ICCJ. Decizia nr. 925/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 925/2009
Dosar nr. 1092/1/2008
Şedinţa publică din 7 mai 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Ordonanţa nr. 188/P/2007 din 27 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A - Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi art. 42 rap. la art. 45 C. proc. pen.:
1) Neînceperea urmăririi penale faţă de numitul S.M.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000;
2) Neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii A.V., D.C., D.V. şi C.B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000;
3) Declinarea competenţei de soluţionare a dosarului penal privind pe Păun Irinel către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 263 C. pen., art. 246 C. pen. şi art. 1681 C. pen.
4) Declinarea competenţei de soluţionare a dosarului penal privind pe făptuitorul S.M.R. către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 248 C. pen. şi art. 249 C. pen.
Procurorul de caz, în baza actelor premergătoare efectuate, a reţinut că la datele de 4 iunie 2007, respectiv 25 iunie 2007 Direcţia generală Anticorupţie din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative a formulat plângeri penale adresate atât Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cât şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie solicitând efectuarea de cercetări faţă de numitul S.M.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen.
În plângere s-a arătat faptul că numitul S.M.R. în perioada cât a ocupat funcţia de director general al D.G.A. a încheiat un protocol prin care a pus la dispoziţia Asociaţiei pentru Implementarea Democraţiei spaţiul şi logistica aparţinând D.G.A., lucru care ulterior a adus prejudicii bugetului acestei instituţii.
În concret s-a reclamat faptul că, au fost atribuite birouri situate în str. Mihai Vodă cu nerespectarea prevederilor legale şi de asemenea, organizaţia neguvernamentală a dispus de liniile telefonice în mod nelegal cauzând o pagubă în bugetul instituţiei în sumă de 1.866 RON, precum şi prin utilizarea nelegală a autoturismului de serviciu aparţinând D.G.A., care a fost utilizat pe distanţa de 626 km, consumând combustibil în valoare totală de 196 RON.
Tot în plângere se mai arată că numitul S.M.R. a achiziţionat cu nerespectarea prevederilor legale plachete pentru cadouri simbolice în cadrul acţiunilor de protocol peste plafonul admis de lege şi care poartă numele şi semnătura făptuitorului, fiind astfel personalizate.
În plângerea penală se arată că în evidenţa contabilă şi de gestiune a D.G.A. au fost găsite 937 de plachete care nu mai pot fi folosite în acţiunile interne şi internaţionale ale instituţiei, inscripţionate nu numai în limbi de circulaţie internaţionale cum ar fi: engleză, franceză, spaniolă ci şi în alte în 16 limbi, cum ar fi: maghiară, chineză, greacă, arabă, sârbă, ebraică, japoneză, turcă şi croată.
Plângerea evidenţiază faptul că D.G.A. avea posibilitatea să cumpere cadouri simbolice în sumă de 8.775 RON pe anul 2007, în schimb au fost achiziţionate obiecte în valoare totală de 53.669 RON.
În fapt din documentele existente la dosar rezultă că, Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei (A.I.D.) a transmis în cursul anului 2006 către D.G.A. o scrisoare de intenţie prin care îşi exprima intenţia înfiinţării Centrului Naţional pentru Voluntariat şi Integritate, organism să colaboreze cu Direcţia Generală Anticorupţie în scopul cooptării cetăţenilor în diverse acţiuni specifice pentru îmbunătăţirea cadrului general social în această direcţie.
După exprimarea acordului de principiu, conducerea D.G.A. a întocmit un referat de aprobare (vezi filele 12 - 13, vol. 2) înaintat conducerii Ministerului Administraţiei şi Internelor (denumirea instituţiei în acel moment).
Referatul supunea atenţiei şi aprobării încheierii unui protocol între D.G.A. şi A.I.D. prin care D.G.A., în sprijinul iniţiativei înfiinţării C.N.V.I. urma să pună la dispoziţia acestui organism unele spaţii, precum şi asigurarea logisticii necesare, în limita disponibilului şi a resurselor atrase în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Referatul a fost aprobat în această formă de către ministrul de interne de la aceea vreme, B.V., de către comisar şef C.B. director general al Direcţiei Generale Reglementări Juridice şi contencios şi „pentru” chestor general de poliţie V.A. - şef D.G.I.P.I. - semnătură indescifrabilă.
Ulterior acestui referat la 2 octombrie 2006 s-a semnat protocolul de parteneriat între D.G.A. şi A.I.D. (vezi filele 14-19, vol.2).
Scopul protocolului a fost definit ca fiind înfiinţarea C.N.V.I. cu rolul de a atrage societatea civilă şi cetăţenii în activităţile de prevenire desfăşurate conform legii de D.G.A.
