ICCJ. Decizia nr. 2091/2010. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2091/2010
Dosar nr. 896/44/2009

Şedinţa publică din 27 mai 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 587 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Galaţi pronunţată în dosarul nr. 739/121/2006 s-a dispus în dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului Z.T.A., din infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 2721pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., infracţiune pentru care s-a dispus încetarea procesului penal în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b) - art. 10 lit. g) C. proc. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului Z.T.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2151alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 192 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, Tribunalul Galaţi a avut în vedere că prin rechizitoriul nr. 3/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z.T.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2151alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi a inculpatului G.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaţilor: 1. Z.T.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (relaţia cu SC S. SA Galaţi); înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (relaţia cu SC C. SRL Stroane); 2. D.M.A., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 246 C. pen., în referire la art. 2481C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.; 3. M.F.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de divulgarea secretului economic sub forma participaţiei improprii prevăzută de art. 31 alin. (2) raportat la art. 298 C. pen.; instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. în referire la art. 290 alin. (1) C. pen.; abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 246 C. pen. în referire la art. 2481C. pen. cu aplicarea art. 258 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Galaţi sub nr. 1664/P/2003 iar prin încheierea de şedinţă din data de 10 martie 2004 s-a dispus disjungerea cauzei în privinţa inculpatului Z.T.A., formându-se un nou dosar cu nr. 1333/P/2004 şi declinarea soluţionării acestei cauze în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Prin sentinţa penală nr. 121 de la 21 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. 1652/P/2004 s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Prin încheierea de şedinţă din data de 15 martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Galaţi.

Prin sentinţa penală nr. 539 de la 13 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 624/P/2005 s-a dispus declinarea competenţei în favoare Judecătoriei Galaţi motivat de faptul că în dosarul iniţial privind pe inculpatul G.E. s-a pronunţat sentinţa penală nr. 472 de la 25 octombrie 2005, astfel că practic reunirea celor două cauze a devenit imposibilă.

Prin sentinţa penală nr. 1540 de la 15 iunie 2006 pronunţată de Judecătoria Galaţi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, fără a se mai înainta dosarul la Curtea de Apel Galaţi.

Prin sentinţa penală nr. 540 de la 8 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 739/121/2006 s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Curtea de Apel Galaţi.

Prin sentinţa penală nr. 1 de la 11 ianuarie 2007 Curtea de Apel Galaţi (dosar nr. 739/121/2006) a respins, ca inadmisibilă sesizarea, motivat de faptul că se stabilise anterior competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

În fapt, prin rechizitoriu, s-a reţinut că în cursul anului 2000 inculpatul Z.T.A., în calitate de administrator al SC P.P. SA Galaţi, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi-a însuşit suma de 499.000.000 ROL formată din 162.000.000 ROL, reprezentând retragere împrumut, care nu are suport real şi 337.000.000 ROL, reprezentând avansuri spre decontare pe care nu le-a justificat.

Tot prin rechizitoriu s-a reţinut că inculpatul, în aceiaşi calitate, în septembrie 2000 a plătit şi încasat suma totală de 100.000.000 ROL cu titlu de avansuri dividende pentru anul 2000.

Examinând actele şi lucrările dosarului tribunalul a reţinut următoarele:

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 s-a constatat că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, iar inculpatul a solicitat continuarea procesului penal.

Din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile inculpatului (f. 426-433 vol. II dosar u.p., f. 30, 31 dosar fond ), declaraţiile numitei D.(fostă F.)C.I. (f. 152, 153 dosar fond), notele de constatare (f. 8,9, 35-40 ol. I dosar u.p. ), dispoziţiile de plată ( f. 458-460 vol. II dosar u.p. ), hotărârea AGA ( f. 451, 452 vol. VII dosar u.p. ) rezultă că la datele de 19 septembrie 2000 şi 2 octombrie 2000 inculpatul a plătit martorei F. (actual D.)C.I., asociată la SC P.P. SA Galaţi până la data de 31 mai 2000, sumele de 50.000.000 ROL şi respectiv 20.000.000 ROL, cu titlu de dividende pentru anul 2000, iar la data de 27 septembrie 2000 a încasat suma de 30.000.000 ROL, tot cu titlu de dividende pentru anul 2000.

În perioada anterioară anului 2000 SC P.P. SA Galaţi nu realizase profit, iar exerciţiul financiar pentru anul 2000 nu se încheiase şi, prin urmare, nu exista nici situaţia financiară anuală (bilanţul contabil) care să ateste existenţa dividendelor, astfel că inculpatul nu putea să plătească dividendele, chiar dacă ar fi realizat profit pe primele 9 luni ale anului [art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată].

În drept, fapta inculpatului Z.T.A. care, în calitate de administrator al SC P.P. SA Galaţi, în mod repetat, în perioada 19 septembrie-2 octombrie 2000, a plătit şi încasat dividende aferente anului 2000 în sumă de 100.000.000 lei, în lipsa situaţiei financiare (bilanţul contabil ) constituie infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La data comiterii faptei infracţiunea era pedepsită cu închisoarea de la 1 an la 3 ani închisoare, astfel că, în conformitate cu art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen., la data de 03 aprilie 2008 s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Legea nr. 31/1990 a suferit modificări în prezent infracţiunea comisă de inculpat încadrându-se în dispoziţiile art. 2721pct. 2 din această lege, astfel C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 2721pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului Z.T.A. pentru comiterea acestei infracţiuni.

Cu privire la infracţiunea de delapidare, tribunalul a reţinut că în cursul anului 2000 inculpatul Z.T.A., prin SC P.P. SA Galaţi a desfăşurat activităţi comerciale cu SC S. SA Galaţi de la care achiziţionase tablă pe care o revindea către SC D. SRL Galaţi.

Banii pe care inculpatul îi primea de la SC D. SRL Galaţi în contul mărfurilor vândute îi vira către SC S. SA Galaţi pentru plata tablei cumpărate.

Cu ocazia controlului efectuat de lucrători ai Administraţiei Financiare şi Trezoreriei Municipiului Galaţi s-a stabilit să suma de 1.748.262.628 ROL încasată, prin bănci şi prin casă, în contul produselor livrate de la SC D. SRL Galaţi de către inculpat nu a fost achitată SC S. SA, deşi mai avea datorii la aceasta.

Inculpatul a justificat această sumă astfel: 400 milioane lei - disponibil în cont la BCR, sucursala Galaţi; 339 milioane lei - disponibil în cont la B.A.S.A., sucursala Galaţi; 97 milioane lei - s-au efectuat plăţi la bugetul statului prin D.J.M.S.S. Galaţi şi S.G.F.F.P.C.F.S. Galaţi; 63 milioane lei - plăţi către diverşi furnizori; 574.500.000 lei - sume ridicate din casă; 200 milioane lei - sume încasare prin casă de la SC D. SRL Galaţi în septembrie 2000.

Suma de 774.500.000 lei derulată prin casă de către inculpatul Z.T.A. a fost utilizată astfel: 162 milioane lei - retragerea împrumutului acordat de către asociat (Z.T.A.) societăţii; 337 milioane lei - avansuri spre decontare luate de asociaţi şi nejustificate; 100 milioane lei - cu titlu de avansuri, dividende pentru anul 2000; 175.500.000 lei - plăţi la diverşi furnizori, plăţi salarii.

Cu privire la suma de 162.000.000 ROL pe care inculpatul a ridicat-o de la SC P.P. SA Galaţi cu titlu de retragere a împrumutului acordat de către acesta societăţii s-a constatat că pe parcursul anilor 1999-2000 inculpatul a creditat societatea cu mai mult de 162.000.000 ROL.

