ICCJ. Decizia nr. 124/2010. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierenr.124/2010
Dosar nr. 1009/57/2011
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra conflictului de competenţă de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 august 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. 1009/57/2011 s-a dispus admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi în consecinţă, s-a admis cererea de preluare a judecăţii formulată de Tribunalul Districtual din Koper - Republica Slovenia, referitor la inculpatul N.L., născut la data de 24 decembrie 1973 în municipiul Deva, jud.Hunedoara, trimis în judecată sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 251 alin. (3) din Codul penal al Republicii Slovenia, incriminată în art. 288 alin. (1) C. pen.
S-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei pe fiind în favoarea Judecătoriei Deva.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia din 19 august 2011 înregistrată la această instanţă la 23 august 2011 sub nr. de dosar 1009/57/2011 s-a solicitat instanţei ca în temeiul art. 128 alin. (5) şi (6) din Legea 302/2004 republicată, combinat cu art. 31 alin. (1) şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen. să fie preluată de către autorităţile judiciare române procedura penală privind pe inculpatul N.L. trimis în judecată de autorităţile judiciare slovene.
În motivarea sesizării se arată că faţă de inculpat, Parchetul Districtual de Stat din Koper ( Republica Slovenia ) a emis actul de inculpare nr. Kt (0)/238/10 so/tp din 21 septembrie 2010, pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare a actelor, prevăzută de art. 251 alin. (3) din Codul penal sloven.
Prin Decizia nr. 1K 76123/2010 pronunţată la data de 11 mai 2011, în dosarul II Ks 76123/2010, Tribunalul Districtual din Koper a decis transferarea dosarului, în vederea judecăţii, instanţelor de judecată din România.
S-a apreciat că în cauză se justifică preluarea judecării cauzei, având în vedere faptul că inculpatul este cetăţean român, are domiciliul în România, iar în eventualitatea unei condamnări, reinserţia socială s-ar face mai corespunzător prin executarea pedepsei în România.
La dosarul cauzei s-au depus, rechizitoriul din 21 septembrie 2010, cererea de comisie rogatorie de preluare a urmăririi penale din 17 mai 2011 a Tribunalului Regional din Koper, raportul de cercetare cu expertiză, 11 iunie 2011 întocmit de Centrul pentru Cercetări Criminalistice la cererea Administraţiei Poliţiei Koper 3B34, raportul în vederea completării denunţului penal din 5 iulie 2010, nota oficială privind declaraţia de suspect şi declaraţia inculpatului, procesul verbal de punere sub sechestru a obiectelor şi adeverinţa de punere sub sechestru – ambele din 17 februarie 2010, nota oficială de descoperire a infracţiunii, denunţul penal din 23 februarie 2010 şi Decizia Tribunalului Districtual din Koper 1K 76123/2010 pronunţată la data de 11 mai 2011, în dosarul II Ks 76123/2010.
Curtea de Apel Alba Iulia, examinând sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul art. 128 din Legea 302/2004 republicată a constatat că aceasta este întemeiată.
Inculpatul N.L. a fost cercetat penal şi apoi trimis în judecată prin rechizitoriul nr. Kt (0)/238/10 so/tp din 21 septembrie 2010, pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare a actelor, prevăzută de art. 251 alin. (3) din Codul penal sloven.
Prin Decizia nr. 1K 76123/2010 pronunţată la data de 11 mai 2011, în dosarul II Ks 76123/2010, Tribunalul Districtual din Koper a decis transferarea dosarului, în vederea judecăţii, instanţelor de judecată din România.
S-a constatat că sunt îndeplinite cerinţele Convenţiei europene privind preluarea de proceduri în materie penală adoptată la Strasbourg la 15 mai 1972, ratificată prin OG nr. 77/1999 şi aprobată prin Legea nr. 34/2000 cu referire la art. 2 (existenţa unei solicitări a unui alt stat contractant), art. 6 şi art. 7 (dubla incriminare a faptelor), art. 8 pct. 1 lit. a), b), f) (acuzatul are reşedinţa obişnuită în statul solicitat, respectiv România; acesta este cetăţean român; există posibilitatea ca în cazul unei condamnări în statul solicitat să se amelioreze posibilitatea de reintegrare socială a celui condamnat).
Având în vedere îndeplinirea acestor cerinţe, instanţa în temeiul art. 128 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 a considerat admisibilă cererea de preluare a procedurii penale privind judecata inculpatului N.L. de către autorităţile judiciare române.
