ICCJ. Decizia nr. 2028/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 2028/2009
Dosar nr. 206/45/2009
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2009
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53 din 19 mai 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 42 C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenţii Ş.V., Ş.E., Ş.R., I.M.A. şi SC R. SRL, vizând decizia penală nr. 1677 din 14 mai 2008 în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că petenţii au solicitat revizuirea deciziei penale nr. 1677 din 14 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. e) C. proc. pen. cu referire la Decizia nr. 450/R din 6 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi.
Curtea de Apel Iaşi a apreciat că nu este competentă să soluţioneze cererea de revizuire întrucât potrivit art. 401 C. proc. pen., teza finală, când temeiul cererii de revizuire constă în existenţa unor hotărâri care nu se pot concilia, competenţa se determină potrivit art. 35 C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 206/45/2009.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că doar în aparenţă există cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. e) C. proc. pen., referitor la situaţia când două sau mai multe hotărâri definitive nu se pot concilia, motiv pentru care nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 401 C. proc. pen. cu referire la art. 35 C. proc. pen.
Petenţii Ş.V., Ş.L., Ş.E., Ş.R., I.M.A. şi SC R. SRL Iaşi au solicitat „redeschiderea urmăririi penale” cu privire la intimaţii P.D., G.O., P.I., I.M., Z.C., H.L., L.C., G.P., P.M.M., N.I.M., B.C.G., întrucât decizia nr. 450/R din 6 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi nu se poate concilia cu decizia nr. 1677 din 14 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
După cum s-a menţionat, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 394 lit. e) C. proc. pen. Astfel:
Persoanele vătămate Ş.V., Ş.L., Ş.R., Ş.E. şi I.M.A. au formulat la data de 31 ianuarie 2003 plângere penală împotriva executorului Z.C., a numitului H.L. şi a mai multor lucrători de poliţie, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni.
Prin rezoluţia nr. 123/2003 din 24 iunie 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi s-a confirmat propunerea organelor de poliţie de neîncepere a urmăririi penale.
Prin rezoluţiile nr. 1323/II/2/2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi şi nr. 1289/II/2/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a fost respinsă plângerea petenţilor formulată împotriva soluţiei de neurmărire penală.
Plângerea petenţilor împotriva soluţiei de neurmărire penală formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen. a format obiectul Dosarului nr. 2370/2004 al Tribunalului Iaşi.
Prin încheierea nr. 3405 din 18 iunie 2004 pronunţată de Înalte Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus strămutarea judecării cauzei, care forma obiectul Dosarului nr. 2370/2004 al Tribunalului Iaşi şi avea ca obiect plângere împotriva rezoluţiei nr. 123/P/2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, la Tribunalul Galaţi.
Prin sentinţa penală nr. 235 din 4 mai 2005, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondată plângerea formulată de petenţi împotriva rezoluţiei nr. 123/P/2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi.
Curtea de Apel Galaţi, prin decizia penală nr. 450/R din 6 septembrie 2006 a admis recursul declarat de petenţi împotriva sentinţei penale nr. 235/2005 a Tribunalului Galaţi, a casat hotărârea atacată şi în rejudecare a admis plângerea şi în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a desfiinţat rezoluţiile nr. 123/P/2003 din 24 iunie 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, nr. 1323/II/2/2003 din 20 august 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, nr. 1017/II/2/2003 din 2 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi nr. 1289/II/2/2003 din 22 decembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi, pe cale de consecinţă, a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi în vederea începerii urmăririi penale.
Ulterior, prin rezoluţia nr. 123/P/2003 din 12 decembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de mai mulţi învinuiţi, dar ca urmare a modificărilor privind competenţa după calitatea persoanei, respectiv a intimatului Z.C., executor judecătoresc, prin ordonanţa nr. 123/P/2003 din 16 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi sub nr. 160/P/2007, iar prin rezoluţia din 10 iulie 2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de toţi învinuiţii din cauză.
Prin rezoluţia nr. 957/II/2/2007 din 19 octombrie 2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a respins plângerea formulată de petenţi împotriva rezoluţiei de neurmărire penală.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa penală nr. 12 din 22 ianuarie 2008, a admis plângerea formulată de petenţi şi a desfiinţat rezoluţia nr. 160/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi rezoluţia nr. 957/II/2/2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în vederea redeschiderii urmăririi penale şi, respectiv, începerii urmăririi penale.
Recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi de intimaţii H.L. şi Z.C. împotriva sentinţei penale nr. 12 din 24 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Iaşi au fost admise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin decizia penală nr. 1677 din 14 mai 2008.
Prin această decizie a fost casată hotărârea atacată şi rejudecând a respins ca nefondată plângerea formulată de petenţii Ş.V., Ş.L., Ş.R., Ş.E., I.M.A. şi SC R. SRL Iaşi împotriva rezoluţiei nr. 160/P/2007 din 10 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, pe care a menţinut-o.
Din aceste considerente rezultă că nu se poate pune problema ca cele două hotărâri invocate de revizuenți, respectiv decizia penală nr. 450/R din 6 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi şi decizia penală nr. 1677 din 14 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, să nu se poată concilia, întrucât, în fapt, prin aceste hotărâri, practic, s-a soluţionat plângerea penală a petenţilor prin care au solicitat tragerea la răspundere penală a mai multor persoane, plângere care a format, iniţial, obiectul Dosarului nr. 123/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi.
Soluţia de neurmărire penală dispusă de procuror în dosarul menţionat a fost atacată de petenţi, după cum s-a arătat, în procedura reglementată de art. 2781 C. proc. pen., iar ca urmare a strămutării cauzei, plângerea petenţilor a fost soluţionată de instanţele din Galaţi, care a desfiinţat rezoluţia nr. 123/P/2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, care şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, moment în care plângerea iniţială a primit un alt număr respectiv dosarul nr. 160/P/2007 în care s-a pronunţat rezoluţia din 10 iulie 2007 de neîncepere a urmăririi penale.
Se constată, astfel, că în cauză nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. e) C. proc. pen. referitor la existenţa unor hotărâri care nu se pot concilia (hotărârile atacate şi procedura revizuirii fiind pronunţate, practic, într-o singură cauză, după cum s-a arătat), care să atragă competenţa de soluţionare a cauzei, conform dispoziţiilor art. 401 C. proc. pen. cu referire la art. 35 C. proc. pen. a Î.C.C.J.
În aceste condiţii, se observă că cererea de revizuire formulată de petenţi nu poate privi decât ultima hotărâre pronunţată în cauză, respectiv sentinţa penală nr. 12 din 24 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, instanţă căreia, potrivit art. 401 C. proc. pen. îi revine competenţa materială să soluţioneze cauza, legea prevăzând că instanţa care a judecat cauza în prima instanţă este competentă să judece cererea de revizuire.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 42 C. proc. pen. cu referire la art. 401, teza I C. proc. pen., va declina competenţa soluţionării cererii de revizuire formulată de petenţi în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Declină competenţa soluţionării cauzei privind pe revizuenții Ş.V., Ş.L., Ş.R., Ş.E., I.M.A. şi SC R. SRL Iaşi, în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2010/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 1966/2009. Penal → |
|---|
