organizarea concursului.
Din actele premergătoare dispuse în cauză a rezultat că s-au înscris la concurs candidaţii L.R., R.I., V.M., B.C.V., G.D., S.D.
Candidaţii înscrişi la concurs au îndeplinit condiţiile stipulate în mod expres în fişa postului de şef al Serviciului Managementul Formării Iniţiale şi Continue a Personalului din cadrul Direcţiei Resurse Umane, fiind încheiat de către comisie procesul-verbal nr. 143973 din 22 decembrie 2006.
După examinarea candidaţilor a fost declarat admis comisarul şef L.R., cu nota de 7,80, ceilalţi candidaţi fiind declaraţi respinşi, obţinând note mai mici.
Petiţionarul V.M. a obţinut nota 5,06, contestând acest rezultat, comunicându-i-se însă că potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din Dispoziţia Directorului D.M.R.U. nr. 1/960 din 20 octombrie 2004, notele obţinute la interviu, ca variantă de examinare, nu pot fi contestate. Ulterior, petiţionarul a formulat acţiune în justiţie, solicitând anularea concursului.
Din conţinutul acţiunii civile (f. 45-52 d.u.p.) dar şi din declaraţia dată de petiţionar se constată că au existat – astfel cum susţine petiţionarul – o serie de deficienţe şi nelegalităţi care i-au produs un prejudiciu şi care nu poate fi înlăturat decât prin anularea concursului.
Parchetul reţine că examenul de promovare pentru ocuparea funcţiei de şef al Serviciului Managementul Formării Iniţiale şi Continue a Personalului din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, a fost organizat în condiţiile legii, neputându-se reţine, în sarcina membrilor comisiei săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, lipsind latura obiectivă.
Împotriva rezoluţiei, petiţionarul V.M. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, iar prin ordonanţa nr. 151/II/-2/2008 din 24 noiembrie 2008 dată de Procurorul şef adjunct din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie, s-a dispus respingerea acesteia ca fiind nefondată.
În temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul V.M. a formulat plângere la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, considerând rezoluţiile date în cauză ca fiind nelegale şi netemeinice, impunându-se desfiinţarea acestora şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Petiţionarul susţine că se impune completarea actelor premergătoare în sensul audierii tuturor candidaţilor, efectuarea de cercetări faţă de directorul general B.N. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP); invocă, totodată, încălcarea prevederilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Metodologia privind organizarea concursurilor şi examenelor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Administraţiei şi Internelor; încălcarea dispoziţiilor art. 68 alin. (1) din Legea nr. 84/1995 a învăţământului dar şi împrejurările în care procurorul de caz a analizat actele premergătoare în cauză.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând rezoluţia atacată în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. pe baza lucrărilor şi a materialului dosarului cauzei, constată că aceasta este legală şi temeinică, iar plângerea petiţionarului V.M. este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Pentru a se putea dispune începerea urmăririi penale sunt necesare a fi îndeplinite două condiţii şi anume: existenţa unui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune, respectiv inexistenţa vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui prevăzut la lit. b)1.
Potrivit dispoziţiilor art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
Prin efectuarea actelor premergătoare sunt completate informaţiile organelor de constatare, sunt verificate informaţiile cuprinse în plângerea penală, astfel încât, dacă se constată existenţa vreunuia din cazurile care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, să se poată dispună o soluţie de neurmărire penală în condiţiile prevăzute de art. 228 C. proc. pen.
Legiuitorul nu limitează activităţile ce pot fi desfăşurate în faza actelor premergătoare, ceea ce conducea la concluzia că organele de cercetare penală trebuie să efectueze verificările necesare pentru a preîntâmpina începerea urmăririi penale în cazuri nejustificate, eliminând astfel posibilitatea apariţiei acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că a fost respectată procedura de organizare a concursului, neputându-se reţine în sarcina membrilor comisiei săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000.
Afirmaţiile petiţionarului V.M., în sensul încălcării dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Metodologia privind organizarea concursurilor şi examenelor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Administraţiei şi Internelor, nu sunt susţinute de materialul probator existent la dosarul cauzei.
Alcătuirea comisiei de examinare – inclusiv numirea preşedintelui acesteia – s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în metodologia privind organizarea şi desfăşurarea concursului.
Experienţa profesională a membrilor comisiei, în domeniul managementului resurselor umane, era recunoscută, fiind îndeplinite astfel cerinţele prevăzute de art. 3 alin. (1) din metodologie.
Preşedintele comisiei de concurs îndeplinea, la data organizării acesteia, funcţia de şef al structurii sau compartimentului în care urma să se facă încadrarea. De asemenea, comisarul şef I.I. – membru în comisia de concurs – deţinea o funcţie superioară celei care a făcut obiectul concursului, şi anume, director adjunct al Direcţiei Management Resurse Umane din cadrul I.G.P.R.
Sub aspectul procedurii de derulare a concursului, se constată că au fost parcurse toate etapele, începând cu afişarea pe site-ul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi afişarea la sediul unităţilor a informaţiilor legate de acest concurs.
Cât priveşte notarea candidaţilor, aceasta a fost atributul exclusiv al membrilor comisiei care, în raport de modul de susţinere a interviului au apreciat asupra notei ce se impunea a fi acordată fiecăruia.
Pe de altă parte, trimiterea petiţionarului la dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic se impune a se observa că funcţia scoasă la concurs, nu este o funcţie didactică.
În atare condiţii, în raport de actele premergătoare efectuate în cauză, nu se poate reţine săvârşirea vreunei fapte penale în sarcina membrilor comisiei, aceştia exercitându-şi prerogativele în condiţiile legii.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, constată că organul de urmărire penală, în mod corect, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii F.C., I.I., T.O.V., I.V., rezoluţiile date fiind legale şi temeinice.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul V.M. împotriva rezoluţiei nr. 233/P/2007 din 29 octombrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie.
Se va menţine rezoluţia atacată.
În temeiul art. 192 alin. (2) şi art. 93 C. proc. pen., va obliga petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul V.M. împotriva rezoluţiei nr. 233/P/2007 din 29 octombrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă petiţionarul la plata sumelor de câte 119 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către intimaţii F.C., I.I., T.O.V. şi I.V.S.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 567/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 675/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