Declaraţiile acestuia s-au coroborat cu declaraţiile numitei Z.C. (f. 65 dosar de fond) care a arătat că la începutul anului 1999 a fost disponibilizată şi a primit o sută şi ceva de milioane lei bani pe care i-a dat inculpatului (soţul ei) pentru a împrumuta societatea, precum şi cu înscrisurile aflate la dosarul de fond (depuse la data de 24 octombrie 2008 într-un dosar separat şi ataşat la dosarul de fond), respectiv: dispoziţiile de încasare, adeverinţele din care rezultă că numita Z.C. a fost disponibilizată şi angajamentul acesteia cu privire la folosirea sumei pe care o va primi la înfiinţarea unei societăţi comerciale, precum şi declaraţia martorei D.(fostă F.)C.I. ( f. 53 verso dosar fond ).

În consecinţă inculpatul nu a avut intenţia de a-şi însuşi suma de 162.000.000 ROL în interes propriu fără drept, ci, pur şi simplu şi-a retras suma cu care creditase anterior societatea.

Cu privire la suma de 337.000.000 ROL, justificată de inculpat prin aceea că ar fi avansuri spre decontare date salariaţilor, s-a constatat că declaraţia inculpatului ( f. 30, 31 ) s-a coroborat cu declaraţiile martorilor Z.C. ( f. 65 ), A.M.A. ( f. 124 ), Z.A.C.( f. 185 ) care au arătat că în calitate de angajaţi la SC P.P. SA Galaţi primeau bani în avans pentru achiziţionarea de materiale, consumabile, aparate, pentru deplasarea în afara localităţii (transport, cazare, masă ) doar că nu întotdeauna aduceau documentele justificative pentru banii primiţi.

În consecinţă inculpatul nu a folosit în interes propriu suma de 337.000.000 ROL ci a fost dată salariaţilor acestuia ca avans pentru cheltuieli legate de activitatea SC P.P. SA Galaţi.

Singura vină care se poate imputa inculpatului este aceea că nu a verificat dacă salariaţii au justificat sumele primite şi, în caz contrar, să procedeze la recuperarea sumelor de la aceştia, însă aceasta excede cadrului procesual.

Faţă de cele arătate s-a constatat că fapta inculpatului de ridicare de la SC P.P. SA Galaţi a sumei de 162.000.000 ROL, reprezentând restituire împrumut şi de a acorda suma de 337.000.000 ROL cu titlu de avansuri spre decontare salariaţilor nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, prima instanţă dispunând achitarea acestuia în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Având în vedere soluţia dată pe latură penală s-a constatat că nu se justifică confiscarea sumei de 337.000.000 ROL, întrucât nu a profitat inculpatului.

Împotriva sentinţei penale nr. 587 de la 19 decembrie 2008 a Tribunalului Galaţi, în termen legal au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul T.A.Z., criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În apelul formulat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a arătat că în esenţă şi faţă de celelalte argumente, instanţa de judecată a reţinut că fapta inculpatului de ridicare de la SC P.P. S.A, Galaţi a sumei de 162.000.000 lei ROL, reprezentând restituire împrumut şi de a acorda suma de 337.000.000 lei ROL cu titlu de avansuri spre decontare salariaţilor, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, neexistând intenţia de a-şi însuşi suma de 162.000.000 lei ROL în interes propriu fără drept şi că suma de 337.000.000 lei ROL nu fost folosită de inculpat în interes propriu.

Rechizitoriul a reţinut, având în vedere conţinutul probelor administrate, că inculpatul Z.T.A., în calitate de administrator al SC P.P. SA Galaţi şi-a însuşit în mod repetat suma de 499.000.000 lei ROL primită de la SC D.T. SRL Galaţi, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 2151alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Suma de 499.000.000 lei ROL era compusă din suma de 162.000.000 lei ROL ce a fost utilizată ca şi retragere împrumut acordat societăţii de către inculpat şi suma de 337.000.000 lei ROL folosită ca şi avansuri spre decontare luate de asociaţi şi nejustificate.

Rechizitoriul a mai reţinut că aşa-zisul împrumut de 162.000.000 lei ROL nu are suport real, fiind simple susţineri ale învinuitului şi că în evidenţele contabile ale societăţii nu a fost înregistrat acel împrumut, retragerea sumei respective fiind de fapt o însuşire a sumei fără temei legal. De asemenea s-a reţinut că inculpatul şi-a însuşit şi suma de 337.000.000 lei ROL, cu titlu de avansuri spre decontare, pe care însă nu le-a justificat în nici un mod.

Cu privire la provenienţa acestor sume de bani, inculpatul a declarat în faza de urmărire penală că: ”în decursul exerciţiului financiar din perioada 1996-2000, asociaţii au adus aport de capital în diverse sume, care au fost folosite la plăţile efectuate de firmă în decursul timpului, sume care au fost apoi retrase când firma a realizat profit, în principal sumele au provenit de la subsemnatul.”

Conform extraselor ataşate dosarului de urmărire penală, asociaţi ai SC P.P. SA Galaţi erau o persoană juridică şi persoanele fizice B.S., F.C.I., P.O.M., Z.C., Z.M. şi Z.T.A..

Martorul B.S. a declarat că „inculpatul nu mi-a spus cum că societatea a fost împrumutată de dumnealui cu vreo sumă de bani şi nici că ar fi luat bani de la societate ca urmare a vreunui împrumut acordat de dânsul ca şi persoană fizică” şi nici nu rezultă că acesta ar fi adus aport social în societate. Într-un memoriu adresat instanţei, martorul a mai precizat că „în perioada cât am fost asociat, nu am beneficiat de niciun avantaj de la această societate, nu am primit dividende şi nici nu am decontat cheltuieli şi nu am împrumutat nicio sumă de bani.”

Martora D. (fostă F.)C.I. a declarat că nu a adus aport social în societatea constând în sume de bani şi că „nu m cunoştinţă de existenţa vreunui împrumut între inculpat, ca şi persoană fizică şi societate şi respectiv invers, între societate şi inculpat.”

Martorul P.O.M. a declarat la rândul să „nu are cunoştinţă despre faptul că inculpatul ar fi împrumutate societatea cu vreo sumă de bani” şi nici nu a rezultat că acesta ar fi adus aport social în societate.

Martora Z.C. a declarat că „i-a dat inculpatului suma de aproximativ 100 de milioane şi folosită de acesta pentru a-şi împrumuta societatea” şi că „au existat dispoziţii de încasare pentru suma adusă cu titlu de aport personal în martie 1999.”

Inculpatul Z.T.A. a declarat în faza de judecată că „în perioada 1999-2000 am împrumutat din banii personali, aduşi de acasă, societatea, în momentul în care nu erau suficiente lichidităţi şi aveam nevoie de bani „şi că nu-mi amintesc dacă am încheiat documente în acest sens, dar dacă am făcut-o am prezentat-o la contabilă şi acestea trebuie să apară în evidenţa contabilă.”

În primul rând, faţă de cele arătat, suma de 162.000.000 lei ROL care ar fi reprezentat aport social, a avut o provenienţă incertă, inculpatul având declaraţii contradictorii în acest sens, asociaţii SC P.P. S.A., cu excepţia martorei Z.C., neconfirmând cele declarate de către inculpat.

În al doilea rând, existenţa documentelor prin care s-ar fi efectuat împrumutul nu a fost dovedită de către inculpat. Inculpatul a afirmat că „acestea ar fi trebuit să apară în evidenţa contabilă”, dar şi faptul că nu îşi aminteşte dacă s-au încheiat sau nu documente”. Inculpatul a mai precizat că de evidenţa contabilă a societăţii se ocupa numita B.L. La cererea inculpatului aceasta a fost audiată de către instanţa de judecată, dar a declarat că „nu a fost contabil la SC P.P. S.A. Galaţi nici cu carte de muncă, convenţie civilă şi nici fără forme.”

