ICCJ. Decizia nr. 249/2010. Penal. Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 249/2010
Dosar nr. 766/181/2008
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 16 din 18 februarie 2009, Judecătoria Baia de Aramă, în baza art. 180 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.N.I. la 800 RON amendă penală.
În baza art. 14 alin. (1), (3) lit. b) şi art. 346 C. proc. pen. a admis în parte acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată I.S.
A obligat inculpatul să plătească părţii vătămate daune morale în cuantum de 1.000 RON.
În baza art. 15 alin. (2) C. proc. pen. a respins acţiunea civilă exercitată de Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, constituirea ca parte civilă, având loc după citirea actului de sesizare.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în seara de 10 iulie 2007, partea vătămată I.S. a avut un conflict verbal cu inculpatul P.N.I. pe terasa unui magazin, în urma căruia persoana care vindea acolo le-a cerut să părăsească magazinul. Primul care a plecat a fost inculpatul, iar la 10 - 15 minute, după ce şi-a terminat consumaţia, a plecat şi partea vătămată.
După închiderea magazinului martorul S.R.P., împreună cu soţia sa, pe drumul spre casă, au găsit-o pe partea vătămată căzută la pământ, cu sânge pe tricou şi în stare de inconştienţă.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, foile de observaţie şi biletele de externare din Spitalul Judeţean Reşiţa, raportul medico-legal nr. 462 din 30 iunie 2008 al Serviciului de Medicină Legală al Judeţului Mehedinţi, declaraţiile martorilor S.R.P., S.R.E., V.C.N., V.C., V.V.N., P.P.V., precum şi declaraţiile inculpatului.
Fiind audiat, în faza de urmărire penală inculpatul a avut o poziţie oscilantă, iniţial recunoscând că a lovit-o pe partea vătămată, pentru ca ulterior să-şi schimbe poziţia, iar în timpul cercetării judecătoreşti a susţinut că iniţial a fost lovit cu toporul de partea vătămată, el s-a apărat şi apoi au căzut amândoi.
Tribunalul Mehedinţi, prin Decizia penală nr. 501/R din 2 octombrie 2009 a respins, ca nefondate, recursurile declarate de partea vătămată I.S. şi de inculpatul P.I. împotriva Sentinţei penale nr. 16/2009 pronunţată de Judecătoria Baia de Aramă.
Prin aceeaşi decizie, s-a admis recursul declarat de partea civilă Spitalul Judeţean Reşiţa.
S-a casat parţial sentinţa în sensul că s-a dispus trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă de fond pentru rejudecarea acţiunii civile formulată de partea civilă Spitalul Judeţean Reşiţa.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva sus-menţionatei decizii a formulat recurs partea vătămată I.S.
Prin Decizia penală nr. 1085 din 6 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată I.S. împotriva Deciziei penale nr. 501 din 2 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul nr. 766/181/2008, privind pe inculpatul P.I.
Împotriva acestei decizii partea vătămată I.S. a formulat un nou recurs.
Instanţa, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
Recurenta parte vătămată a solicitat admiterea recursului, arătând că a fost lovită grav şi se judecă de mai mult timp.
Recursul este inadmisibil.
În cauza de faţă, ultima cale de atac ordinară prevăzută de lege şi de care a uzat partea vătămată, a fost soluţionată prin Decizia penală nr. 501 din 2 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, ca instanţă de recurs, decizia pronunţată fiind definitivă.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., „hotărârile supuse recursului sunt deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor”.
Verificând actele dosarului se constată că, potrivit deciziei atacate, Tribunalul Mehedinţi, ca instanţă de recurs, a admis recursul formulat în cauză de către partea civilă Spitalul Judeţean Reşiţa şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. Pe cale de consecinţă, decizia pronunţată este definitivă, nefiind prevăzută în această situaţie calea de atac a recursului.
În speţă, se constată faptul că partea vătămată a uzat de aceasta, astfel încât în prezent ne aflam într-un recurs la recurs, cale de atac neprevăzută de legea penală.
Aşadar, nefiind prevăzută de lege calea recursului împotriva unor astfel de decizii, recursul declarat de partea vătămată I.S. este inadmisibil, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. şi a obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată I.S. împotriva Deciziei penale nr. 1085 din 6 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul parte vătămată la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2024/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2052/2010. Penal → |
|---|