Cum art. 128 alin. (6) din aceeaşi lege prevede că în cazul în care cererea a fost declarată admisibilă, judecata continuă potrivit Codului de procedură penală, făcând aplicarea art. 30 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a stabilit că Judecătoria Deva este competentă să judece în fond cauza, instanţă în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul inculpatul şi căreia i se va trimite dosarul.
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 1489 din 25 octombrie 2011 pronunţată de Judecătoria Deva în dosarul nr. 1009/57/2011, s-a dispus, în baza art. 39 alin. (1) şi art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 128 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Judecătoriei Deva şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
În baza art. 43 alin. (1) s-a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.
Judecătoria reţine în esenţă că, în raport de procedura instituită de art. 128 din Legea nr. 302/2004, competenţa de a judeca dosarul privindu-l pe inculpatul N.L. aparţine Curţii de Apel Alba Iulia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând conflictul de competenţă în baza actelor cauzei constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 128 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 „O dată investită cu o cerere de preluare a judecăţii, curtea de apel competentă dispune prin încheiere motivată asupra admisibilităţii cererii. Încheierea este supusă recursului, în termen de 5 zile de la pronunţare”.
În alin. (6) al aceluiaşi text de lege se prevede că „în cazul în care cererea a fost considerată admisibilă, judecata continuă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală”.
Rezultă, din analiza dispoziţiilor legale invocate că legiuitorul a stabilit, în cadrul procedurii de preluare a judecăţii, două etape: prima, propriu-zisă, vizează admisibilitatea cererii, iar cea de a doua priveşte judecata ce trebuie efectuată de către autorităţile judiciare române competente, fiecare etapă fiind guvernată de norme procedurale proprii .
Astfel, pentru verificarea admisibilităţii cererii, competenţa aparţine Curţii de Apel, astfel cum rezultă, în mod neechivoc, din dispoziţiile art. 128 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, care se pronunţă prin încheiere. Această hotărâre este supusă căii de atac a recursului, exercitat în termen de 5 zile, instanţa competentă să judece calea de atac fiind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
După ce curtea de apel constată că cererea de preluare a judecăţii este admisibilă, judecata continuă potrivit dispoziţiilor codului de procedură penală, astfel cum prevede alin. (6) al art. 128 din aceeaşi lege. Judecata, în primă instanţă, obligă la soluţionarea fondului cauzei de către instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece potrivit legii naţionale.
Conform dispoziţiilor art. 25 C. pen. judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.
Cum în speţă, în sarcina inculpatului N.L., s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev.de art. 288 alin. (1) C. pen., competentă a soluţiona fondul cauzei, este Judecătoria Deva şi nu Curtea de Apel Alba Iulia a cărui competenţă este limitată exclusiv la verificarea admisibilităţii cererii de preluare a judecăţii.
Hotărârea pronunţată de judecătorie va fi supusă căii de atac a recursului la curtea de apel, termenul de exercitare fiind de 10 zile în condiţiile prevăzute de art. 3851 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 3853 C. proc. pen.
Existenţa a două feluri de hotărâri - încheiere pentru admisibilitatea cererii de preluare a judecăţii , respectiv sentinţă pentru fondul cauzei - cu termene diferite de exercitare a căii de atac (5 zile pentru admisibilitatea cererii, respectiv 10 pentru soluţionarea fondului) conduc, în mod evident, la concluzia că pentru prima etapă competenţa aparţine curţii de apel, iar cea de a doua etapă, judecarea pe fond a cauzei aparţine instanţei competente să judece în primă instanţă potrivit legii naţionale.
A interpreta altfel dispoziţiile art. 128 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004 ar echivala cu nesocotirea normelor de competenţă, inclusiv cele prevăzute de art. 281, respectiv art. 29 C. proc. pen., care stabilesc competenţa, în primă instanţă, a curţilor de apel respectiv a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ceea ce ar conduce la pronunţarea unei hotărâri lovite de nulitate absolută.
Ca atare, în cauză competenţa de a continua judecata privindu-l pe inculpatul N.L. aparţine Judecătoriei Deva, instanţă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul inculpatul, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul N.L. în favoarea Judecătoriei Deva, instanţă căreia îi va trimite dosarul.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 776/2010. Penal. Extrădare pasivă (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 339/2010. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