În al treilea rând, aşa cum a reţinut şi rechizitoriul, aşa-zisul împrumut nu are suport real, fiind simple susţineri ale învinuitului şi că în evidenţele contabile ale societăţii nu a fost înregistrat acest împrumut şi nu s-au întocmit documente când ar fi fost acordat împrumutul. Conform dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991 orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind calitatea de document justificativ. Pe baza documentelor justificative se fac înregistrările în alte documente, respectiv jurnale, fişe şi alte documente contabile. Aceasta pentru că operaţiunile economico-financiare pentru a putea fi valabile şi pentru a putea fi înregistrate în contabilitate, trebuie să fie justificate cu documente originale [art. 29 alin. (1) din Ordinul nr. 425/1998 al Ministerului Finanţelor - publicat în M.Of. nr. 391 bis din 15 octombrie 1998, în vigoare la momentul trimiterii în judecată, în prezent abrogat]. Or, înscrisurile depuse de către inculpat în apărarea sa nu au calitatea de document justificativ, în sensul legii şi nici în evidenţele contabile nu apare această operaţiune de creditare.

Inculpatul a recunoscut retragerea sumei de bani din societate, declarând că „am retras suma în mod global…din câte îmi amintesc am ridicat aceste sume de bani la sfârşitul lui septembrie, începutul lui octombrie 2000”.

S-a mai arătat că instanţa de judecată a motivat în sprijinul soluţiei de achitare, că inculpatul a folosit suma de bani pentru a credita societatea, chiar cu mai mult de 162.000.000 lei ROL şi că nu a avut intenţia de a-şi însuşi această sumă în interes propriu fără drept, ci pur şi simplu şi-a retras suma cu care creditase anterior societatea.

Primul argument s-a apreciat ca fiind nefondat, devreme ce nu s-a dovedit însuşi faptul că inculpatul şi-a creditat propria societate, mai sus argumentându-se, făcând trimitere la dispoziţiile legale care reglementează activitatea financiară şi contabilă.

S-a arătat, de asemenea că instanţa a mai avut în vedere declaraţia martorei D.(fost F.)C.I., dar cu privire la declaraţia acesteia trebuie să se aibă în vedere următoarele: după ce aceasta a afirmat „cred că e posibil ca inculpatul, ca şi persoană fizică, să fi împrumutat societatea cu vreo sumă de bani şi de asemenea e posibil ca acesta să ia ca şi persoană fizică un împrumut de la societate, imediat a mai declarat că „nu am cunoştinţă de existenţa vreunui împrumut între inculpat, ca şi persoană fizică şi societate şi respectiv invers, între societate şi inculpat.” Diferenţa dintre posibilitatea acordării împrumutului şi inexistenţa împrumutului, nu poate fi transformată în argument la soluţia de achitare.

Dispoziţiile de încasare ataşate în apărare de către inculpat şi la care a făcut trimitere instanţa, nu pot avea caracter de document justificativ, deoarece nu au stat la baza înregistrării niciunei operaţiuni în contabilitatea societăţii. Acestea sunt copii simple, necertificate, care nu au fost depuse şi în faza de urmărire penală, or, devreme ce inculpatul a declarat în această fază că o parte principală din sumă a provenit de la el însuşi, ar fi trebuit să probeze acest lucru încă din faza de urmărire penală.

Instanţa de judecată a reţinut în întregime declaraţiile făcute de inculpat numai în faza de judecată, care vin în contradicţie evidentă cu ceea ce a declarat însuşi inculpatul în faza de urmărire penală. Aşa cum s-a arătat mai sus, în declaraţia iniţială inculpatul a declarat că aportul de capital a fost adus de asociaţi în perioada 1996-2000 pentru ca la instanţa de judecată inculpatul să declare că aportul de capital a fost adus în întregime de el însuşi, indicând o altă perioadă de timp. Instanţa de judecată ar fi trebuit să facă şi analiza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar dacă ajungea la concluzie că trebuie înlăturate, trebuia să motiveze temeinic acest lucru, deoarece era obligată de lege, art. 356 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Al doilea argument al instanţei, în sensul că inculpatul nu a avut intenţie de a-şi însuşi această sumă în interes propriu fără drept, s-a apreciat ca fiind nefondat. Devreme ce nu s-a dovedit însuşi faptul creditării, nu se poate afirma nici că inculpatul şi-a retras doar suma cu care creditase anterior societatea.

Intenţia de însuşire a fost dovedită chiar de modalitatea de acţiune a inculpatului. Instanţa de judecată nu a avut în vedere şi faptul că nerespectarea disciplinei contabile prin emiterea de înscrisuri, care s-a arătat mai sus nu au calitatea de documente justificative şi care nu se regăsesc în contabilitatea societăţii a permis însuşirea sumei de bani de către inculpat.

În legătură cu suma de 337.000.000 lei ROL inculpatul a declarat că „în cursul anului 2000 firma a efectuat cheltuieli diverse pentru desfăşurarea activităţii, cheltuieli care se regăsesc în evidenţele contabile ale firmei, pe măsura efectuării lor, pentru aceasta firma a avut nevoie de disponibilităţi băneşti pentru plăţi în avans, ceea ce a determinat constituirea contului 542 - avans trezorerie.

În faza de judecată inculpatul a declarat că „pe parcursul anului 1999-2000 angajaţii mei au efectuat numeroase deplasări pentru care le dădeam în avans, după ce verificam oportunitatea deplasării şi a sumei solicitat, sumele de bani necesare efectuării călătoriei, cazării, servicii mesei etc.” şi că „nu întocmeam un document în acest sens, totul era transmis oral.”

Cu privire la această sumă instanţa de judecată a motivat că inculpatul nu a folosit în interes propriu suma de 337.000.000 lei, ci a fost dată salariaţilor acestuia ca avans pentru cheltuieli legate de activitatea SC P.P. SA.

În primul rând, instanţa de judecată a analizat doar declaraţia inculpatului dată în faza de judecată, nefăcând nicio referire la declaraţia acestuia dată în faza de urmărire penală. Contradicţiile dintre cele două declaraţii trebuiau lămurite de către instanţa de judecată, prin solicitarea de explicaţii inculpatului, aşa cum obligă art. 325 alin. (1) C. proc. pen.

În al doilea rând, inculpatul se referă la „angajaţii săi” făcând referire la numiţii C.P., A.A., P.C., S.T., A.S., C.P., V.S., H.Z., ca fiind persoane care au beneficiat de sume decontate în avans. Dar, conform adresei emise de către SC P.P. SA pe parcursul urmăririi penale, angajaţii acestei societăţi erau alte persoane decât cele enumerate de inculpat, cu excepţia lui A.A. şi H.Z. Personalul angajat la SC P.P. S.A. era format din Z.A.T., Z.C., Z.H., A.A., A.E., C.E., M.M. şi S.A. În aceste condiţii inculpatul nu avea cum să deconteze sume de bani în avans unor persoane care nu erau angajate la SC P.P. SA.

Dintre persoanele enumerate de inculpat, au fost audiaţi în calitate de martori A.M. şi Z.A.C., dar şi aceştia au declarat că nu întotdeauna se aduceau documente justificative pe sumele pe care le primeau. Or, devreme ce nu existau în toate situaţiile asemenea documente, nu se putea verifica autenticitatea cheltuielii şi nici faptul că cheltuielile se făceau în interesul societăţii.

În al treilea rând, aceste operaţiuni nu se regăsesc nici ele în evidenţa contabilă a societăţii, aşa cum în mod corect a reţinut rechizitoriul.

Faţă de cele arătate s-a apreciat că decontarea în avans a sumei de 337.000.000 lei ROL a fost în fapt o însuşire fără temei legal de către inculpat.

