ICCJ. Decizia nr. 2076/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 2076/2009
Dosar nr. 8457/1/2009
Şedinţa publică din 2 decembrie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Ordonanţa nr. 163/P/2009 din 9 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii M.M., D.M., B.G., C.P., judecători la Curtea de Apel Iaşi, în referire la art. 246, art. 247, art. 2481, art. 289, art. 291, art. 271, art. 213, art. 214, art. 215, art. 298, art. 302 C. pen., deoarece faptele nu există.
S-a disjuns cauza privind faptele pretins de natură penală comise de M.D., judecător la Judecătoria Iaşi, B.A. ş.a.
S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe M.D., D.A. ş.a., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, în vederea efectuării de cercetări penale în referire la art. 246, art. 247, art. 2481, art. 289, art. 291, art. 271, art. 213, art. 214, art. 215, art. 298, art. 302 C. pen.
Cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei avansate de către stat au rămas în sarcina petiţionarului.
S-a reţinut că la data de 27 octombrie 2008 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi plângerea penală formulată de B.E. împotriva magistraţilor M.M., D.M., B.G., C.P. (judecători la Curtea de Apel Iaşi) şi D.M.C. (judecător la Judecătoria Iaşi), precum şi împotriva funcţionarilor D.A., P.M., Z.D. ş.a.
Prin Ordonanţa nr. 430/P/2008 din 29 ianuarie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, avându-se în vedere calitatea de judecător de curte de apel a magistraţilor M.M., D.M., B.G. şi C.P.
În plângerea penală, precizările şi declaraţiile date, B.E. sesizează cu privire la faptul că, prin instituirea nelegală a unor popriri asupra conturilor sale bancare, i s-au luat fraudulos mai multe sume de bani cu titlu de cheltuieli judiciare.
Relativ la actele şi faptele magistraţilor, persoana vătămată a susţinut că:
Judecătorii M.M., D.M. şi C.P. (de la Curtea de Apel Iaşi) ar fi emis, în mod abuziv extrase de titluri executorii false, în mai multe procese; aceste înscrisuri, considerate de către persoana reclamată ca fiind false, au stat la baza unor popriri pe conturile bancare ale lui B.E.
Judecătoarea B.G., în calitate de preşedintă a Curţii de Apel Iaşi, ar fi permis judecătorilor sus-menţionaţi să emită documentele arătate.
Judecătoarea M.C.D., în calitate de preşedinte la Judecătoria Iaşi, ar fi trimis la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi documente false, în baza cărora B.R.D. şi B.C.R. au procedat la reţinerea unor sume de bani din conturile reclamantului.
Pentru lămurirea tuturor împrejurărilor în care au fost comise faptele, în cauză a fost ascultat B.E., care a depus înscrisuri la dosarul penal şi au fost obţinute relaţii de la B.R.D. - G.S.G., B.C., A.N.A.F. - D.G.F.P. Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi.
Din analiza actelor aflate la dosar rezultă următoarea situaţie de fapt:
Începând cu anul 2002, instanţele de judecată au emis, faţă de B.E. titluri executorii, reprezentând cheltuieli de judecată, stabilite în sarcina celui arătat mai sus în mai multe cauze care s-au aflat pe rolul Judecătoriei Iaşi, Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, Tribunalului Bucureşti şi Curţii de Apel Iaşi.
Deoarece obligaţiile fiscale ale persoanei vătămate nu au fost achitate, organul de executare (A.F.P. a Municipiului Iaşi) a procedat la executarea silită prin punerea în întârziere a debitorului (fiind emise somaţii de plată) şi, în final, prin instituirea popririi asupra conturilor bancare ale acestuia, în conformitate cu dispoziţiile art. 149 C. proc. fisc. coroborat cu art. 142.2 din H.G. nr. 1050/2004, privind normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003.
În ceea ce priveşte titlurile executorii emise de către Curtea de Apel Iaşi, reţinem că sunt constituite din hotărâri judecătoreşti definitive (date în cauze penale), susceptibile de a fi puse în executare.
Astfel, decizia penală nr. 852 din 19 noiembrie 2002 pronunţată în Dosarul nr. 390/2002, prin care B.E. a fost obligat la plata sumei de 100.000 lei vechi cu titlu de cheltuieli judiciare, a rămas definitivă la data pronunţării.
