ICCJ. Decizia nr. 2147/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 2147/2009
Dosar nr. 1221/44/2009
Şedinţa publică din 15 decembrie 2009
Asupra plângerii de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin ordonanţa din 29 iunie 2009, în Dosarul nr. 93/P/2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6), cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi având în vedere şi dispoziţiile art. 45, art. 52 şi ale art. 38 din acelaşi cod, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.L., P.V., T.S. şi M.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen., precum şi disjungerea cauzei faţă de C.L., P.V., T.S., M.L. şi M.E., declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu încontra intereselor persoanelor, complicitate la evaziune fiscală, spălare de bani, fals intelectual în înscrisuri oficiale.
Actul procurorului a reţinut, analizând plângerea SC P.F. SRL Galaţi, prin administrator U.P., referitor la susţinerile acesteia, că judecătorii menţionaţi, din cadrul Curţii de Apel Galaţi şi Tribunalul Galaţi au admis în dosarele societăţii, folosirea unor societăţi comerciale care la data judecării erau radiate (exemplu SC M.R.L. SRL Iaşi), astfel recuperându-se la buget 1.400.000 lei, iar M.L., a modificat în procesele judecate, datele pronunţării, ceea ce, ilegal, ar fi acoperit sumele de 5.477.414 şi 55.340.000 lei datorate bugetului de stat, toate acestea pentru că au comis infracţiunea de luare de mită, nu s-a confirmat, fapta neexistând.
Totodată, verificând şi susţinerile petentului date cu prilejul audierii sale din 26 mai 2009 în sensul că judecătorii foloseau, pentru a judeca, documente fiscale xerocopiate, care nu aveau certificare conform cu originalul din partea A.N.A.F. - Bucureşti documentele societăţii administrate încă din anul 2006, materialul fiind transmis D.N.A., cei reclamaţi fiind vinovaţi prin chiar acţiunile lor, procurorul nu a identificat comiterea vreunei fapte de corupţie care să fie reţinută în sarcina vinovaţilor.
Împotriva ordonanţei, U.P., reprezentant al SC P.F. SRL Galaţi, a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de Combatere a Corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în esenţă el arătând că „prin acest mod, procurorul G.I. încearcă, prin funcţia ce o deţine, să acopere sume de bani cu care s-a fraudat bugetul de stat şi să îşi acopere abuzurile comise în perioada când îşi desfăşura activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi”, iar în dispunerea ordonanţei atacate, nu a luat în considerare probele depuse.
Prin rezoluţia nr. 411/II-2/2009 din 04 august 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei, a respins ca neîntemeiată plângerea, actul procurorului reţinând că U.P., formulând plângerea iniţială, nu s-a conformat dispoziţiilor art. 222 alin. (2) din C. proc. pen. în sensul că nu a indicat vreun mijloc de probă care să ateste fapte de corupţie, simplele sale susţineri în ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti care l-au nemulţumit nefiind suficiente pentru începerea urmăririi penale.
În baza dispoziţiilor art. 278/1 din C. proc. pen. petentul a formulat plângere penală la instanţă, motivarea acesteia urmând aceeaşi situaţie de fapt şi aceleaşi susţineri ca cele aduse în faţa organului judiciar, el cerând desfiinţarea ordonanţei, a rezoluţiei procurorului ierarhic şi începerea urmăririi penale faţă de toate persoanele sesizate „pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă şi pentru fapte de corupţie din Legea nr. 78/2000” (fila 4 dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Totodată, petentul în sprijinul plângerii, a depus, în copie, acte privindu-l pe M.E., funcţionar public D.G.F.P. Galaţi, adrese de la instanţele din raza Curţii de Apel Galaţi, acte de la Administraţia Financiară Galaţi, adrese de la A.N.A.F. - D.G.F.P. Galaţi, hotărâri judecătoreşti în materie comercială, declaraţii fiscale ale societăţii, deconturi privind TVA ş.a.
Plângerea nu este fondată.
Este de amintit că, potrivit disp. art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., examinând plângerea, se verifică ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului cauzei, precum şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
De asemenea, potrivit disp. art. 2781 din acelaşi cod, plângerea poate viza numai actul procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deci nu şi dispoziţia de disjungere şi numai în ce priveşte faptele reclamate, în cauză pretinsa infracţiuni. de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.
Ca atare, controlul judecătoresc în materia specială a plângerii contra actului procurorului, vizează legalitatea şi temeinicia acestuia.
În raport cu actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că Ordonanţa nr. 93/P/2009 din 29 iunie 2009 este legală şi temeinică.
Pentru a se putea începe urmărirea penală, într-o cauză sunt necesare două condiţii: - prima, constă din existenţa unui minim de date care permit organului de urmărire penală, să considere că s-a săvârşit o infracţiune, caz în care el poate deţine informaţiile, fie direct din sesizarea analizată, fie din actele premergătoare desfăşurate ulterior sesizării sale; - a 2-a condiţie rezultă din art. 228 din C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a urmăririi penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., un astfel de caz rezultând fie din actele prin care a fost sesizat, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, astfel că pot determina ca în locul începerii urmăririi penale să funcţioneze instituţia neînceperii urmăririi penale.
În cauză, din actele premergătoare efectuate a rezultat soluţia neînceperii urmăririi penale, fiind constatat cazul prev. de art. 10 lit. a) din C. proc. pen. (fapta nu există).
În cauză, utilizarea de către petent a unor documente emanate de la autorităţile fiscale sau hotărâri judecătoreşti în materie comercială nu au conturat că judecătorii reclamaţi, atunci când au pronunţat soluţiile, au fost corupţi. Pronunţarea unei soluţii nu echivalează cu reţinerea, în ce-l priveşte pe magistrat, a fi rezultatul coruperii lui, astfel cum a susţinut petenta, de fapt aceasta chiar subliniind că nu are probe materiale că s-ar fi săvârşit infracţiunea prev. de art. 254 din C. pen., dar că aceasta rezultă din „acţiunile lor”.
Pentru considerentele expuse, plângerea petentului nefiind fondată, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va fi respinsă.
Conform dispoziţiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
h o t ă r ă ş t e
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara SC P.F. SRL prin administrator U.P. împotriva ordonanţei din 29 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Galaţi, dispusă în Dosarul nr. 93/P/2009.
Obligă petiţionara să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2120/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2151/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