În concluzie, s-a apreciat că argumentele expuse mai sus au demonstrat însuşirea fără drept a sumelor de bani, cu forma de vinovăţie cerută de lege, ceea ce trebuie să se concretizeze într-o condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, modalitatea de executare fiind suspendarea condiţionată a executării. În situaţia admiterii apelului şi a unei eventuale condamnări a solicitat a se avea în vedere dispoziţiile Legii nr. 543/2000 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni.

În legătură cu suma de 499.000.000 lei ROL reţinută ca reprezentând prejudiciul cauzat SC P.P. S.A., prin săvârşirea infracţiunii de delapidare, s-a apreciat că reprezintă bun dobândit prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală şi trebuie confiscată în temeiul dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. devreme ce nu poate fi restituită şi nu serveşte la despăgubirea părţii vătămate, aceasta fiind radiată.

În motivele de apel formulate, inculpatul T.A.Z. a solicitat continuarea procesului penal şi achitarea sa conform prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2721pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

De asemenea, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 2151alin. (1) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 2721pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi achitarea sa, conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sau, în subsidiar încetarea procesului penal prin intervenirea prescripţiei răspunderii penale, conform art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 120/A de la 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 896/44/2009 a fost admis apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 587 din 19 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 739/121/2006 şi în consecinţă:

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 587 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare:

În baza art. 2151alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.A.Z. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privitoare la revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţiată integral şi condiţionat pedeapsa aplicată şi s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privitoare la revocarea beneficiului graţierii condiţionate.

S-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 31 octombrie 2000 până la 9 februarie 2001 inclusiv.

În baza prevederilor art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.A.Z. a sumei de 449.000.000 lei ROL (44.900 lei RON ).

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.

A fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul T.A.Z. la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, pornind de la cauza „Dediu vs. România” curtea a apreciat că în mod corect instanţa de fond a stabilit că fapta inculpatului T.A.Z. care, în calitate de administrator al SC P.P. SA Galaţi a plătit asociaţilor acestei societăţi comerciale (printre care se număra şi inculpatul ), începând cu 31 mai 2000 şi până în 02 octombrie 2000, suma totală de 100.000.000 lei ROL, cu titlu de dividende pentru anul 2000 (anul în curs), înainte de închiderea anului, terminarea exerciţiului financiar contabil, întocmirea bilanţului contabil şi verificarea şi aprobarea execuţiei financiar-contabile de către organele abilitate din cadrul finanţelor publice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2721pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

Faptele au fost dovedite cu declaraţia martorei F.C.I., nota de constatare, extras din procesul-verbal încheiat cu prilejul şedinţei extraordinare AGA din 31 mai 2000 a SC P.P. S.A. Galaţi, declaraţiile inculpatului, dispoziţiile de plată care atestă plata către F.C.I. a sumei totale de 70.000.000 lei ROL (conform dispoziţiilor de plată nr. 3011 din 2 octombrie 2000 şi dispoziţia de plată din 19 septembrie 2000), precum şi a sumei de 30.000.000 lei ROL către T.A.Z. (dispoziţia de plată nr. 3013 din 19 septembrie 2000 ).

Aşa fiind s-a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2721pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi nu s-a impus achitarea inculpatului conform prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

De asemenea, s-a constatat că a fost împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penală şi că în mod corect instanţa de fond a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpat pentru această infracţiune.

Cu privire la fapta inculpatului T.A.Z. de a-şi însuşi, în mod repetat, în cursul anului 2000 suma totală de 449.000.000 lei ROL.

Conform declaraţiilor inculpatului, ale martorilor audiaţi în cauză, a actelor de control financiar-contabile în cursul anului 2000, urmare a relaţiei comerciale cu SC D. S.R.L. Galaţi, inculpatul T.A.Z., în calitate de administrator al SC P.P. S.A. Galaţi a încasat suma totală de 1.748.262.628 lei pe care însă nu a folosit-o pentru a achita debitele restante la SC S. S.A. Galaţi.

Din această sumă totală, inculpatul nu a putut justifica suma totală de 599.000.000 lei ROL. Din această sumă de 599.000.000 lei ROL cercetările efectuate au stabilit că suma de 100.000.000 lei ROL cercetările efectuate au stabilit că suma de 100.000.000 lei ROL a fost plătită în perioada 31 mai 2000 - 2 octombrie 2000 cu titlu de dividende pentru anul 2000 asociaţilor F.C.I. (70.000.000 lei ROL) şi respectiv T.A.Z. (30.000.000 lei ROL).

Suma rămasă de 449.000.000 lei ROL inculpatul T.A.Z. a justificat-o astfel:

- 162.000.000 lei ROL retragerea unui împrumut cu care el ar fi creditat societatea;

- 337.000.000 lei ROL avansuri spre decontare luate de asociaţi şi nejustificate.

Cu privire la suma de 162.000.000 lei ROL inculpatul T.A.Z. a arătat că aceşti bani reprezentau salariu şi prime pentru disponibilizare acordate soţiei sale, cu ocazia disponibilizării de la SC S. S.A. Galaţi. Inculpatul nu a produs însă niciun document care să justifice provenienţa unei asemenea sume, cunoscut fiind că potrivit regulilor generale, actele a căror valoare depăşeşte 250 lei se probează numai cu înscrisuri. De asemenea, în evidenţa contabilă a SC P.P. S.A. Galaţi nu a fost înregistrat un asemenea împrumut şi dacă el a avut o dată de scadenţă obligatorie.

Potrivit regulilor generale aplicabile în materie comercială ar fi trebuit ca inculpatul să aştepte închiderea exerciţiului financiar pe anul 2000, întocmirea bilanţului contabil, iar din profitul obţinut să solicite, în adunarea generală a asociaţilor, pe bază de documente, restituirea împrumutului în sumă de 162.000.000 lei ROL.

Cu privire la suma de 337.000.000 lei ROL reprezentând avansuri spre decontare luate de asociaţi şi nejustificate, s-a constatat că până la 31 mai 2000 SC P.P. S.A. Galaţi, avea asociaţi în persoana inculpatului T.A.Z., Z.M., Z.C., B.S., F.C.I., P.O.M. şi SC M.B.G. SA Bucureşti.

Ulterior, după 31 mai 2000 din societate au plecat B.S., P.O.M. şi F.C.I. şi au intrat C.I., Z.H.C.

Fiind audiaţi în cauză, B.S., F.C.I., P.O.M. şi C.I., au negat că ar fi primit, în cursul anului 2000, sume drept avans şi nu au depus documentele specifice de decontare.

Declaraţiile martorilor Z.C., Z.M. şi Z.H.C. trebuie privire cu circumspecţie, deoarece sunt declaraţii date „pro causae”, respectivele persoane fiind soţia şi copiii inculpatului.

În acest context, curtea de apel a apreciat, în concordanţă cu practica judiciară în materie, că deşi lipsa din gestiunea societăţii a unei sume de bani, prin ea însăşi nu conduce la concluzia univocă că banii au fost delapidaţi, atunci când inculpatul, care era un subiect calificat, în primirea diferitelor sume de bani, în mânuirea acestor sume de bani, în efectuarea de plăţi, a luat din gestiune sume de bani ce reprezentau avansuri spre decontare şi a făcut ulterior susţineri ce s-au dovedit inexacte cu privire la destinaţia acestor sume de bani şi a încercat să justifice suma constatată lipsă ca fiind însuşită de către asociaţi, se poate trage concluzia că în realitate şi-a însuşit această sumă de bani ( a se vedea Tribunalul Suprem, secţia penală, - Decizia nr. 3523/1972; R.R.D. nr. 3/1973, pag.161, în „Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1969-1975” V. Papadopol şi Mihai Popovici, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1977 - pag. 119, precum şi G. Antoniu şi C. Bulai - „Practica judiciară penală” vol. III Ed. Academiei Române - Bucureşti 1992 - pag. 149 ).

