ICCJ. Decizia nr. 1000/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1000/2010
Dosar nr.7176/2/2009
Şedinţa publică din 16 martie 2010
La data de 29 ianuarie 2008 petentul R.D. a formulat plângere penală împotriva avocatei C.V. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (3) C. proc. pen., întrucât la 21 aprilie 2007, acesta i-a împrumutat suma de 1.500 euro, în care sens a fost încheiat un contract de împrumut, cu scadenţa la 21 mai 2007, sumă de bani nerestituită.
S-a mai susţinut că la data încheierii contractului de împrumut, intimata a specificat că această sumă îi este necesară internării tatălui său, că a fost indus în eroare cu privire la afecţiunile medicale invocate de acesta, dar şi mesajele acestuia precum că este în imposibilitate de a restitui datoria.
Astfel, analizând plângerea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus prin rezoluţia din 5 iunie 2009 în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) şi 209 alin. (3) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale a intimatei sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., soluţie menţinută şi de procurorul ierarhic superior.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat în temeiul art. 2781 C. proc. pen. plângere la instanţă solicitând ca în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. să se desfiinţeze rezoluţiile şi să se trimită cauza la procuror pentru începerea urmăririi penale faţă de făptuitoare.
Prin Sentinţa penală nr. 337 din 20 noiembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru a dispune respingerea plângerii ca nefondată, menţinând ca legale şi temeinice rezoluţiile.
Împotriva acestei hotărâri, petentul a formulat recurs, motivat, solicitând casarea sentinţei şi în rejudecare trimiterea dosarului la Curtea de Apel Bucureşti, spre rejudecarea cauzei în care sens urmează a se administra probatoriile sus-menţionate.
Recursul este nefondat.
Potrivit disp. art. 278 alin. (7) C. proc. pen. soluţionând plângerea, instanţa verifică rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Astfel, din examinarea dosarului şi a lucrărilor dosarului instanţei de fond, se reţine că faptele relatate nu au fost confirmate de nicio probă.
La 21 aprilie 2007, după ce în prealabil recurentul a avut o discuţie telefonică cu intimata, s-au întâlnit la sediul Cabinetului de Avocatură, dată la care s-a încheiat contractul de împrumut potrivit căruia prin clauzele inserate - împrumutatorul se obligă să predea suma de 1.500 euro, iar împrumutatul să restituie această sumă în termen de 30 zile, respectiv 21 mai 2007.
Or, aşa cum rezultă între părţi a survenit un act sub semnătură privată la care ambele părţi au achiesat în limita obligaţiilor inserate, fără a rezulta vreo acţiune de inducere în eroare a petentului la momentul încheierii acestui act civil, pentru care petentul are deschisă calea unei acţiuni în instanţă.
Cum fapta reclamantă nu se circumscrie ilicitului penal, Înalta Curte, constată legală şi temeinică sentinţa atacată, urmând ca în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul petentului cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit disp. art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul R.D. împotriva Sentinţei penale nr. 337 din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 200 RON cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 martie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 958/2010. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1062/2010. Penal → |
|---|
