ICCJ. Decizia nr. 1062/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1062/2010
Dosar nr.1813/40/2009
Şedinţa publică din 19 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 505 din 16 octombrie 2009 a Tribunalului Botoşani s-au hotărât următoarele:
1. A fost condamnat inculpatul V.Ş. pentru săvârşirea infracţiunii de "tentativă de omor calificat", prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (1) rap. la art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului V.Ş.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a inculpatului de la 26 martie 2009 la zi.
2. A fost condamnat inculpatul B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de "lovire şi alte violenţe", prev. şi ped. de art. 180 alin. (2) C. pen., la 6 luni pedeapsă (şase) luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 81, 82 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale şi a pedepselor accesorii pe timp de 2 ani şi 6 luni, atrăgând atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen.
S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă P.C.
A fost obligat inculpatul V.Ş. să plătească părţii civile P.C. suma de 25.000 RON daune materiale şi suma de 25.000 RON daune morale din care suma de 1.000 RON în solidar cu inculpatul B.C.
A fost obligat inculpatul V.Ş. să plătească părţii civile S.J.U. "M." Botoşani suma de 1243,17 RON, cheltuieli de spitalizare, părţii civile S.C.U. "P.D.N.O." de 11.790,20 RON, cu acelaşi titlu.
S-a dispus confiscarea toporului corp-delict.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă cu privire la inculpatul V.Ş. că în seara zilei de 07 februarie 2009 a aplicat părţii vătămate P.C. trei lovituri cu toporul peste cap şi încă 2 - 3 lovituri peste corp, cauzându-i leziuni vindecabile în 75 - 80 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie.
Partea vătămată a fost internată la S.J.U. Botoşani, în perioada 08 - 13 februarie 2009, cu diagnosticul "Traumatism cranio-cerebral acut deschis şi facial. Plagă contuză occipitală str. Comoţie cerebrală. Hematom periorbitar dr. Contuzie toracică. Contuzie lombară bilaterală. Echimoze multiple toracice posterioare şi lombare. Poli traumatism prin agresiune. Hematom posttraumatic epigastric", după care, în perioada 17 februarie 2009 - 03 martie 2009, a fost internat la S.C.U. "P.D.N.O." Iaşi - Neurochirurgie 1, cu diagnosticul la externare: "Politraumatism. Hematom extradural fronto-temporal bazal stg. Hematom subdural temporal bazal stg. Agresiune (lovitură topor). Contuzie toraco-abdominală. Comoţie labirintică".
Potrivit certificatului medico-legal nr. 158 din 13 februarie 2009, partea vătămată a prezentat un politraumatism cu echimoze, excoriaţii, plăgi, hematom extradural fronto-temporal bazal stg. şi hematom subdural temporal bazal stg., pentru care s-a intervenit chirurgical. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu mijloace şi obiecte contondente şi pot data din data februarie 2009, necesită pentru vindecare 75 - 80 de zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa sus-numitului.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, prima instanţă, în baza principiului disponibilităţii, a obligat pe inculpatul V.Ş. la plata sumei de 25.000 RON daune materiale (sumă cu care inculpatul a fost de acord), considerând că în raport de suferinţele şi traumele cauzate părţii vătămate se justifică şi acordarea de 25.000 RON cu titlu de daune morale, din care 1.000 RON în solidar cu inculpatul B.C.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul V.Ş., criticând-o prin intermediul apărătorului ca netemeinică. S-a solicitat reducerea pedepsei sub limita minimă specială prin reţinerea de circumstanţe atenuante facultative, motivat de poziţia procesuală de recunoaştere a faptei, a fost de acord să despăgubească partea vătămată, fapta a fost comisă pe fondul consumului de băuturi alcoolice, fără intenţie, invocând şi situaţia familială precară.
Examinând apelul s-a constatat că este nefondat.
În continuare inculpatul a înţeles a iniţia şi calea de atac a recursului promovând aceeaşi idee a necesităţii reducerii pedepsei principale aplicate.
Înalta Curte reţine următoarele:
Sub aspectul stării de fapt şi încadrării juridice date de către instanţa fondului nu sunt de făcut comentarii, totul circumscriindu-se cadrului legal şi în funcţie de ansamblul probator administrat. De altfel astfel de împrejurări nici nu au fost supuse controlului de către inculpat în cuprinsul căilor ordinare de atac promovate.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la individualizarea pedepsei trebuie să se ţină seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social concret, împrejurările săvârşirii faptei, cauzele de agravare sau atenuare a răspunderii penale, cât şi de persoana făptuitorului.
Este adevărat că inculpatul a recunoscut fapta, şi-a manifestat acordul în ce priveşte acordarea despăgubirilor materiale, dar reţinerea de circumstanţe atenuante ce să se plieze pe cele mai sus invocate este o facultate a instanţei şi nu o obligaţie.
În cauza de faţă, esenţial este de redat că s-a săvârşit o infracţiune gravă, punând în primejdie valoarea supremă apărată de lege, respectiv viaţa victimei, inculpatul a dat dovadă de o deosebită violenţă atât fizică, prin folosirea toporului, cât şi verbală, iar în plus este recidivist, ceea ce denotă că refuză să-şi îndrepte comportamentul infracţional ca urmare a persistenţei aflării într-un astfel de context penal.
Aşa fiind, cu evidenţă, pe criteriile prev. de art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge recursul formulat ca nefondat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 61 din 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 martie 2009 la 19 martie 2010.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2010.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1000/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1122/2010. Penal → |
|---|