Aşa fiind, curtea a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi nu cele ale infracţiunii prevăzută de art. 2721pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. În cauză nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Astfel, în baza prevederilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., curtea de apel a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 587 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Galaţi, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi în rejudecare a dispus condamnarea inculpatului T.A.Z. pentru infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 2151alin. (1) C. pen. cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei ca a fost aplicată inculpatului, precum şi a modalităţii de executare, curtea a avut în vedere scopul educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., data şi împrejurările săvârşirii faptei, prejudiciul cauzat, dar şi comportarea inculpatului pe durata procesului penal, prezentarea sa în faţa autorităţilor, starea sa de sănătate, etc.

Faţă de toate acestea, curtea de apel a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, sens în care a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen. şi a atras atenţia inculpatului asupra împrejurărilor în care se poate revoca suspendarea condiţionată a pedepselor principale şi accesorii aplicate.

Curtea de apel a constatat că pedeapsa aplicată este graţiată integral şi condiţionat, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 şi a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privitoare la revocarea graţierii condiţionate.

Conform art. 383 C. proc. pen., în referire la art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen., curtea de apel a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 31 octombrie 2000 la 09 februarie 2001.

Sub aspectul laturii civile s-a constatat că suma totală de 449.000.000 lei ROL (44.900 lei RON) ar fi trebuit să se întoarcă în patrimoniul SC P.P. S.A. Galaţi.

Cum între timp societatea a fost lichidată şi radiată din Registrul Comerţului, personalitatea juridică a acesteia dispărând, în baza prevederilor art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.A.Z. a acestei sume.

Curtea a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.

În baza prevederilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul T.A.Z. împotriva sentinţei penale nr. 587 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Galaţi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul apelant a fost obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea prezentului apel penal.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul Z.T.A., fără a arăta iniţial în scris motivele de recurs.

La termenul de judecată de la 4 martie 2010, în recurs, Înalta Curte a apreciat ca întemeiată cererea de amânare formulată de recurentul inculpat, în vederea angajării unui apărător, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată la fila 10 dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 29 aprilie 2010, Înalta Curte, apreciind ca întemeiată cererea de amânare formulată de apărătorul recurentului inculpat, pentru a i se da posibilitatea să pregătească o apărare eficientă în conformitate cu dispoziţiile art. 6 şi art. 171 C. proc. pen. şi art. 6 din CEDO a amânat cauza la 27 mai 2010, cu menţinerea delegaţiei apărătorului desemnat din oficiu, potrivit încheierii de şedinţă de la acea dată, aflată la fila 29 dosarul Înaltei Curţi.

La dosarul cauzei au fost depuse motivele de recurs formulate de recurentul inculpat Z.A., prin apărător, trimise prin fax, aflate la filele 33-37 dosarul Înaltei Curţi.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul inculpat a criticat hotărârea pronunţată sub trei motive de recurs şi anume un prim motiv întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen.

Astfel, aşa cum a reţinut şi Tribunalul Galaţi, în cursul anului 2000, inculpatul Z.T.A., prin SC P.P. S.A. GALAŢI, a desfăşurat activităţi comerciale cu SC S. GALAŢI de la care achiziţionase tabla pe care o revindea către SC D.C. SRL GALAŢI. Inculpatul vira banii pe care îi primea de la SC D.C. SRL în contul mărfii vândute către SC S. SA GALAŢI.

Cu ocazia controlului efectuat de lucrători ai Administraţiei Financiare şi Trezoreriei mun. Galaţi s-a stabilit că suma de 1.784.262.628 ROL încasată prin bănci şi prin casă, în contul produselor livrate de la SC D.C. SRL de către inculpat, nu a fost achitată către SC S. SA, deşi mai avea datorii la aceasta.

În legătură cu o parte din această sumă, 774.500.000 lei ROL, derulată prin casă, inculpatul a arătat că a utilizat-o în următorul mod: 162.000.000 lei ROL - şi-a retras din societate împrumutul acordat de el însuşi ca şi asociat; 337.000.000 lei ROL - avansuri spre decontare luate de asociaţi; 100.000.000 lei ROL - cu titlul de avansuri, dividende pentru anul 2000 (în legătură cu care s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prevăzută

de art. 2721din Legea nr. 31/1990 republicată); 175.000.000 lei ROL - plăţi la diverşi furnizori, plăţi salarii.

Cu privire la sumele de 162.000.000 lei ROL (împrumutul acordat de el societăţii ) şi de 337.000.000 lei ROL ( avansuri spre decontare luate de asociaţi), sume care au fost retrase de inculpat, Curtea de Apel Galaţi a considerat, contrar celor reţinute de instanţa de fond, că inculpatul nu le poate justificat şi că acestea au fost folosite în interes propriu de către acesta, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare.

În realitate, încă din faza de urmărire penală, inculpatul a arătat că suma de 162.000.000 lei ROL pe care el a ridicat-o de la SC P.P. SA GALAŢI a reprezentat de fapt retragerea împrumutului pe care el l-a acordat societăţii.

Aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, pe parcursul anilor 1999-2000 inculpatul a creditat societatea cu mai mult de 162.000.000 ROL.

Acest aspect rezulta nu doar din declaraţiile inculpatului, dar şi din declaraţiile martorei Z.C. (f. 65 dosar fond), care a arătat că la începutul anului 1999 a fost disponibilizată şi a primit o sută şi ceva de milioane lei pe care i-a dat inculpatului (soţul ei) pentru a împrumuta societatea.

Acelaşi este dovedit şi cu înscrisurile aflate la dosarul instanţei de fond: dispoziţiile de încasare, adeverinţele din care a rezultat că martora Z.C. a fost disponibilizată, angajamentul acesteia cu privire la folosirea sumei pe care o va primi la înfiinţarea unei societăţi comerciale, precum şi cu declaraţia martorei D.( fostă F.)C.I. ( f. 53 dosar fond ).

Aşa cum s-a probat, inculpatul nu a avut intenţia de a-şi însuşi suma de 162.000.000 lei în interes propriu şi fără drept, ci el a retras suma cu care creditase anterior societatea.

În ce priveşte suma de 337.000.000 lei ROL, justificată de inculpat ca reprezentând avansuri spre decontare date salariaţilor, acest aspect al declaraţiei inculpatului data încă în faza de urmărire penală este confirmat de declaraţiile martorilor Z.C. (f. 65 dosar fond), A.M.A. ( f. 124 ), Z.A. (f. 185), care au arătat că, în calitate de angajaţi, primeau bani în avans pentru achiziţionarea de material, pentru consumabile, pentru aparate, pentru deplasarea în afara localităţii ( transport, cazare, masă ) doar că nu întotdeauna aduceau documente justificative pentru banii primiţi.

Chiar dacă martora D.(fostă F.)C.I. ( f. 53 dosar fond ) arăta că nu are cunoştinţă despre existenţa împrumutului de 162.000.000 lei ROL, această martoră arăta că este posibil ca inculpatul să fi creditat societatea în acea perioadă.

În consecinţă, inculpatul nu a folosit în interes propriu aceşti bani.

Ceea ce i se poate imputa inculpatului este faptul că nu a verificat dacă salariaţii pot justifica în întregime sumele primite cu acest titlu, iar în caz contrar să procedeze la recuperarea lor, aspect care, aşa cum a constatat Tribunalul Galaţi, excede cadrului procesual.

Faţă de aceste aspecte, s-a considerat că se impune menţinerea soluţiei de achitare a Tribunalului Galaţi [în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.], motivat de aceea că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, lipsind elementul cerut de latura subiectivă, respectiv intenţia de a-şi însuşi sumele. Aceste sume nu au profitat inculpatului. Avându-se în vedere că această sumă nu i-a profitat inculpatului nu se impune nici confiscarea ei, aşa cum în mod just a apreciat instanţa de fond.

