ICCJ. Decizia nr. 1501/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1501/2009
Dosar nr. 4897/1/2009
Şedinţa publică din 23 septembrie 2009
Asupra plângerii penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi înregistrată la data de 15 septembrie 2008 sub numărul 1228/P/2008, petiţionarul D.I.T., deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Satu Mare, a solicitat cercetarea şi tragerea la răspundere penală a magistratului M.M., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, sub aspectul infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual şi neglijenţă în serviciu, prevăzute de art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 249 C. pen., pretins a fi fost comise cu ocazia instrumentării Dosarului nr. 87/P/2008.
Prin rezoluţia cu nr. 1228/P/2008 din 9 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul procuror M.M. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 288, art. 289 şi art. 249 C. pen., întrucât faptele nu există în materialitatea lor.
Împotriva rezoluţiei cu nr. 1228/P/2008 din 9 martie 2009 petiţionarul D.I.T. a formulat plângere adresată procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o ca neîntemeiată, prin rezoluţia cu nr. 4225/2005/II/2/2009 din 30 aprilie 2009.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., nemulţumit de soluţia de neurmărire penală dată de parchet, petiţionarul D.I.T. s-a adresat cu plângere Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, competentă să judece cauza în primă instanţă, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei nr. 1228/P/2008 din 9 martie 2009 şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimatul M.M. sub aspectul faptelor sesizate.
Verificând rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din Dosarul nr. 1228/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că plângerea formulată de petiţionarul D.I.T. este nefondată.
Ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de soluţiile de neurmărire penală dispuse de procuror, să facă plângere împotriva acestora.
În concepţia legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate.
Accesul liber la justiţie este reglementat de legiuitor, iar cel nemulţumit de soluţia dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, aşa cum, de altfel, a procedat şi petiţionarul prin plângerea ce face obiectul verificării în cauza de faţă.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că, la data de 4 octombrie 2007, pe numele petiţionarului D.I.T. a fost emis un mandat de arestare în lipsă, în baza Încheierii nr. 18/S a Judecătoriei Zalău.
La data de 26 noiembrie 2007, fiind identificat pe raza Secţiei nr. 4 a Poliţiei Cluj-Napoca, D.I.T. a fost reţinut şi predat ulterior organelor de poliţe aparţinând I.P.J. Sălaj.
Prin rechizitoriul nr. 91/P/2007 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, la data de 18 decembrie 2007, inculpatul D.I.T. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unui număr de 6 infracţiuni de furt calificat.
De asemenea, inculpatul D.I.T. a fost trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt, prin Rechizitoriul nr. 450/P/2008, întocmit la data de 30 mai 2008.
Nemulţumit fiind de soluţiile adoptate în Dosarele nr. 91/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău şi nr. 450/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, petiţionarul D.I.T. a adresat numeroase plângeri penale împotriva poliţiştilor, a magistraţilor procurori şi judecători, care l-au anchetat şi, respectiv, condamnat, plângeri care au constituit obiectul Dosarelor nr. 87/P/2008 şi nr. 137/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Ulterior, întrucât între aceste două dosare s-a constatat că există legătură de cauzalitate, prin rezoluţia din 28 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus conexarea Dosarului nr. 137/P/2008 la Dosarul nr. 87/P/2008.
Prin rezoluţia nr. 87/P/2008 din 28 iulie 2008, dată în dosarul cu acelaşi număr de magistratul procuror M.M., în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul C.B., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. şi art. 264 C. pen., precum şi faţă de comisarul D.D. şi agenţii S.E., M.C., R.V. şi R.I., toţi de la Secţia a IV-a Poliţie a I.P.J. Cluj, sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen., cercetările efectuate neevidenţiind vreo atitudine abuzivă a acestora, în efectuarea activităţilor specifice funcţiilor deţinute, cu ocazia instrumentării Dosarelor nr. 91/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău şi nr. 450/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petiţionarul D.I.T., plângere care a fost înregistrată sub nr. 721/II/2/2008 şi care a fost respinsă prin rezoluţia cu acelaşi număr din data de 25 august 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reţinându-se că soluţia adoptată în Dosarul nr. 87/P/2008 este legală şi temeinică.