Încheierea din 28 noiembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 3552/2002, prin care B.E. a fost obligat la plata sumei de 200.000 lei vechi, cu titlu de cheltuieli judiciare, a rămas definitivă la 17 ianuarie 2003, prin respingerea recursului (Dosar nr. 5430/2002 al Curţii Supreme de Justiţie).
Sentinţa penală nr. 2 din 06 februarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 4510/2002, prin care B.E. a fost obligat la plata sumei de 200.000 lei vechi, cu titlu de cheltuieli judiciare, a rămas definitivă prin nerecurare.
Sentinţa penală nr. 3 din 06 februarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 4511/2002, prin care B.E. a fost obligat la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, a rămas definitivă prin nerecurare.
Încheierea din 09 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2118/2006, prin care B.E. a fost obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare a rămas definitivă la data pronunţării.
În fine, dispoziţia din hotărârea penală privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se pune în executare de către organul judiciar, care a dispus în acest sens, prin trimiterea unui extras din dispozitiv organelor fiscale competente, conform art. 443 raportat la art. 442 C. proc. pen.
În consecinţă, nu sunt date ori elemente care să confirme susţinerile persoanei vătămate în legătură cu activitatea magistraţilor de la Curtea de Apel Iaşi, în cauză urmând a se dispune neînceperea urmăririi penale.
Raportat la pretinsele fapte de natură penală comise de D.M.C., D.A. ş.a., se va dispune disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
II. Plângerea împotriva ordonanţei procurorului sus menţionată a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 10757/5325/II/2/2009 din 17 noiembrie 2009 a procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
III. Împotriva acestei ordonanţe a procurorului, în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiţionarul B.E. a formulat plângere înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 29 octombrie 2009.
În vederea soluţionării plângerii de faţă, prin conformare la dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. se va proceda la verificarea ordonanţei procurorului sus indicată atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi în lipsa unor înscrisuri noi prezentate.
Din examinarea actelor premergătoare efectuate se are în vedere cu titlu de premisă că procurorul a reţinut corect situaţia de fapt constând în esenţă în aceea că începând cu anul 2002 au fost emise de către instanţele de judecată titluri executorii reprezentând cheltuieli de judecată stabilite în sarcina lui B.E., care a fost parte în mai multe dosare aflate pe rolul Judecătoriei Iaşi, Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Tribunalului Bucureşti şi Curţii de Apel Iaşi. S-a stabilit în cauză că Administraţia Finanţelor Publice Iaşi a procedat la executarea silită a petiţionarului, prin instituirea popririi asupra conturilor bancare ale acestuia, deoarece B.E. nu şi-a achitat obligaţiile fiscale. În ce priveşte titlurile executorii, pe care petiţionarul le-a apreciat ca fiind false, acestea reprezintă hotărârile judecătoreşti definitive, deci executorii, pronunţate în dosare penale.
În acest context, se poate observa că aspectele invocate în plângeri de către B.E. referitor la judecătorii de la Curtea de Apel Iaşi sunt lipsite de temeinicie, deoarece executarea silită la care acesta a fost supus prin măsura popririi se circumscrie prevederilor legale în vigoare, respectiv cele C. proc. fisc., din H.G. nr. 1050/2004, din O.G. nr. 92/2003 şi C. proc. pen. (art. 442 şi art. 443).
Legalitatea şi temeinicia ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale sunt fără echivoc, întrucât la dosarul cauzei nu sunt indicii care să confirme susţinerile petiţionarului B.E., astfel că nu se poate reţine în sarcina judecătorilor M.M., D.M., B.G. şi C.P. comiterea vreunei infracţiuni.
De asemenea, legale sunt şi măsura disjungerii şi cea a declinării competenţei referitor la fapte şi persoane care nu întrunesc criteriile de competenţă privind Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Aşa fiind, se conchide că în mod justificat procurorul a stabilit incidenţa în speţă a cazului de împiedicare a exercitării acţiunii penale faţă de magistraţii intimaţi nominalizaţi prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât niciuna din infracţiunile pretins a fi fost săvârşite de aceştia nu există şi a dispus în consecinţă neînceperea urmăririi penale a acestora.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul B.E. împotriva ordonanţei nr. 163/P/2009 din 09 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine ordonanţa atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 957/2009. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2091/2009. Penal → |
|---|
