ICCJ. Decizia nr. 175/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.175/2010

Dosar nr. 4764/107/2008

Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010

Asupra recursurile penale de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 153/2009 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 4764/107/2008 s-a dispus condamnarea:

- inculpatului D.G., (fiul lui C. şi G.) la pedeapsa de: 7 (şapte) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

-10 (zece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul D.G. execută pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i-a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului D.G., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus durata arestului preventiv de la 06 decembrie 2008 la zi.

- C.B., (fiica lui G. şi F.) la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- 10 (zece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea, în final inculpata C.B. executând pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i-a fost interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatei C.B., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus durata arestului preventiv de la 28 iulie 2008 la zi.

- D.G., (fiul lui G. şi B.), la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

-10 (zece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, în final inculpatul D.G. executând pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i-a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului D.G.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. art. 998 şi 1003 C. civ. au fost obligaţi în solidar inculpaţii D.G., C.B. şi D.G. la plata următoarelor sume de bani:

- 2100 euro în favoarea părţii civile D.C.O. domiciliat în Ocna Mureş, jud. Alba;

- 2000 euro în favoarea părţii civile D.S. domiciliat în Ocna Mureş, jud. Alba;

- 1050 euro în favoarea părţii civile N.R. domiciliat în Ocna Mureş, judeţul Alba;

- 2000 euro în favoarea părţii civile D.E.S. domiciliat în Ocna Mureş, judeţul Alba.

- 2000 euro în favoarea părţii civile P.R. domiciliat în Ocna Mureş, judeţul Alba;

- 2000 euro în favoarea părţii civile M.L. domiciliat în Ocna Mureş, judeţul Alba;

- 1000 euro în favoarea părţii civile M.D.S. - fără forme legale în Ocna Mureş, judeţul Alba;

- 1450 euro în favoarea părţii civile G.S. - fără forme legale în Ocna Mureş.

- 1000 euro în favoarea părţii civile D.C. domiciliat în Ocna Mureş, judeţul Alba;

- 2000 euro în favoarea părţii civile P.I.I. domiciliat în comuna Unirea, sat Unirea, judeţul Alba.

- 900 euro în favoarea părţii civile R.M. domiciliat în Ocna Mureş, judeţul Alba.

Instanţa a respins în rest pretenţiile civile formulate de părţile civile D.S., D.E.S., M.L., M.D.S., P.I.I.

În baza art. 17 C. proc. pen. au fost obligaţi în solidar inculpaţii D.G., C.B. şi D.G. la plata sumei de 1000 euro cu titlu de despăgubiri în favoarea victimei minore H.I.E. domiciliat în Ocna Mureş, jud. Alba.

S-a luat act că părţile civile I.I. şi I.I.A. ambii cu domiciliul în Ocna Mureş, judeţul Alba şi V.E. domiciliat în comuna Unirea, sat Unirea 2, judeţul Alba nu mai au pretenţii civile în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 4100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 5600 lei - onorarii apărători oficiu în cursul cercetării judecătoreşti (2800 lei avocat S.S., 1200 lei avocat V.M. şi 1600 lei avocat S.S.) vor fi avansate din fondurile M.J. în contul Baroului de Avocaţi Alba.

S-a luat act că prin încheierile de la termenul din 18 noiembrie 2008 şi respectiv 19 decembrie 2008 s-a dispus plata onorariilor apărătorilor din oficiu din cursul urmăririi penale.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut în fapt următoarele:

Inculpatul D.G. este concubinul inculpatei C.B. iar inculpatul D.G. este fiul acestora.

În cursul anului 2007-2008, cei trei inculpaţi, profitând de starea materială precară a victimelor şi de faptul că acestea nu aveau un loc de muncă stabil le-a promis locuri de muncă în Spania remunerate cu 300-350 euro pe lună, cazare, masă şi transport gratuite.

Ulterior inculpaţii nu şi-au respectat promisiunile, exploatând victimele prin obligarea acestora la muncă şi cerşetorie.

Astfel, în vara anului 2007, cei trei inculpaţi au recrutat victimele D.C.O., I.I., R.M., M.I., I.I.A., D.C., B.D. şi B.G.V.

Ulterior, în cursul lunii decemdrie 2007, au fost recrutaţi şi transportaţi în Spania, de către inculpatul D.G. martorele victime: D.S. (minor), D.E.S., P.R., M.D.S., G.S., H.A., H.I.E. (minor), L.R., P.I.I., A.T. (surdo-mut).

Pentru a le putea duce în Spania pe victimele minore D.S., N.R. şi H.I.E., inculpatul D.G. i-a dus pe părinţii acestora la un notar public din municipiul Aiud unde au fost date mai multe declaraţii notariale prin care inculpatul era împuternicit să-i ducă pe minori în străinătate.

În cursul lunii ianuarie 2008, inculpatul D.G. a recrutat alte trei victime, şi anume, pe D.C., C.M. şi R.P.

În momentul în care victimele au ajuns în Spania, inculpaţii le-au luat actele de identitate fiind forţate să presteze diverse munci la care erau duse de inculpaţii D.G. şi D.G., nefiind remuneraţi, cazaţi şi hrăniţi conform înţelegerii iniţiale. Inculpaţii câştigau aproximativ 45-50 euro pe zi pentru fiecare persoană care era dusă la lucru, bani pe care îi primeau de la patronii spanioli în favoarea cărora lucrau victimele.

În zilele în care nu se găsea de lucru, victimele D.S., D.E.S., N.R., A.T., H.A. şi H.I.E. au fost obligate de către cei trei inculpaţi să cerşească în folosul traficanţilor, fiind duse la cerşit de către D.G., D.G. şi C.B., care îi supraveghea, luându-le banii obţinuţi din cerşit.

Persoanele vătămate erau tot timpul supravegheate de către inculpaţi, care le ameninţau, iar în unele cazuri le agresa fizic dacă refuzau să muncească sau să cerşească, dacă îşi însuşeau banii din cerşit, dacă cereau bani pentru a-şi cumpăra mâncare sau dacă solicitau asigurarea unor condiţii minime de cazare, masă şi igienă.

Profitând, la un moment dat, de neatenţia inculpaţilor, în cursul lunii februarie 2008, victimele V.E., P.R., M.D.S. şi L.R. au reuşit să fugă de la traficanţi, fără a avea asupra lor actele de identitate, acestea rămânând la inculpaţi. După mai multe luni şi beneficiind de ajutorul unor asociaţii caritabile, cei patru au ajuns în ţară şi au sesizat organele de poliţie.

După plecarea celor patru victime, inculpaţii au plătit mai multe persoane pentru a le prinde, afirmând că în cazul în care vor fi găsite îi va omorî în bătaie.

În luna iunie 2008, inculpaţii au încercat să o „vândă" pe numita H.A. unui cetăţean spaniol însă înţelegerea nu a fost finalizată deoarece inculpaţii au cerut suma de 15.000 euro şi nu li s-a oferit decât 5.000 euro.

Cu banii obţinuţi în modalitatea descrisă anterior, inculpaţii şi-au cumpărat o casă în municipiul Calafat, jud. Dolj, urmând să achite contravaloarea în rate.

Pentru a procura mai mulţi bani, în cursul lunii iunie 2008 inculpatul D.G. s-a întors în ţară pentru a recruta alte victime, aflând însă că a fost denunţat organelor de poliţie. În aceste condiţii, le-a cerut celorlalţi doi inculpaţi să vină în ţară cu două victime care să declare că nu au fost exploatate, însă toate părţile vătămate au arătat că li s-au propus sume cuprinse între 300-350 euro lunar, cazare şi masă însă inculpaţii le-au luat actele de identitate, au fost puşi la muncă, la cerşit, iar banii erau însuşiţi de inculpaţi.

În raport de starea de fapt rezultată din probele administrate, instanţa de fond a reţinut că faptele inculpaţilor realizează elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Sub aspectul laturii civile instanţa de fond a obligat inculpaţii la despăgubiri în limitele dovedirii acestora de către părţile civile.

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Alba şi inculpaţii D.G., C.B. şi D.G.

Prin Decizia penală nr. 20/ A din 9 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus admiterea apelului declarat D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Alba împotriva sentinţei penale nr. 153 din 21 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală şi în consecinţă:

A desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul omiterii menţionării încadrării juridice în drept a faptei de trafic de minori pentru care au fost condamnaţi inculpaţii D.G., C.B. şi D.G. şi procedând la o noua rejudecare a cauzei în aceste limite:

În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 65 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 350 C. proc. pen., art. 383 alin. (1)¹ C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului D.G. şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv începând de la data de 6 decembrie 2008 şi până la data de 9 octombrie 2009.

În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 65 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata C.B. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 350 C. proc. pen., art. 383 alin. (1)¹ C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatei C.B. şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv începând de la data de 28 iulie 2008 şi până la data de 9 octombrie 2009.

În baza art. 350 C. proc. pen., art. 383 alin. (1)¹ C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului D.G.

A menţinut în rest celelalte dispoziţii ale hotărârii penale atacate.

A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii D.G., C.B. şi D.G.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii apelanţi să plătească statului fiecare suma de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru părţile vătămate minore în cuantum de 450 lei se va avansa din fondurile M.J.L.C.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că singura critică ce poate fi însuşită este aceea că instanţa de fond a omis a indica încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpaţi deşi în expozitiv se reţine starea de fapt corectă.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpaţii D.G., D.G. şi C.B. invocând cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 şi 18.

Au invocat, în susţinerea recursurilor, faptul că în realitate este vorba de un litigiu de muncă şi nu pot fi reţinute infracţiunile la care s-a făcut referire în rechizitoriu, în condiţiile în care inculpaţii nu au exploatat părţile vătămate.

