ICCJ. Decizia nr. 2010/2009. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Fond
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 2010/2009
Dosar nr. 6337/1/2009
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 iulie 2009, pe rolul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată plângere petiţionarului A.I., domiciliat în municipiul Arad, formulată împotriva rezoluţiei nr. 710/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, potrivit art. 2781 C. proc. pen.
Petiţionarul susţine că soluţia dată de Parchet este nelegală şi netemeinică întrucât procurorul care a dispus-o se afla în stare de incompatibilitate, potrivit art. 49 alin. (2) C. proc. pen., a ignorat înscrisurile doveditoare ataşate plângerii şi nu a indicat temeiurile legale pe care şi-a întemeiat rezoluţia.
Din oficiu, Înalta Curte a dispus ataşarea Dosarului penal nr. 710/P/2009 şi a lucrării nr. 7179/3389/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Judecând plângerea, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 710/P/2009 din 25 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul P.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, 264 şi 289 C. pen.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că procurorul P.E. a făcut obiectul unei plângeri penale formulată de petiţionarul A.I. în legătură cu modul de rezolvare a Dosarului penal nr. 507/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, 264, 289 C. pen. dispusă în acest dosar de către procurorul P.E. se referea la procurorul H.F. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, la rândul său reclamat de acelaşi petiţionar pentru modul de instrumentare al Dosarului penal nr. 1641/P/2007 în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii B.L., A.M., B.A., D.I., D.A., G.F., G.L., M.N., R.V., judecători în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, D.O., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen.
Verificările efectuate au stabilit că în cauză nu există indicii de săvârşire a vreunei fapte penale de către procurorul P.E. în legătură cu modul în care şi-a exercitat atribuţiile de serviciu, iar rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 507/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost menţinută în urma verificării ei de către procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică.
De altfel, şi rezoluţia nr. 710/P/2009 din 25 iunie 2009 a fost supusă verificării procurorului şef al Secţiei penale care, prin rezoluţia nr. 7179/3389/II/2/2009 din 20 iulie 2009, a respins ca neîntemeiată plângerea petiţionarului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat instanţei cu plângere împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată.
Plângerea este nefondată.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror prin rezoluţia nr. 710/P/2009 din 25 iunie 2009 este legală şi temeinică.
Procurorul a motivat soluţia în fapt şi în drept, constatând în mod corect inexistenţa faptei penale sesizate, împrejurare în care acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare.
Nemulţumirea petiţionarului faţă de soluţiile date de organele de urmărire penală plângerilor sale nu poate constitui temei al tragerii la răspundere penală a persoanelor investite cu rezolvarea acestora, în lipsa oricăror dovezi.
Cât priveşte susţinerea petentului că procurorul care a dispus rezoluţia nr. 710/P/2009 s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate, Înalta Curte constată că această împrejurare nu a fost valorificată de petent la momentul aflării cauzei pe rolul organelor de urmărire penală, iar la acest moment al procesului penal ea nu influenţează asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei pronunţate.
Aşa fiind, Înalta Curte va menţine rezoluţia atacată, respingând ca nefondată plângerea petiţionarului, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei nr. 710/P/2009 din 25 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 1655/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 2028/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
---|