ICCJ. Decizia nr. 263/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 263/2010
Dosar nr. 521/1/2010
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 13 ianuarie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 1678/121/2009, pe rol fiind discutarea măsurii arestării preventive menţinută prin sentinţa penală nr. 514 din 23 noiembrie 2009 a Tribunalului Galaţi, privind pe inculpaţii D.I., D.I. şi I.G., constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei masuri, fiind întrunite atât cerinţele art. 3002, cât şi ale art. 160b C. proc. pen., Curtea de Apel Galaţi a menţinut măsura arestării preventive a acestora.
În termen legal, inculpatul D.I. a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă şi judecarea sa în libertate, având în vedere natura infracţiunii săvârşite şi lipsa antecedentelor penale.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin. (1) din C. proc. pen. în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prev. de art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, potrivit art. 139 alin. (1) din C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Cu referire la motivele de recurs invocate, se retine că instanţa de apel, la data de 13 ianuarie 2010 a constatat că nu au intervenit împrejurări noi care să modifice temeiurile care au determinat iniţial arestarea preventivă a inculpatului şi chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunţată pe fond de Tribunalul Galaţi nu are caracter definitiv, ea este totuşi de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condiţiile art. 5 parag. 1 lit. a) din C.E.D.O.
Astfel, se constată că inculpatul D.I. a fost condamnat de Tribunalul Galaţi, la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen.
Faţă de cele arătate, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfăşurării procesului penal, în raport de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, precum şi de modalitatea de săvârşire, împreună cu alţi 2 coinculpaţi, de circumstanţele reale în care a fost produsă, de recrudescenţa acestui gen de fapte, de starea de pericol şi de urmările sociale produse prin însăşi natura faptelor.
Nu în ultimul rând s-a avut în vedere vătămarea adusă relaţiilor sociale, prejudiciul considerabil generat prin infracţiune, precum şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege, astfel că, instanţa a dispus menţinerea stării de arest a acestuia.
Ca atare, încheierea pronunţată la 13 ianuarie 2010 este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul D.I. nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 din C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva încheierii din 13 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 1678/121/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2762/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2764/2010. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