Nemulţumit fiind de soluţiile adoptate, petiţionarul D.I.T. s-a adresat cu plângere, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., la instanţă, plângere ce a constituit obiectul Dosarului nr. 1321/33/2008 al Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Prin sentinţa penală nr. 133 din 26 noiembrie 2008 pronunţată în această cauză, instanţa, conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea petentului ca neîntemeiată, sentinţa rămânând definitivă prin nerecurare.
Faţă de aspectele relevate mai sus se constată că obiectul Dosarului nr. 1228/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a reprezentat plângerea penală formulată de petiţionarul D.I.T. împotriva magistratului procuror M.M. care, în opinia petiţionarului, ar fi săvârşit infracţiunile menţionate în cuprinsul sesizării, cu ocazia soluţionării Dosarului nr. 87/P/2008.
Înalta Curte constată că pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiţii.
Prima condiţie constă în existenţa acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune, caz în care organul de urmărire penală poate deţine informaţiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfăşurate ulterior sesizării.
Cea de a doua condiţie necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui prevăzut la lit. b)1. Intervenţia unui astfel de caz, rezultând, fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, pot determina ca în locul începerii urmăririi penale să funcţioneze instituţia neînceperii urmăririi penale.
Întrucât actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit, în mod neechivoc, că procurorul M.M. a acţionat în cadrul şi cu respectarea legii, nesăvârşind vreo faptă cu conotaţie penală - atunci când a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.B., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, precum şi faţă de comisarul D.D. şi agenţii de poliţie S.E., M.C., R.V. şi R.I. - Înalta Curte constată că, soluţia de netrimitere în judecată a acestuia este corectă, neexistând temei pentru desfiinţarea acesteia.
Împrejurarea că petiţionarul este nemulţumit - fără a avea o justificare credibilă, legală - de soluţia adoptată în Dosarul nr. 1228/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, de neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul M.M. nu poate conduce, în nici un caz, la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea formulată, din moment ce soluţia dispusă de procuror a fost rezultatul interpretării probelor din dosar.
Interpretarea şi evaluarea probelor administrate într-o cauză, fie de organele de poliţie, fie de procuror ori de instanţa de judecată este atributul organelor judiciare, iar împotriva unor soluţii ori hotărâri considerate ca nelegale şi netemeinice, atât dispoziţiile constituţionale cât şi cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac.
A admite altfel, ar însemna că s-ar deschide alte căi de atac, în afara celor ordinare şi extraordinare, prevăzute de legislaţia în vigoare, fapt ce ar crea un vădit dezechilibru în întreg sistemul judiciar.
Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva reprezentanţilor parchetului ce au instrumentat cauze penale sau au formulat concluzii în instanţă ori împotriva membrilor completelor de judecată ce s-au pronunţat într-o cauză, reprezintă un drept constituţional al petiţionarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiilor pronunţate.
Magistratul se află în afara raportului juridic dedus judecăţii şi înfăptuieşte justiţia în numele legii, fiind independent faţă de părţi, iar soluţiile pe care le adoptă ori hotărârile pe care le pronunţă pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.
Soluţiile dispuse de procurori pot fi infirmate numai urmare controlului ierarhic şi jurisdicţional al acestora, iar nu prin angajarea răspunderii penale a procurorului care a efectuat urmărirea penală într-o cauză, câtă vreme nu s-a dovedit reaua-credinţă a magistratului în adoptarea soluţiei dispuse.
Mai mult, prin recurgerea la calea plângerii penale, după ce au fost parcurse toate căile legale de atac, împotriva persoanelor care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie, pentru soluţiile pronunţate în cadrul acesteia, se creează posibilitatea unui comportament abuziv al părţilor de rea credinţă, precum şi o reală insecuritate juridică.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul D.I.T. împotriva rezoluţiei nr. 1228/P/2008 din 09 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi va menţine rezoluţia atacată.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul D.I.T. împotriva rezoluţiei nr. 1228/P/2008 din 09 martie 2009, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1489/2009. Penal. Traficul de minori (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1516/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
