ICCJ. Decizia nr. 1432/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1432/2010
Dosar nr. 3347/1/2010
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 aprilie 2010, sub nr. 12845, s-a înregistrat plângerea penală formulată de A.I., împotriva rezoluţiei adoptată la 30 martie 2010 în Dosarul nr. 2727/1295/II-2/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, petentul motivând că este „netemeinică, ilegală, abuzivă, adoptarea ei făcându-se cu nerespectarea hotărârii judecătoreşti definitivă şi executorie prin încheierea nr. 224/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, infracţiunea precizată fiind art. 271 C. pen.” (fila 1 dosar I.C.C.J., secţia penală).
În continuarea motivării plângerii penale, A.I. susţine că parchetul încalcă cu brutalitate prevederile art. 277 C. proc. pen., realizând şi un fals intelectual prin consemnarea datei de 30 martie 2010 când rezoluţia i-a fost transmisă la 9 aprilie 2010, ori art. 187 din acelaşi cod precizează că data oficială, data poştei, în drept au fost emise acte false, abuzive, magistraţii care au soluţionat cauzele din Dosarele nr. 5003/1/2009, 5004/1/2009, 5252/1/2009, 5284/1/2009 trebuie să fie excluşi din magistratură, ei sunt corupţi şi au emis acte false şi abuzive împotriva actelor probatorii pentru această cauză (fila 1 acelaşi dosar).
Plângerea nu este fondată.
Este de amintit, cu preeminenţă, că în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. soluţionând plângerea, se verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Ca atare, din lucrările cauzei se reţine că prin rezoluţia emisă în Dosarul nr. 173/P/2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii B.L., P.A., C.M., G.T., B.G., Z.L., G.N., C.A., S.R., M.S.O. şi P.S. - judecători la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi faţă de Cornoiu Victor, procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289 şi art. 271 C. pen.
Actele premergătoare efectuate pentru verificarea plângerii petentului, acesta susţinând, în rezumat, că la judecarea recursurilor declarate în dosarele penale înregistrate la Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (nr. 5003/1/2009, nr. 5004/1/2009, nr. 5252/1/2009 şi nr. 5284/1/2009) magistraţii au înlăturat, nelegal, probele administrate şi au pronunţat decizii care nesocotesc încheierea nr. 224/2005 dată în Dosarul nr. 6157/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au relevat că nemulţumirile petentului vis-a-vis de hotărârile pronunţate de magistraţi nu sunt temei pentru angajarea răspunderii penale a acelora şi/sau a procurorului care a participat la şedinţele de judecată, şi, ca atare, infracţiunile puse în sarcina lor nu există.
Plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei amintite a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia din 30 martie 2010 a procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Verificând lucrările cauzei, se constată că în faza actelor premergătoare realizate conform dispoziţiilor art. 224 C. proc. pen., soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală, nemulţumirile faţă de hotărârile pronunţate în dosarele de recurs neconstituind temei pentru începerea urmăririi penale în sarcina magistraţilor sau a procurorului care au judecat respectivele cauze, lămurirea fondului dedus judecăţii ţinând de probe, lege, convingere proprie.
În ce priveşte susţinerile petentului din plângere, cu referire şi la încheierea nr. 224 din 10 martie 2005 pronunţată în Dosarul nr. 6157/2004, aceasta nu are legătură cu hotărârile pronunţate de magistraţii judecători componenţi ai Completului de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau cu procurorul ce a participat la şedinţele de judecată respective, în dosarele reclamate A.I. recurând sentinţe pronunţate de Secţia Penală a instanţei supreme în materia prevăzută de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. (filele 7-17 dosar parchet).
Totodată, motivarea plângerii de faţă nu este susţinută de probe sau cazuri care să conducă la constatarea nelegalei dispuneri din rezoluţie.
Pentru considerentele expuse, plângerea petentului, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va fi respinsă ca nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2), cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluţiei din 8 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 173/P/2010.
Obligă petentul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2091/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2626/2010. Penal → |
|---|