Al doilea motiv de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 3859pct. 17 C. proc. civ., întrucât în ce priveşte infracţiunea de delapidare, instanţa a dat o greşită încadrare faptei inculpatului.

Chiar şi în situaţia în care instanţa ar aprecia că inculpatul se face vinovat cu privire la însuşirea ori folosirea sumelor respective, în calitatea lui de administrator, această faptă nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, ci încadrarea juridică trebuie schimbată, de asemenea în infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată [cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.] care sancţionează fapta administratorului care foloseşte cu rea-credinţă creditul societăţii în interes propriu.

Nu se justifică faptul de a aprecia cu privire la o parte din sumele despre care s-a arătat că au fost ridicate pe nedrept de către inculpat să se dea încadrarea juridică prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, iar pentru alte sume ridicate să se considere că fapta întruneşte elementele infracţiunii de delapidare.

Astfel, s-a reţinut că inculpatul Z.T.A., în calitatea sa de administrator al SC P.P. SA GALAŢI, în septembrie 2000 a încasat şi plătit suma totală de 100.000.000 lei ROL cu titlul de avansuri dividende pentru anul 2000, această faptă întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin sentinţa penală nr. 587/2008, Tribunalul Galaţi a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prevăzute de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 2721din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constatând că a intervenit prescripţia şi dispunând încetarea procesului penal.

Cu privire la sumele de 162.000.000 lei ROL (împrumutul acordat de inculpat societăţii) şi de 337.000.000 lei ROL (avansuri spre decontare luate de asociaţi), sume care au fost retrase de inculpat, fiind vorba despre fapte care se referă tot la patrimoniul societăţii, corect este ca actul normativ care se aplică să fie tot cel care se referă la societăţi comerciale, act normativ ce reprezintă legea specială.

Un al treilea motiv de recurs este acela că instanţa de apel l-a condamnat pe inculpatul Z. la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81-82 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare.

Pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. civ. Avându-se în vedere timpul lung scurs de la momentul când s-a apreciat că a fost comisă fapta, circumstanţele deosebite referitoare la persoana inculpatului, atât cele referitoare la conduita lui în familie, în societate, în profesie, dar şi cele referitoare la starea de sănătate deosebită a inculpatului, soluţie pe care o solicită instanţei de recurs este achitarea în baza art. 10 lit. b1C. proc. pen., fapta neprezentând gradul de pericol social al unei infracţiuni, în raport cu toate criteriile art. 181C. pen.

La termenul de astăzi, magistratul asistent a învederat Înaltei Curţi faptul că au fost depuse la dosarul cauzei motive de recurs formulate de apărătorul recurentului inculpat.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru susţinerea intereselor recurentului inculpat, avocat Z.D. a solicitat să se ia act de faptul că mandatul său de reprezentare a încetat prin prezentarea apărătorului ales, urmând a fi avut în vedere Protocolul încheiat între U.N.B.R. şi Ministerul Justiţiei, privind plata onorariilor apărătorilor desemnaţi din oficiu.

Înalta Curte a pus în vedere recurentului inculpat Z.T.A. că poate da declaraţii în faţa instanţei de recurs sau se poate prevala de dreptul la tăcere conform art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Recurentul inculpat Z.T.A. a arătat că se prevalează de dreptul la tăcere conform art. 70 alin. (2) C. proc. pen., nedorind să dea declaraţii în faţa instanţei de recurs.

Apărătorul recurentului inculpat Z.T.A., avocat P.G. susţinând oral motivele de recurs dezvoltate în scris, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen. a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi menţinerea soluţiei de achitare a Tribunalului Galaţi în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Dezvoltând primul caz de casare invocat, apărătorul a menţionat faptul că în pronunţarea hotărârii de condamnare pentru infracţiunea de delapidare, instanţa de apel a comis o eroare gravă de fapt, situaţie care se circumscrie cazului prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen.

În acest sens a arătat că instanţa de apel a reţinut că în cursul anului 2000, inculpatul având calitatea de administrator şi acţionar majoritar la SC P.P. SA a desfăşurat anumite activităţi comerciale. În esenţă s-a reţinut că în perioada indicată, inculpatul a ridicat din casieria societăţii suma de 162.000.000 lei (ROL) şi că nu avea dreptul să încaseze această sumă; al doilea segment al infracţiunii se referă la suma de 337.000.000 lei (ROL), în legătură cu care s-a reţinut că inculpatul a dispus plata către salariaţii sau colaboratorii societăţii, iar aceştia nu au făcut dovada cu documente legale a cheltuirii banilor în interesul societăţii.

În aceeaşi ordine de idei a menţionat faptul că în legătură cu prima sumă, instanţa de apel a apreciat că inculpatul nu a făcut dovada că a adus această sumă de bani ca aport la patrimoniul societăţii şi pe cale de consecinţă nu avea dreptul să o ridice. Ancheta penală s-a realizat începând cu anul 1999, iar inculpatul a fost arestat o perioadă de timp, interval în care inculpatul nu a putut avea acces la documentele din contabilitatea societăţii. Abia la judecata în fond a cauzei, inculpatul a putut depune înscrisuri doveditoare, respectiv dispoziţii de încasare prin care a adus aport la patrimoniul societăţii. Or, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, pe parcursul anilor 1999-2000, inculpatul a creditat societatea cu mai mult de 162.000.000 lei (ROL), aspect care rezultă nu numai din declaraţiile acestuia, dar şi din declaraţiile martorei Z.C. care a arătat că la începutul anului 1999 a fost disponibilizată şi a primit o sumă de o sută şi ceva de milioane lei pe care a dat-o inculpatului pentru a o aduce aport la patrimoniul societăţii. Aceste aspecte sunt probate şi prin declaraţiile altor angajaţi ai societăţii.

De asemenea, apărătorul a arătat că inculpatul este conştient că a greşit în legătură cu aspectul că nu a urmărit ca toate aceste depuneri şi încasări din patrimoniul societăţii să fie evidenţiate clar în contabilitate. Instanţa de apel a înlăturat dispoziţiile de încasare depuse la dosarul cauzei cu motivarea că acestea erau doar copii necertificate. În legătură cu acest aspect, apărătorul a subliniat faptul că după punerea în libertate a inculpatului, societatea al cărei administrator era, a intrat în procedura falimentului, astfel încât acesta nu a mai putut intra în posesia documentelor care îi probează nevinovăţia.

Prin urmare, inculpatul nu a avut intenţia de a-şi însuşi suma de 162.000.000 lei ( ROL) în interes propriu şi fără drept, ci a retras suma pe care o adusese anterior aport la patrimoniul societăţii.

Totodată apărătorul a arătat că în legătură cu suma de 337.000.000 lei (ROL), instanţa de apel a apreciat că nu există probe care să ateste scopul în care au fost cheltuiţi aceşti bani şi că persoanele care au beneficiat de aceşti bani nu erau angajaţii societăţii.

În realitate, din actele dosarului rezultă că aceste persoane erau angajaţi sau colaboratori ai societăţii, depunând mărturii în acest sens. Deci, în consecinţă, inculpatul nu a folosit în interes propriu aceşti bani, ceea ce i se poate imputa inculpatului fiind faptul că nu a verificat dacă salariaţii sau colaboratorii justificau în întregime sumele de bani primite cu acest titlu, iar în caz contrar, să procedeze la recuperarea lor.

Concluzionând cu privire la primul caz de casare invocat, apărătorul a arătat că activităţile descrise mai sus stau la baza condamnării inculpatului de către instanţa de apel, contrar soluţiei instanţei de fond, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, menţinerea soluţiei de achitare a inculpatului în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, prin raportare la cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., apărătorul a arătat că, chiar şi în situaţia în care inculpatul s-ar face vinovat cu privire la însuşirea sau folosirea sumelor respective, în calitatea lui de administrator, această faptă nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, ci încadrarea juridică trebuie schimbată, de asemenea în infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, care sancţionează fapta administratorului care foloseşte cu rea-credinţă creditul societăţii în interes propriu, faptă pentru care a intervenit termenul de prescripţie al răspunderii penale ala 31 mai 2008.

