ICCJ. Decizia nr. 178/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 178/2010
Dosar nr. 8381/2/2009
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 230 din 24 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 278 C. proc. pen., s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în vederea soluţionării plângerii împotriva ordonanţei nr. 1125/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de către procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.
S-a reţinut că la data de 20 noiembrie 2008, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele plângerea numiţilor M.F. şi M.M., soţ şi soţie, împotriva numitului D.D., ofiţer de poliţie în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Teleorman sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cât şi împotriva numitului P.N.O. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 C. pen.
În plângere petenţii au solicitat să fie despăgubiţi de către Compania Naţională Poşta Română" cu suma de 1.400 lei şi anularea consimţământului semnat de M.M. şi a contractului de comodat încheiat cu aceasta, deoarece la data respectivă nu avea calitatea de proprietar al imobilului din comuna Beciu, judeţul Teleorman, în care a funcţionat Agenţia de Poştă. S-a reţinut că, prin adresa din 22 martie 2005, Compania Naţională „Poşta Română" a imputat petentei M.M., salariata acestei instituţii, suma de 3.000 lei, deşi ulterior s-a stabilit că banii fuseseră sustraşi de către P.N.O., fapta de furt făcând obiectul Dosarului penal nr. 229/P/2005.
Susnumitul a fost reclamat şi pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, deoarece în zilele de 21 februarie 2005 şi 24 iulie 2005 a pătruns fără drept în locuinţa soţilor M.F. şi M.M. din comuna Beciu, judeţul Teleorman.
Petenţii au mai arătat că numitul D.D., în calitate de ofiţer de poliţie, care a efectuat ancheta în cauza respectivă, a audiat pe autorul furtului, abia după o lună de zile şi nu a audiat martorii: D.G., S.O. şi A.A., iar cele două cartele telefonice ridicate în vederea prelevării impresiunilor digitale, nu au mai fost restituite petenţilor.
Deoarece s-a constatat că numitul D.D. are calitatea de ofiţer de poliţie în cadrul structurii poliţiei judiciare, prin ordonanţa nr. 1696/P/2008 din 18 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit faptul că la data de 24 februarie 2005, numitul M.F. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că Agenţia Poştală Beciu, care funcţionează într-una din camerele locuinţei sale, şi unde soţia sa, M.M., lucrează ca agent poştal, de unde au furat suma de 30.000.000 ROL, cutia de valori şi bijuterii de aur.
Plângerea a format obiectul Dosarului penal nr. 229/P/2005 al Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, de cercetări ocupându-se printre alţii şi cms. D.D.
În cauză s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de M.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., deoarece, în calitate de agent poştal, nu a asigurat un lacăt la lada metalică de valori din Agenţia Poştală Beciu şi faţă de P.N.O. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1) C. pen., deoarece în data de 21 februarie 2005 a sustras suma de 30.000 ROL, bani care reprezentau pensiile cetăţenilor din comună.
Prin ordonanţa nr. 229/P/2005 din 24 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, constând în amendă în cuantum de 800 lei pentru P.N.O. şi 600 lei pentru M.M.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus trimiterea cauzei la Postul de Poliţie Beciu în vederea continuării cercetărilor pentru identificarea şi descoperirea autorului furtului din data de 24 februarie 2005.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că autorul furtului este tot numitul P.N.O. care la data de 24 februarie 2005, prin efracţie a pătruns în Agenţia Poştală Beciu care funcţionează în una din camerele locuinţei părţii vătămate M.F., de unde a sustras cutia de valori şi două cartele telefonice, iar din dormitorul locuinţei a mai sustras suma de 200 lei, cauzând un prejudiciu total de 1100 lei.
Prin ordonanţa nr. 521/P/2007 din 24 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P.N.O. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen. şi aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 800 lei.
Faţă de numitul D.D. s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece fapta nu există, neexistând date sau indicii temeinice care să confirme săvârşirea acestei infracţiuni.
Prin ordonanţa nr. 1125/P/2009 din 29 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP); disjungerea, formarea unui nou dosar şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, în vederea efectuării de cercetări faţă de P.N.O. pentru săvârşirea a două infracţiuni de violare de domiciliu, prev. de art. 912 C. pen.
Împotriva soluţiei a formulat plângere la 11 august 2009 petentul M.F., care i-a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 1281/II-2/2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
La data de 2 septembrie 2009 petentul s-a adresat Curţii de Apel Bucureşti, potrivit art. 2781 C. proc. pen.
Plângerea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu nr. 8381/2/2009.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de exigenţele art. 278 – art. 2781 C. proc. pen., Curtea a constatat că în speţă plângerea a fost soluţionată de către o altă persoană decât cea nominalizată în art. 278 C. proc. pen., ceea ce echivalează cu nesoluţionarea acesteia, fapt ce o împiedică să se pronunţe pe fond, întrucât ar încălca dreptul petiţionarului la utilizarea unui grad de jurisdicţie.
