ICCJ. Decizia nr. 1740/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1740/2009
Dosar nr. 5209/1/2009
Şedinţa publică din 27 octombrie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, la data de 27 martie 2008, petentul T.M. a solicitat cercetarea penală a magistratului F.G., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în legătură cu soluţionarea de către acesta a Dosarului penal nr. 349/P/2007, prin inducerea în eroare şi falsificarea realităţii în rezoluţia din data de 23 octombrie 2007”.
Ca atare, solicită tragerea la răspundere a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen.
Prin rezoluţia nr. 412/P/2008 din data de 24 aprilie 2009 a Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul F.G., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen.
La adoptarea soluţiei s-a avut în vedere că rezoluţia nr. 349/P/2007 pronunţată de către magistratul reclamat întruneşte toate cerinţele de legalitate şi temeinicie, ţinând seama de întregul material probator administrat, fiind riguros motivată atât în fapt cât şi în drept.
De asemenea, legalitatea acestei soluţii a fost validată în urma controlului ierarhic şi a celui judecătoresc, fiind respinsă în final pe toate treptele plângerea formulată de către acelaşi petiţionar, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Fiind nemulţumit de soluţie, petiţionarul a formulat la data de 13 mai 2009 plângere împotriva rezoluţiei procurorului, cu motivarea că „validarea acestui neadevăr în instanţa de judecată prin eludarea oricărui probatoriu şi argument juridic, nu este subiectivă aşa cum afirmă procurorul de caz .. ci este reală şi probată juridic”.
Împotriva acestei soluţii, a depus plângere petentul, respinsă prin rezoluţia nr. 5301/2545/II/2009 din 01 iunie 2009 de procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În continuare, petentul T.M. a formulat plângere împotriva rezoluţiilor parchetului de pe lângă instanţa supremă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
El reiterează aceleaşi motive generale din plângerea iniţială şi celei formulate împotriva soluţiei.
Plângerea este nefondată şi urmează a fi respinsă ca atare.
Prin plângerea penală formulată împotriva magistratului menţionat, petiţionarul reclamă săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., întrucât cu ocazia instrumentării dosarului penal nr. 348/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, având ca obiect o plângere a aceluiaşi petent, acesta „a falsificat realitatea juridică” prin rezoluţia emisă la data de 23 octombrie 2007.
În dosarul cu acelaşi număr s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. faţă de magistraţii C.A. şi B.L., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, reclamaţi de către acelaşi petent pentru modul „defectuos” în care primul a soluţionat Dosarul nr. 10/P/2006 şi pentru respingerea abuzivă de către cel de al doilea a plângerii formulate împotriva rezoluţiei cu acelaşi număr.
Urmare verificărilor efectuate, rezultă că motivele de nemulţumire ale petiţionarului nu constituie premise ale comiterii vreunei infracţiuni, cu atât mai mult cu cât el nu reclamă în mod expres fapte comise de către magistratul reclamat, în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
Ca atare, în mod corect s-a constatat că „în lipsa oricărui indiciu, exceptând susţinerea subiectivă a petentului, care să releve existenţa unui raport juridic de drept penal”, s-a reţinut că procurorul de caz şi-a îndeplinit cu obiectivitate şi profesionalism atribuţiile de serviciu şi a dispus o soluţie corespunzătoare atât situaţiei de fapt, cât şi de drept.
Procurorul care a efectuat acte premergătoare şi a pronunţat soluţia de netrimitere în judecată a acţionat într-un cadru procesual de deplină legalitate şi a consemnat cu exactitate şi bună credinţă constatările desprinse din dosarul cauzei.
Neconturându-se nicio faptă prevăzută de legea penală, soluţia adoptată este legală şi temeinică, astfel că plângerea petentului va fi respinsă, iar acesta obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul T.M. împotriva rezoluţiei nr. 412/P/2008 din 24 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1735/2009. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 1755/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