În acest sens a evidenţiat faptul că, în mod curios, fapta inculpatului de a înmâna bani unui fost acţionar al societăţii a fost încadrată în art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, iar pentru alte sume ridicate în acelaşi scop de către inculpat, s-a considerat că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare.

Susţinând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., apărătorul a arătat că acesta vizează persoana inculpatului, care în urmă cu 11-12 ani s-a implicat în desfăşurarea unor activităţi comerciale în legătură cu care nu era foarte familiarizat. Arestarea inculpatului s-a produs nu ca urmare a lipsei de diligenţă a inculpatului cu privire la evidenţa contabilă a societăţii al cărei administrator era, ci ca urmare a modului radical în care acesta a înţeles să-şi exercite profesia de ziarist, deranjând anumite persoane din cadrul autorităţilor publice din oraşul Galaţi.

Totodată a subliniat faptul că în prezent inculpatul nu mai este ziarist, ci mediator, are trei copii dintre care doi sunt minori, iar cel major este jurnalist.

Concluzionând, apărătorul a solicitat ca, având în vedere timpul lung scurs de la momentul când s-a apreciat că a fost comisă fapta, precum şi circumstanţele personale deosebite referitoare la persoana inculpatului, să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen., fapta neprezentând gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În susţinerea recursului, apărătorul a depus certificatul de grefă emis de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 1415-1j-2001.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului inculpatului, precum şi poziţia recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de către inculpatul Z.T.A. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 18, 17 şi 14 C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanţa de apel în mod corect a stabilit vinovăţia inculpatului Z.T.A. în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută.

Înalta Curte, în contextul concret al cauzei a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. civ. referitoare la aprecierea probelor, stabilind, pe de-o parte, că fapta inculpatului T.A.Z. care, în calitate de administrator al SC P.P. SA Galaţi a plătit asociaţilor acestei societăţi comerciale (printre care se număra şi inculpatul), începând cu 31 mai 2000 şi până în 2 octombrie 2000, suma totală de 100.000.000 lei ROL, cu titlu de dividende pentru anul 2000 (anul în curs), înainte de închiderea anului, terminarea exerciţiului financiar contabil, întocmirea bilanţului contabil şi verificarea şi aprobarea execuţiei financiar-contabile de către organele abilitate din cadrul finanţelor publice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2721pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

De asemenea, s-a reţinut că fapta inculpatului T.A.Z., care în cursul anului 2000, urmare a relaţiei comerciale cu SC D. S.R.L. Galaţi, în calitate de administrator al SC P.P. S.A. Galaţi a încasat suma totală de 1.748.262.628 lei, pe care însă nu a folosit-o pentru a achita debitele restante la SC S. S.A. Galaţi şi din această sumă nu a putut justifica suma totală de 599.000.000 lei ROL, din care s-a stabilit că suma de 100.000.000 lei ROL a fost plătită în perioada 31 mai 2000-2 octombrie 2000 cu titlu de dividende pentru anul 2000 asociaţilor F.C.I. ( 70.000.000 lei ROL) şi respectiv T.A.Z. (30.000.000 lei ROL), precum şi sumele de 162.000.000 lei ROL cu titlu de împrumut şi 337.000.000 lei ROL avansuri spre decontare luate de asociaţi şi nejustificate, făcând susţineri inexacte cu privire la destinaţia acestora şi a încercat să justifice suma constată ca fiind lipsă în gestiune ca fiind însuşită de asociaţi se poate trage concluzia că în realitate şi-a însuşit acea dumă de bani, ceea ce întruneşte atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 2151C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate a rezultat că au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de plată sau încasare a unor dividende aferente anului 2000, care nu puteau fi distribuite, în lipsa de situaţie financiară în modalitatea concretă a faptei, reţinute în sarcina inculpatului Z.A.T., potrivit declaraţiei martorei D.(fostă F.)C.I. (filele 152, 153 dosar tribunal), declaraţiei martorei B.L. ( fila 205 dosar tribunal), notelor de constatare ( filele 8,9, 35-40 vol. I dosar u.p. ), dispoziţiile de plată (filele 458-460 vol. II dosar u.p.), extrasului din procesul-verbal încheiat cu ocazia şedinţei extraordinare AGA din 31 mai 2000 a SC P.P. SA Galaţi, (filele 451-452 vol. VII dosar u.p.), declaraţiilor inculpatului Z.A.T. ( filele 30-31 dosar tribunal), dispoziţiei de plată cu nr. 3011 din 2 octombrie 2000 către F.C.I. a sumei de 20.000.000 lei, dispoziţiei de plată cu nr. 3012 de la 19 septembrie 2000 către F.C.I. a sumei de 50.000.000 lei ( filele 458-459 în vol. VII dosar urmărire penală ) şi dispoziţiei de plată cu nr. 3013 din 19 septembrie 2000 către Z.A. a sumai de 30.000.000 lei ( fila 460 în vol. VII dosar urmărire penală ).

În declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă, martora D.(fostă F.)C.I. a arătat că „…Din câte îmi amintesc am primit cu titlu de dividende în jur de 50-70 de milioane lei vechi. Nu pot să precizeze modalitatea prin care mi-a parvenit această sumă de bani, respectiv în numerar sau prin altă modalitate. Nu pot să precizez dacă în caz că banii mi-au fost daţi numerar, dacă i-am primit personal de la inculpat sau prin intermediul tatălui meu. Precizez că, suma primită de mine, la acel moment, a fost dată cu titlu de avans dividende. Am fost aproape doar formal participant în cadrul acestei societăţi în calitate de acţionar, figurând scriptic cu această calitate…Ceilalţi doi acţionari, care s-au retras o dată cu mine, locuiau în Bucureşti, având calitatea de acţionari, respectiv asociaţi, în cadrul unor societăţi comerciale din Bucureşti, se deplasau mai des la Galaţi, întrucât aveau şi aici alte societăţi comerciale în cadrul cărora aveau calitatea de asociaţi, respectiv acţionari, în funcţie de forma societăţii…Nu ştiu dacă aceştia, la momentul când am primit eu, cu titlu de avans de dividende, suma de 50-70 milioane lei vechi ( ROL ), au primit şi ei bani cu acelaşi titlu, respectiv avans dividende. Cred, dar nu sunt sigură că am participat personal la şedinţa A.G.A. din data de 31 mai 2000…”.

Martora B.L. în declaraţia dată în primă instanţă a menţionat că „…Nu-mi amintesc dacă soţia inculpatului mi-a cerut părerea cu privire la posibilitatea distribuirii de dividende înainte de încheierea exerciţiului financiar-contabil. Nu am primit de la inculpatul, soţia acestuia sau alt angajat al SC P.P. înscrisuri cu care aceştia efectuau diverse deplasări sau achiziţionarea de diverse materiale…Legal distribuirea de dividende, indiferent de denumirea acesteia nu se putea efectua pe parcursul exerciţiului financiar contabil, se puteau ridica anumite sume de bani cu titlu de avans de trezorerie, în aceasta intrând cheltuielile efectuate pentru buna desfăşurare a societăţii, la sfârşitul anului, urmând a se face regularizarea cu privire la sumele ridicate cu acest titlu şi sumele de bani luate din contabilitate. În practică, deşi nu era prevăzut în lege se obişnuia să se ridice anumite sume de bani, dacă în primele trei trimestre ale anului exista un profit substanţial astfel încât cel de-al patrulea trimestru nu putea să diminueze foarte mult acel profit deja obţinut…Nici în prezent nu există prevedere legală care să permită ridicarea de bani cu titlu de avans de dividende.”

