ICCJ. Decizia nr. 2024/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2024/2010
Dosar nr.870/45/2009
Şedinţa publică din 21 mai 2010
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, petiţionarul l.P. a solicitat cercetarea numitului l.M. - notar public - sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), constând în aceea că sus-numitul ar fi ocupat fără drept o suprafaţă de 3.300 mp teren situat în intravilanul localităţii Miteşti, comuna Mirosloveşti.
Prin Rezoluţia nr. 208/P/2009 din 20 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul I.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii tulburare de posesie (art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)).
Din cercetările efectuate a rezultat că după decesul autorului părţilor, terenul în litigiu a fost stăpânit de numitul I.M. persoana vătămată neavând niciodată posesia terenului.
Împotriva sus-identificatei rezoluţii petiţionarul a formulat, în termen legal, plângere conform art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin Rezoluţia nr. 911/II/2/2009 din 23 noiembrie 2009 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi.
Ca urmare, nemulţumit, petiţionarul s-a adresat cu plângere instanţei de judecată competente, în baza art. 2781 C. proc. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 25 din 4 martie 2010, Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, cu motivarea că în mod corect s-a constatat incidenţa art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru lipsa unuia din elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare de posesie, a laturii obiective - lipsa posesiei.
Împotriva sentinţei sus-menţionate, petiţionarul I.P. a declarat recursul de fată.
La judecarea cauzei - 21 mai 2010 petiţionarul nu s-a prezentat pentru a-şi susţine recursul şi nici nu a depus motive de recurs.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, procedând la examinarea sentinţei atacate din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, constată că aceasta este temeinică şi legală, în mod corect instanţa de fond a respins plângerea formulată de petent ca nefondată.
Faţă de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinţei instanţei de fond Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul I.P.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.P. împotriva Sentinţei penale nr. 25 din 4 martie 2010 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2020/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2028/2010. Penal → |
|---|
