ICCJ. Decizia nr. 957/2009. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 957/2009
Dosar nr. 2232/1/2009
Şedinţa publică din 12 mai 2009
Asupra contestaţiei la executare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la 11 martie 2009, contestatorul R.A. a formulat contestaţie la executare împotriva deciziei penale nr. 173 din 22 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, conform disp. art. 461 lit. c) şi d) C. proc. pen., solicitând lămuriri cu privire la aceasta, în condiţiile în care decizia nu i-a fost comunicată, primind doar minuta ei şi pentru ca să-i fie diminuate cheltuielile judiciare la care a fost obligat, cu suma reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, atâta vreme cât aceştia au fost delegaţi de Baroul Bucureşti, care nu are dreptul de a presta servicii contra cost.
A mai arătat că solicită lămuriri cu privire la consemnarea „pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2009”, apreciind că magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie confundă condica instanţei cu şedinţa publică.
La instanţa supremă, în şedinţă publică, contestatorul a arătat că motivele contestaţiei sunt expuse succint în memoriu, susţinând că solicită lămuriri privind hotărârea judecătorească atacată în întregul ei, în sensul că în hotărâre se spune că a beneficiat de apărare, iar el susţine că aceasta este ilegală, întrucât a fost efectuată de un barou inexistent, fiind de asemenea eronată consemnarea privind apărarea.
A mai susţinut că la un moment dat va trebui să plătească cheltuielile judiciare, printre care şi prestaţia avocaţială cu care nu este de acord.
În acest sens, doreşte să primească lămuriri cu privire la obligaţia de a plăti ce nu datorează.
Totodată, a mai solicitat comunicarea încheierii de şedinţă şi a hotărârii despre care anterior a făcut vorbire, arătând că are una incompletă, precum şi a transcrierii încheierii de şedinţă, potrivit disp. art. 11 1 din Legea nr. 304/2004.
A mai susţinut că este adus de la Giurgiu în condiţii improprii, considerând că este eronat faptul că se afla la dispoziţia penitenciarului, apreciind că potrivit Legii nr. 275/2006 trebuie să execute detenţia în Bucureşti, întrucât este din acest loc.
Contestatorul a arătat că solicită suspendarea cauzei pe motive medicale, arătând că are astm bronhic şi nu poate fi transportat de la Giurgiu pe temperaturi mari, iar instanţa să dispună efectuarea unei expertize medico-legale.
Contestaţia la executare este inadmisibilă.
Analizându-se hotărârea contestată, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că potrivit art. 461 alin. (1) C. proc. pen. „contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării”.
Se constată aşadar că, în cauză motivele invocate de contestator nu se regăsesc între cele expres şi limitativ prev. de disp. art. 461 alin. (1) C. proc. pen., astfel că cererea formulată nu are legătură cu dispoziţiile legale privind lămurirea hotărârii.
Verificându-se primul motiv invocat, respectiv cel privind comunicarea transcrierii încheierii de şedinţă, Curtea constată că, contestatorul a indicat greşit textul de lege, disp. art. 11 din Legea nr. 304/2004 referindu-se la desfăşurarea activităţii de judecată cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi a continuităţii.
În realitate, este vorba de disp. art. 13 din legea sus-menţionată.
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 137/2008 din 28 octombrie 2008 termenul prev. la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, de la care se aplică disp. art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la înregistrarea şedinţelor de judecată, se prorogă la data de 1 ianuarie 2010.
Ca atare, textul de lege invocat va intra în vigoare la 1 ianuarie 2010.
Analizându-se cel de-al doilea motiv de contestaţie invocat, cel privind plata onorariului pentru apărarea din oficiu, Curtea constată că nu se încadrează între cele expres şi limitativ prev. de art. 461 alin. (1) C. proc. pen.
Aceeaşi situaţie se constată şi în cazul următoarelor două motive invocate, respectiv cel privind sintagma „pronunţată în şedinţă publică” şi împrejurarea că este adus de la Penitenciarul Giurgiu în condiţii improprii şi că ar trebui să execute detenţia la Penitenciarul din Bucureşti.
Astfel, potrivit disp. art. 358 alin. (1) rap. la art. 310 alin. (1) C. proc. pen., dispozitivul hotărârii se pronunţă în şedinţă publică iar la pronunţare părţile nu se citează.
Ca atare prezenţa părţilor la pronunţare nu este obligatorie, iar evident, din raţiuni de securitate cursele cu părţile arestate nu pot aştepta până la terminarea deliberărilor pentru ca aceştia să fie prezenţi la pronunţare, cu atât mai mult cu cât datorită numărului foarte mare de dosare pe şedinţă, acestea se termină de cele mai multe ori, târziu în noapte.
Cât priveşte penitenciarul la care ar trebui să execute detenţia, Curtea constată că Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal este cadrul legal ce reglementează acest aspect.
În acest sens, în Titlul IV privind executarea pedepselor privative de libertate, Cap. I - Organizarea executării pedepselor, art. 11 alin. (5) arată ca „Administraţia Naţională a Penitenciarelor stabileşte penitenciarul în care persoana condamnată, va executa pedeapsa privativă de libertate”.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a cauzei pe motive medicale, Curtea constată că aceasta nu este o cauză de suspendare a procesului penal făcută în cursul executării pedepsei, nefiind aplicabile dispoziţiile cu privire la suspendarea judecăţii.
Contestatorul are la îndemână procedura prev. de disp. art. 453 - 455 C. proc. pen., privind amânarea sau întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, texte de lege prevăzute de legiuitor în mod expres pentru astfel de situaţii.
În consecinţă, contestaţia la executare formulată de contestator este inadmisibilă şi urmează a se respinge ca atare.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul R.A. împotriva deciziei penale nr. 173 din 22 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 925/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2076/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