Înalta Curte consideră că în ceea ce priveşte fapta mai sus menţionată în mod corect s-a stabilit că a fost împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale şi în mod judicios s-a dispus încetarea procesului penală faţă de inculpat pentru acea infracţiune.

Totodată, Înalta Curte apreciază că în mod corect din coroborarea mijloacelor de probă administrate, respectiv declaraţiile martorilor audiaţi, în faza cercetării judecătoreşti, în primă instanţă, cu respectarea principiilor oralităţii, contradictorialităţii, publicităţii specifice fazei de judecată, respectiv B.S. (fila 214 dosar tribunal), D. (fostă F.)C.I., (filele 152-153 dosarul tribunalului), P.O.M. (fila 213 dosar tribunal), a actelor financiar-contabile, care au infirmat susţinerile inculpatului în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, a fost dovedită vinovăţia inculpatului Z.A.T. în comiterea infracţiunii de delapidare, întrucât acesta în calitatea de administrator al SC P.P. S.A. Galaţi, a acţionat ca un gestionar de fapt, atunci când, în cursul anului 2000 în relaţia comercială derulată cu SC D. S.R.L. Galaţi a încasat suma totală de 1.748.262.628 lei pe care nu a folosit-o în vederea achitării debitelor restante la SC S. S.A. Galaţi şi nu a putut justifica suma de 449.000.000 lei ROL, din care sumele de 162.000.000 lei ROL şi 337.000.000 lei ROL, în efectuarea de plăţi, prin luarea acestora din gestiune, ce reprezentau avansuri spre decontare, făcând susţineri eronate referitoare la destinaţia acestora şi justificarea lor ca fiind însuşite de către asociaţi, aceasta echivalând cu o însuşire a acestor sume, realizând elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 2151alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, în declaraţia dată, în primă instanţă, martorul P.O.M. a precizat că „Am fost acţionar la SC P.P. SA 2 ani de zile. Deşi figuram în documente ca şi acţionar, în realitate nu m-am implicat de la şi nu am participat la şedinţele acţionarilor. Nu cunosc numele persoanei care se ocupa de contabilitatea societăţii. Pe perioada cât am fost acţionar nu am încasat vreo sumă de bani cu titlu de dividende şi nici cu alt titlu. Nu am cunoştinţă de existenţa sau nu a profitului la această societate şi nici despre faptul că inculpatul ar fi împrumutate societatea cu vreo sumă de bani. De asemenea nu ştiu nimic despre suma de 337 milioane lei vechi, ridicată de la societate de către inculpat cu titlu de avansuri spre decontare. Nici la momentul când m-am retras şi am cedat acţiunile mele, nu am solicitat vreo sumă de bani cu titlu de dividende.”

Martorul B.S. în declaraţia dată, în cursul cercetării judecătoreşti, a arătat că „Am fost acţionar la SC P.P. SA din 1997 sau 1998, nu reţin, până în 2000, când m-am retras. În această perioadă nu am încasat vreo sumă de bani cu titlu de dividende sau cu vreun alt titlu. La finele primului an de când eu făceam parte din acţionariatul societăţii, am aflat de la inculpat că societatea nu a avut profit astfel că nu exista posibilitatea distribuirii de dividende. Nu ştiu dacă pe parcursul anului 2000 s-a înregistrat profit sau nu. Inculpatul nu mi-a spus cum că societatea a fost împrumutată de dumnealui cu vreo sumă de bani şi nici că ar fi luat bani de la societate ca urmare a vreunui împrumut acordat de dânsul ca şi persoană fizică. Nu cunosc persoana care s-a ocupat de contabilitatea societăţii în acea perioadă. Nu-mi amintesc să fi participat la şedinţele adunării generale.”

Înalta Curte consideră că în mod corect instanţa de apel nu a dat relevanţă declaraţiilor martorilor Z.C., Z.M. şi Z.H.C., faţă de natura relaţiilor familiale, respectiv soţia şi copiii inculpatului, aşa încât forţa probantă a acestora a fost înlăturată.

În raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte nu poate avea în vedere apărarea inculpatului Z.T.A. cu privire la nevinovăţia sa în comiterea infracţiunii de delapidare, aceasta fiind înlăturată de mijloacele de probă administrate în cauză.

Aşadar, Înalta Curte constată că între percepţia asupra materialului probator de către instanţa de apel şi soluţia pronunţată de aceasta nu există vădite şi esenţiale neconcordanţe, aşa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 3859pct. 18 C. proc. pen.

De asemenea, Înalta Curte nu poate reţine nici solicitarea recurentului inculpat prin apărător, în sensul schimbării încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau a creditului de care se bucură societatea în folosul propriu, întrucât din modalitatea concretă a săvârşirii infracţiunii rezultă că inculpatul, în calitatea de administrator a SC P.P. SA, ca gestionar de fapt, în efectuarea de plăţi a luat din gestiune sume de bani ce reprezentau avansuri spre decontare, făcând ulterior susţineri eronate cu privire la destinaţia acestor sume de bani, încercând să justifice suma constatată lipsă, ca fiind însuşită de către asociaţi, ceea ce echivalează cu însuşirea de către acesta a sumelor de bani, realizând elementul material al infracţiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 2151C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de ar. 3859pct. 17 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte nu poate avea în vedere nici critica referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, apreciindu-se că faţă de circumstanţele personale ale inculpatului, conduita în familie şi societate s-ar impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1C. proc. civ., în condiţiile art. 181C. pen., lipsa pericolului social al faptei, întrucât în contextul concret al cauzei nu sunt incidente criteriile prevăzute în norma mai sus menţionată.

Astfel, Înalta Curte constată că fapta de delapidare în formă continuată săvârşită de inculpatul Z.T.A. în condiţiile reţinute de instanţa de apel prezintă pericol social concret, în raport cu modalitatea efectivă de comitere, în sensul că în calitate de administrator al unei societăţi comerciale inculpatul, în efectuarea de plăţi a luat din gestiune sume de bani ce reprezentau avansuri spre decontare, făcând ulterior susţineri eronate cu privire la destinaţia acestor sume de bani, încercând să justifice suma constatată lipsă, ca fiind însuşită de către asociaţi, ceea ce echivalează cu însuşirea de către acesta a sumelor de bani menţionate, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de persoana şi conduita făptuitorului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, căsătorit, are trei copii, atitudinea pe parcursul procesului penal.

Înalta Curte apreciază că în mod just instanţa de apel a evaluat în concret gradul de pericol social al faptei comise, circumstanţele reale, dar şi cele personale ale inculpatului şi a stabilit că pedeapsa închisorii într-un cuantum orientat către minim, cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. a suspendării condiţionate a executării pedepsei, este singura în măsură să-şi atingă scopurile de exemplaritate, dar mai ales cel educativ, dând posibilitatea reinserţiei sociale pozitive a inculpatului, aşa încât nu este aplicabil nici cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. civ.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că decizia pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele, iar toate criticile formulate de recurentul inculpat prin apărător nu sunt fondate.

De asemenea, instanţa de recurs verificând hotărârea pronunţată nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat Z.T.A. împotriva deciziei penale nr. 120/A din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. civ. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, ca urmare a asigurării asistenţei obligatorii, ce a avut loc pentru termenele de judecată de la 4 martie 2010, 29 aprilie 2010 şi 27 mai 2010 de către doamna avocat Z.D., cu împuternicirea avocaţială nr. 006239 emisă la 20 februarie 2010, (fila 9 dosarul nr. 896/44/2009 al Înaltei Curţi), potrivit art. 6 cu referire la art. 5 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenţă juridică şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă juridică privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperarea judiciară internaţională în materie penală încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat Z.T.A. împotriva deciziei penale nr. 120/A din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 mai 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 1427/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1432/2010. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: