ICCJ. Decizia nr. 3309/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3309/2010
Dosar nr. 7546/1/2010
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Deliberând asupra recursului se reţine:
Prin Încheierea din şedinţa publică de la data de 8 septembrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca instanţă de prim-control judiciar - în baza art. 3002 rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. - a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor S.C.I., D.M., L.E., C.I. şi S.L., apreciind că subzistă temeiurile care au determinat arestarea lor în raport cu pericolul social al faptelor, limitele speciale de pedeapsă şi pentru buna desfăşurare a procesului penal.
În termen legal, inculpata S.L. a exercitat calea ordinară de atac a recursului, fără însă a aduce nicio critică concretă încheierii de şedinţă prin care s-a menţinut starea de arest preventiv.
Faţă de disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, examinând recursul sub toate aspectele de fapt şi de drept, constată că este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Prin Sentinţa penală nr. 125 din 9 aprilie 2010 a Tribunalului Dâmboviţa inculpaţii au fost condamnaţi la pedepse privative de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire în grup organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni, înşelăciune, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, toate în formă continuată, obţinând astfel, fraudulos, credite bancare, bunuri electronice şi alte bunuri.
În raport de multitudinea infracţiunilor comise, caracterul organizat şi planificat atât al grupului cât şi al modului de acţiune al acestuia, în mod just atât instanţa de apel, ca şi cea de fond, au apreciat că este necesară judecarea inculpaţilor în stare de arest preventiv, lăsarea lor în libertate prezentând, în mod evident, pericol concret pentru ordinea publică.
Şi sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de fiecare text normativ, cerinţele impuse de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite.
Măsura instanţei de apel fiind legală şi temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatei va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată S.L. împotriva Încheierii din 8 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosar nr. 5267,1/120/2009.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3303/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2662/2010. Penal → |
|---|
