ICCJ. Decizia nr. 3303/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3303/2010
Dosar nr. 430/42/2010
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 74 din 9 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petentul M.S.P.I., domiciliat în Bucureşti, sector 4, str. M., împotriva rezoluţiilor adoptate în Dosarul nr. 564/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, privind pe făptuitoarea F.M.G.
A menţinut ca legale şi temeinice rezoluţiile nr. 564/P/2009 din 11 februarie 2010 şi nr. 285/II/2/2010 din 30 martie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
A obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa Curţii de Apel Ploieşti a reţinut că petentul M.S.P.I. a formulat plângere în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 564/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, intimat fiind procurorul F.M.G.
S-a motivat în esenţă că ceea ce-l nemulţumeşte pe petent în legătură cu intimata este aceea că, în calitate de procuror, într-o cauză pe care a avut-o de soluţionat şi în care petentul figura ca parte vătămată, a făcut în cuprinsul expunerii de motive afirmaţia că petentul încearcă o nouă dezbatere a cauzei civile privind un teren intravilan din localitatea P.
Se mai reţine că în şedinţa publică din 9 iunie 2010 Ministerul Public a invocat excepţia tardivităţii plângerii adresate de petent în baza art. 2781 C. proc. pen. în raport de dispoziţiile alin. (1) ale articolului menţionat şi ale Deciziei în interesul legii nr. 15/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cu precădere excepţia invocată, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 564/P/2009 din 11 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a fost comunicată petentului la 16 februarie 2010 conform dovezii de la urmărirea penală.
Plângerea adresată de petent a fost făcută la 26 aprilie 2010 aşa cum rezultă din partea finală a plângerii şi ştampila de pe transmiterea corespondenţei.
Faţă de disp. art. 2781 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen. termenul de 20 de zile a început să curgă la expirarea celui iniţial de 20 de zile, iar termenul de sesizare a instanţei a început să curgă de la 16 februarie 2010, astfel că sesizarea instanţei la 26 aprilie 2010 este făcută după expirarea acestui termen, conchide instanţa.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul M.S.P.I. care susţine că a depus plângerea împotriva rezoluţiei procurorului în termenul legal de 20 de zile.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror, persoana vătămată poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277, 278 la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Conform alin. (2), în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prev. de art. 277, termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.
Potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen., în cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea rezoluţiei către persoanele interesate.
Din datele dosarului rezultă că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 564/P/2009 din 11 februarie 2010 a fost comunicată petentului la 16 februarie 2010, conform dovezii de la urmărirea penală.
Potrivit disp. alin. (3) al art. 278 C. proc. pen. de la data comunicării petentul avea termen de a se adresa procurorului ierarhic 20 de zile, respectiv până la 10 martie 2010.
Conform art. 2781 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. mai sus-citat, petentul avea posibilitatea să se adreseze instanţei fie în termenul de 20 de zile de la primirea comunicării soluţiei date de procurorul ierarhic care trebuia să se conformeze disp. art. 277 C. proc. pen. referitoare la termenul de rezolvare de cel mult 20 de zile fie, în situaţia în care procurorul ierarhic n-ar fi respectat termenul de 20 de zile, să se adreseze instanţei în termenul de 20 de zile de la data la care procurorul ierarhic superior trebuia să rezolve plângerea, dată care coincide cu data de 1 aprilie 2010.
Este adevărat că procurorul ierarhic a rezolvat plângerea până la această dată prin rezoluţia nr. 285/II/2/2010, dar nu i-a comunicat-o până la 1 aprilie 2010.
Or, având în vedere prevederile alin. (2) al art. 2781 C. proc. pen., data de 1 aprilie 2010 coincide cu termenul prevăzut de art. 277 C. proc. pen., de la care curge termenul de sesizare a instanţei de 20 de zile.
Acest termen era încheiat la 21 aprilie 2010, iar petentul a formulat plângere la instanţă la 26 aprilie 2010, prin urmare, în mod legal a fost respinsă ca tardivă.
Văzând şi prevederile art. 185 C. proc. pen. referitoare la consecinţele nerespectării termenului, Înalta Curte constată că hotărârea Curţii de Apel Ploieşti este legală şi temeinică.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul petentului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar M.S.P.I. împotriva Sentinţei penale nr. 74 din 9 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2010.
Cu opinia separată a domnului judecător I.M., în sensul admiterii recursului şi trimiterii cauzei pentru continuarea judecăţii la prima instanţă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 175/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3309/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
