ICCJ. Decizia nr. 2107/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 2107/2009
Dosar nr. 5101/1/2009
Şedinţa publică din 8 decembrie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie petenţii V.A. şi V.F. au cerut cercetarea şi trimiterea în judecată a magistraţilor procurori M.M. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi V.C. - procuror general al aceleiaşi unităţi, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, 247 şi 249 C. pen.
Petenţii au sesizat că pe parcursul instrumentării Dosarelor nr. 275/P/2007 şi respectiv 1093/II/2/2007 aceştia nu şi-au respectat obligaţia generală instituită în sarcina lor prin dispoziţiile art. 202 C. proc. pen., de a avea rol activ în aflarea adevărului, dispunând astfel soluţii nelegale prin care au fost grav prejudiciate drepturile şi interesele legitime ale petenţilor.
Au susţinut că cei doi magistraţi procurori au încălcat legea prin motivarea nelegală şi netemeinică a rezoluţiei din 2 noiembrie 2007 în Dosarul nr. 1093/II/2/2007 şi a rezoluţiei din 7 septembrie 2007 din Dosarul nr. 275/P/2007.
Astfel, în urma plângerii depuse la 16 martie 2006 prin care reclamau că în acea zi domiciliul intimatei V.F. a fost violat de un grup de persoane format din executorul judecătoresc K.L., jandarmi şi poliţişti, care au încălcat dispoziţiile codului penal, civil şi de procedură penală, cei doi inculpaţi neţinând seama de faptele reale de violare de domiciliu, abuz de putere, neglijenţă în serviciu, lipsire de libertate şi furt calificat, au aprobat faptele numiţilor adoptând soluţii de neîncepere a urmăririi penale, primul, respectiv de respingere a plângerii formulate conform art. 275-278 C. proc. pen. şi menţinând soluţia, cel de al doilea.
Fără efectuarea unei cercetări penale, în dosarele mai sus arătate, cei doi procurori au luat în considerare doar actele premergătoare efectuate în cauză de magistratul procuror colonel N.C. de la Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti şi au motivat rezoluţiile voit viciat cu greşeli şi neexactitate.
Prin rezoluţia nr. 1647/P/2007 din 24 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în baza art. 228 şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi magistraţi cu motivarea că faptele nu există.
Plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei conform art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă de procurorul ierarhic superior prin rezoluţia nr. 5285/2567/II/2/2009 din 1 iunie 2009, ca neîntemeiată.
Împotriva rezoluţiei de neurmărire penală a formulat plângere conform art. 2781 C. proc. pen. petentul V.A. având calitatea de reprezentant al părţilor vătămate V.A., V.F. şi SC M.I. SRL prin care a cerut desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, fie desfiinţarea rezoluţiei şi reţinerea cauzei spre rejudecare.
A motivat în esenţă că rezoluţia este netemeinică şi nelegală, motiv care îl determină să formuleze o plângere penală împotriva inculpatului procuror M.S. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 257 şi 249 C. pen.
A susţinut că în soluţionarea plângerii nu s-a ţinut cont de actele incidente în Dosarul nr. 2078/33/2007, nu s-a ţinut cont de probele administrate, probe pe care procurorii C.V. şi M.M. nu le-au văzut, procurorul nu a efectuat o cercetare penală, în dispreţul legii, la fel cum a procedat şi făptuitorul M.M., nu s-a avut în vedere că la dosarul cauzei există mărturii numeroase, declaraţii contradictorii date de făptuitor şi martori.
Verificând conform art. 278 pct. 7 C. proc. pen. rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că plângerea este nefondată.
Potrivit art. 132 din Constituţia României, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic sub autoritatea ministrului justiţiei.
În speţă prin rezoluţia din data de 7 septembrie 2007 emisă de magistratul M.M. în Dosar nr. 275/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de toţi făptuitorii reclamaţi cu motivarea că aceştia au acţionat cu stricta respectare a legalităţii, îndeplinindu-şi în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, cu ocazia executării silite, în raport de toate părţile implicate.
Potrivit art. 278 C. proc. pen., cu titlu marginal „PLÂNGEREA CONTRA ACTELOR PROCURORULUI ” , persoana, nemulţumită, petentul, a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, V.C., care constatând că soluţia este legală şi temeinică, a respins-o.
Împotriva acestei soluţii, petentul a formulat plângere potrivit art. 2781 C. proc. pen. Dosar 2078/33/2007, iar Curtea de Apel Cluj, verificând soluţia de neurmărire a constatat că aceasta este legală şi temeinică şi a respins plângerea ca nefondată la data de 9 ianuarie 2008. această soluţie a fost menţinută şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a respins recursul formulat de V.A. (Dosarul nr. 2078/33/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) - decizia penală nr. 1637 din 12 mai 2008.
Din actele dosarului rezultă că petenţii sunt nemulţumiţi de modul în care magistraţii procurori au soluţionat cauza. Actele premergătoare efectuate nu au relevat însă o faptă a magistraţilor. Soluţiile adoptate de aceştia au fost supuse controlului judecătoresc în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen. şi atât prin hotărârea primei instanţe, cât şi a celei de recurs, au fost menţinute.
Aşa fiind, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge plângerea petenţilor ca nefondată.
Petentul V.A. va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul V.A. împotriva rezoluţiei nr. 1647/P/2007 din 24 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2092/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2118/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