Protocolul a stabilit că D.G.A. pune la dispoziţia C.N.V.I. în limita disponibilului şi a resurselor atrase pentru această activitate elemente de logistică necesare desfăşurării activităţii şi a spaţiilor necesare cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Tot protocolul stipula faptul că părţile vor identifica şi atrage în comun surse de finanţare inclusiv pentru funcţionarea C.N.V.I. în spaţiile atribuite, iar în termen de 30 zile de la semnarea protocolului se vor emite norme metodologice de aplicare prin dispoziţie a directorului general al D.G.A.
Derularea protocolului a făcut, ulterior, obiectul unui raport întocmit în urma unui control tematic desfăşurat la D.G.A. în perioada 6-23 martie 2007 de către o comisie de ofiţeri ai corpului de control ai M.I.R.A. (vezi fila 175 - 184, vol. 1).
Analizând starea de fapt, precum şi documentele existente la dosar, procurorul a constatat faptul că atribuirea spaţiului cu titlu gratuit, avea un cadru legal în conformitate cu art. 17 din Legea nr. 213/1988 privind proprietate publică şi regimul juridic al acesteia.
De asemenea, exista cadru legal şi pentru colaborarea Ministerului Administraţiei şi Internelor cu organizaţii neguvernamentale în conformitate cu art. 2 şi art. 14 pct. 1 şi 5 din O.U.G. nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea M.A.I.
Chestiunea în discuţie este cu privire la sumele de bani cheltuite pentru achitarea convorbirilor telefonice şi a combustibilului utilizat de C.N.V.I.
Cu privire la acest aspect din cuprinsul documentelor menţionate mai sus rezultă faptul că în acest scop fostul director al D.G.A. trebuia să emită normele metodologice pentru punerea în aplicare a protocolului şi să procedeze la identificarea şi atragerea în comun a surse de finanţare pentru funcţionarea C.N.V.I.
Nici unul dintre aceste demersuri nu au mai fost făcute de către făptuitorul S.M.R., care nu s-a mai preocupat de modalitatea de decontare a cheltuielilor acceptând ca acestea să se efectueze implicit din bugetul D.G.A., şi implicit al M.A.I.
Cu privire la această faptă s-a apreciat că nu poate fi încadrată la art. 132 din Legea nr. 78/2000, întrucât textul cere obţinerea de avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale pentru sine sau pentru altul.
Aceste avantaje ale C.N.V.I. în cazul de faţă, au fost obţinute într-un cadru legal instituţional şi ca atare nu sunt incriminate de legea penală.
Pe cale de consecinţă nu se poate vorbi astfel nici de intenţia directă a făptuitorului S.M.R., în vederea comiterii unei infracţiuni de abuz în serviciu.
Procurorul de caz a reţinut că subzistă culpa aferentă infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 C. pen. prin neurmărirea modului de decontare a cheltuielilor.
Referitor la achiziţia plachetelor peste limita fondurilor aprobate, pentru a fi încadrată la art. 132 din Legea nr. 78/2000 este necesar ca prin această faptă, făptuitorul să fi obţinut un avantaj nepatrimonial.
Inscripţionarea plachetelor cu numele şi semnătura făptuitorului nu poate conduce imediat la ideea creării unui avantaj nepatrimonial în sarcina acestuia, neexistând elemente din care să rezulte în ce ar putea exista un asemenea avantaj.
Faptul că un magistrat, în calitate de şef al D.G.A. îşi face cunoscut numele în acest mod, nu este neapărat de natură în a-i aduce avantaje nepatrimoniale, efectul putând fi eventual, chiar în sens contrar.
Totuşi depăşirea plafonului de cheltuieli aprobat şi crearea pe această cale a unui eventual prejudiciu sunt susceptibile de a fi cercetate sub aspectul săvârşirii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen.
Împotriva acestei ordonanţe, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., petentul S.M.R. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.
Prin rezoluţia din 10 ianuarie 2001 cu nr. 679/II/2007, procurorul şef al Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie din D.N.A. a respins, între altele şi plângerea formulată de S.M.R., reţinând că, atâta timp cât procurorul de caz a argumentat aplicabilitatea disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. prin absenţa elementului constitutiv al „avantajului nepatrimonial” din conţinutul infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, dispoziţia cuprinsă în ordonanţă este legală şi temeinică.
În termen legal, în conformitate cu art. 2781 C. proc. pen., petentul S.M.R. a formulat plângerea adresată instanţei de judecată împotriva Ordonanţei nr. 188/P/2007 din 27 noiembrie 2007, menţinută prin rezoluţia procurorului şef nr. 679/II/2007 din 10 ianuarie 2008.
Petentul a solicitat schimbarea temeiului soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru fiecare din infracţiunile reclamate, dar şi eliminarea din motivarea ordonanţei a unor exprimări referitoare la infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 C. pen.
Înalta Curte apreciază plângerea formulată ca fiind întemeiată în parte, respectiv în ceea ce priveşte solicitarea de schimbare a temeiului soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, din art. 10 lit. d) C. proc. pen. în art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Schimbarea temeiului de neîncepere a urmăririi penale se poate realiza în cazul plângerii formulată potrivit art. 2781 C. proc. pen., astfel cum s-a stabilit în recursul în interesul legii soluţionat prin decizia nr. 44 din 13 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite.
Examinând ordonanţa nr. 188/P/2007 din 27 noiembrie 2007, Înalta Curte constată că dispozitivul acestuia este neclar, întrucât sunt indicate ca temeiuri ale neînceperii urmăririi penale atât prevederile art. 10 lit. a), cât şi prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru o singură infracţiune, aceea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, în ceea ce-l priveşte pe numitul S.M.R.
Din cuprinsul ordonanţei s-ar deduce că au fost sesizate prin plângerile penale adresate de D.G.A. din cadrul M.I.R.A. mai multe fapte, ce ar fi putut îmbrăca forma infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000.
Procurorul de caz, cu referire la faptele sesizate, constată că atribuirea spaţiului cu titlu gratuit avea un cadru legal, în conformitate cu art. 17 din Legea nr. 213/1988 şi, de asemenea, există cadru legal şi pentru colaborarea M.A.I. cu organizaţii neguvernamentale, conform art. 2 şi art. 14 pct. 1 şi 5 din O.U.G. nr. 63/2003.
Reţine că rămân în discuţie sumele de bani cheltuite pentru achitarea convorbirilor telefonice şi a combustibilului utilizat de C.N.V.I., pentru care S.M.R. a acceptat să se efectueze din bugetul D.G.A. şi, implicit al M.A.I., însă fapta nu poate fi încadrată la art. 132 din Legea nr. 78/2000. Se argumentează că textul cere obţinerea de avantaje pentru sine sau pentru altul, patrimoniale sau nepatrimoniale, iar în speţă avantajele au fost obţinute în cadrul legal şi, ca atare, „nu sunt incriminate de legea penală”.
Referitor la achiziţia plachetelor peste limita fondurilor aprobate reţine că, pentru a fi încadrată în art. 132 din Legea nr. 78/2000, este necesar ca prin această faptă făptuitorul să fi obţinut un avantaj nepatrimonial, ceea ce în speţă nu există.
În aceste condiţii, este greu de decelat pentru ce fapte a dispus procurorul de caz neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi pentru care în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., în contextul în care, în cuprinsul motivării, vorbeşte numai de fapte ce nu sunt incriminate de legea penală, ceea ce ar putea atrage incidenţa art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Singura motivare care pare să indice incidenţa art. 10 lit. d) al Codului de procedură penală ar fi aceea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, întrucât textul cere obţinerea de avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale, aspect care în speţă nu există.
Potrivit art. 132 din Legea nr. 78/2000: „infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani”.
Din analiza acestui text se constată că obţinerea de avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale nu reprezintă doar un element constitutiv, ci reprezintă însăşi condiţia de existenţă a infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 la infracţiunea de corupţie, în lipsa acesteia nemaiputându-se vorbi de această infracţiune, ci de cele ce sunt enumerate în cuprinsul său, în eventualitatea în care se probează şi existenţa acestora.
Procurorul de caz e achitat pe lit. d) pentru infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, dar, în acelaşi timp, a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru cercetări sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 248 şi art. 249 C. pen.
Măsura dispusă, de declinare, nu poate fi cenzurată de instanţă în cadrul controlului reglementat de disp. art. 2781 C. proc. pen., astfel că solicitarea petiţionarului de înlăturare din cuprinsul ordonanţei a referirilor la aceste infracţiuni nu poate fi primită.
Desigur că, în speţă, în contextul prezentat, s-ar fi impus, mai degrabă, o schimbare a încadrării juridice şi nu o achitare şi declinare a competenţei, în acelaşi timp.
Neprocedând astfel, singura posibilitate de îndreptare este aceea a schimbării temeiului achitării, din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatând că infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, asimilată infracţiunilor de corupţie nu există.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., va admite plângerea şi va desfiinţa ordonanţa procurorului nr. 188/P/2007 cu privire la petiţionar, constatând că temeiul neînceperii urmăririi penale faţă de acesta pentru infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 este art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Admite plângerea formulată de petiţionarul S.M.R. împotriva ordonanţei nr. 188/P/2007 din 27 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie.
Desfiinţează ordonanţa cu privire la S.M.R. şi constată că temeiul neînceperii urmăririi penale faţă de acesta, pentru infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, este art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică azi 7 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2062/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 957/2009. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