Astfel, instituţia plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată a fost introdusă în C. proc. pen. ca procedură de atacare în justiţie a soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Această plângere adresată instanţei, conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., având natura unei căi de atac, ce vizează controlul judecătoresc al soluţiei de netrimitere în judecată, nu poate fi direct analizată pe fond, decât după ce s-a efectuat un prim control al rezoluţiei procurorului de către procurorul parchetului din care face parte procurorul care a dat soluţia în cauză.
Textul art. 278 C. proc. pen., nu prevede posibilitatea ca prim-procurorul parchetului, sau, după caz, procurorul general ori procurorul şef de secţie să fie substituit în aceste atribuţii de un adjunct ori un alt înlocuitor, nefiind acceptată delegarea de atribuţii (iar prin Regulamentul de ordine interioară al parchetului emis de M.J.L.C. - M. Of. nr. 154 din 5 martie 2007 - şi aprobat prin Ordinul nr. 529/C din 21 februarie 2007 nu se poate deroga de la dispoziţiile imperative procesual penale).
Pe cale de consecinţă, soluţionarea de către o altă persoană decât cea nominalizată în textul de lege a plângerii întemeiate pe prevederile art. 2781 C. proc. pen., echivalează cu nesoluţionarea acesteia, fapt ce împiedică instanţa să se pronunţe pe fond, deoarece ar încălca dreptul petiţionarului la utilizarea unui grad de jurisdicţie (a se vedea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 1270 din 27 februarie 2006 în B.J., baza de date).
Având în vedere cele expuse, în baza art. 278 C. proc. pen., Curtea a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în vederea soluţionării plângerii împotriva ordonanţei nr. 1123/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de către procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti criticând ca netemeinică soluţia de trimitere a cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în vederea soluţionării plângerii împotriva ordonanţei nr. 1125/P/2009; solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecării plângerii petiţionarului M.F. la aceeaşi instanţă.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de critică devoluat prin recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte are în vedere că prin sentinţa atacată prima instanţă a interpretat dispoziţiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen. în sensul că acest text de lege nu prevede posibilitatea ca prim procurorul, procurorul general sau procurorul şef secţie să fie substituit în situaţia soluţionării unei plângeri îndreptate împotriva unui act al procurorului.
Se reţine că dispoziţiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen. trebuie interpretate în sensul că plângerea împotriva actelor procurorului se soluţionează de persoana care la acel moment îndeplineşte atribuţiile de conducător al parchetului respectiv.
Dacă am accepta interpretarea dată de prima instanţă, s-ar ajunge la situaţii în care persoanele interesate nu pot uza de drepturile prevăzute de art. 278 C. proc. pen., întrucât prim procurorul, procurorul general sau procurorul şef secţie se află în concediu de odihnă, concediu medical, postul este vacant temporar ş.a.
În cazul de faţă, plângerea îndreptată împotriva soluţiei de netrimitere în judecată a fost soluţionată de Procurorul General Adjunct la data de 20 august 2009, dată la care Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti se afla în concediu de odihnă, perioadă în care delegase dreptul de semnătură, conform notei de serviciu nr. 305 din 21 iulie 2009, ce a fost ataşată în copie motivelor de recurs.
Mai mult, instanţa nu avea dreptul să trimită cauza la parchet, întrucât plângerea vizează o soluţie de netrimitere în judecată, iar dispoziţiile art. 278 se coroborează cu cele ale art. 2781 C. proc. pen.
Pentru a putea fi formulată o plângere la instanţă în baza art. 2781 C. proc. pen., nu este necesară existenţa unei soluţii date de prim procuror, procuror general sau procuror şef secţie, ci doar existenţa unei plângeri formulate conform art. 278 C. proc. pen.
Astfel, în situaţia în care procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 277 C. proc. pen., conform art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., din acel moment curge termenul prevăzut de alin. (1) al acestui articol, în care persoana interesată poate formula plângere în faţa judecătorului.
În această situaţie, chiar dacă am accepta că plângerea nu a fost soluţionată în mod legal conform art. 278 C. proc. pen., acest aspect echivalează cu o lipsă a soluţiei, lucru reţinut şi de instanţă în motivarea sentinţei penale, fapt care permite petentului să sesizeze instanţa în baza art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., întrucât expirase termenul mai sus menţionat.
Aşa fiind, recursul de faţă se priveşte ca fondat şi urmează a fi admis ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. şi în consecinţă urmează a se casa sentinţa atacată şi a se dispune trimiterea cauzei privind plângerea petiţionarului M.F. împotriva Ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale nr. 1125/P/2009 din 29 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă Curtea de Apel Bucureşti.
Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de unitatea de Parchet menţionată să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 230 din 24 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Bucureşti.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2974/2010. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 2981/2010. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