În subsidiar, au solicitat reducerea pedepselor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu conform art. 385⁹ alin. (3) rap. la art. 385⁶ alin. (7) şi art. 385⁷ alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Din analiza probelor dispuse şi administrate în cauză rezultă că instanţele au reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, atribuind faptelor săvârşite de către aceştia o încadrare juridică legală.

Aprecierea probelor, ca operaţiune finală a activităţii de probaţiune, permite instanţei de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul.

Prin aprecierea tuturor probelor administrate, în ansamblul lor, instanţa îşi formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumţia de nevinovăţie a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăţie, dacă se impune sau nu achitarea inculpaţilor pentru faptele deduse judecăţii.

Spre deosebire de intenţia pur subiectivă, convingerea se întemeiază pe raţionament. De aceea instanţa este obligată să verifice fiecare probă în conţinutul ei, prin izvorul de unde provine, prin confruntarea cu alte probe administrate pentru ca, în final, să înlăture orice îndoială.

În cauza supusă analizei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că instanţele de fond şi apel au realizat o analiză temeinică a probelor administrate.

Astfel, rezultă din declaraţiile părţilor vătămate că cei trei inculpaţi le-au promis acestora locuri de muncă în Spania remunerate cu câte 300-350 euro pe lună, asigurându-le, totodată, masă şi transport gratuit.

Inculpaţii, în realizarea scopului infracţional propus, recrutau victimele din cadrul persoanelor cu situaţie materială precară, antrenând în lanţul infracţional, minori dar şi persoane cu handicap (A.T. fiind surdo mut).

Transportul victimelor la patronii spanioli era supravegheat de inculpaţii D.G. şi D.G., iar în perioada în care o parte dintre victime nu erau la lucru, cei trei inculpaţi le puneau să cerşească în folosul lor.

În cursul lunii februarie 2008, părţile vătămate V.E., P.R., M.D.S. şi L.R. au reuşit să fugă, fiind ajutate de asociaţii caritabile pentru a ajunge în ţară unde au sesizat organele de poliţie, relatând date despre activitatea infracţională a inculpaţilor.

Rezultă, de asemenea, din probele administrate, că inculpaţii, în cursul lunii iunie 2008, au urmărit să vândă victima H.A., unui cetăţean spaniol cu suma de 15.000 euro, acesta oferindu-le doar suma de 5.000 euro, împrejurare în care înţelegerea nu a mai fost finalizată.

Coroborând astfel declaraţiile părţilor vătămate - care relatează întregul context faptic, continuând întreaga activitate infracţională desfăşurată de cei trei inculpaţi - cu declaraţiile inculpaţilor şi declaraţiile martorei H.A. (aceasta a arătat că în momentul în care s-au urcat în autocar, i-a fost luat buletinul de identitate de către inculpatul D.G., iar în Spania erau duşi la lucru de cei trei inculpaţi, fiecare persoană fiind plătită cu câte 45-50 euro/zi, banii fiind primiţi de inculpatul D.G.), cu procesele verbale de recunoaştere, prin care părţile vătămate îi recunosc pe cei trei inculpaţi, dar şi cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate în condiţiile legii, rezultă fără dubiu vinovăţia inculpaţilor pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestora.

În aceste condiţii, criticile inculpaţilor în sensul unei erori grave de fapt nu pot fi reţinute, ele fiind nefondate.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor şi a modalităţii de executare a acestora, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţele au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Exigenţele impuse de principiul legalităţii nu se rezumă numai la cerinţa ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele stabilite prin norma de incriminare ci, pe lângă acestea, este necesar ca individualizarea judiciară să se realizeze pe baza unor criterii de apreciere, determinate de asemenea, de lege.

Alegerea mijloacelor de individualizare a pedepsei şi a modalităţii de executare nu se face în mod arbitrar ci, dimpotrivă, instanţa este obligată să ţină seama de anumite criterii prevăzute de lege. Aceste criterii sunt elemente de care instanţa trebuie să ţină seama în activitatea de individualizare a pedepsei.

În cauza de faţă, se reţine că faptele săvârşite de inculpaţii D.G., D.G. şi C.B., prezintă o gravitate deosebită, aceştia folosindu-se de victime ca un mijloc prin care să obţină sume de bani pentru satisfacerea intereselor personale. Promiţându-le locuri de muncă în Spania, inculpaţii au profitat de naivitatea persoanelor vătămate, dar şi de starea materială precară sau de handicapul unora dintre ele.

Activitatea infracţională a fost concepută în detaliu fiind descoperită urmarea faptului că parte din victime au reuşit să fugă şi să sesizeze organele de poliţie. Nu lipsit de relevanţă este faptul că inculpatul D.G. s-a sustras urmăririi penale şi judecăţii fiind emis, pe numele său, mandat de arestare în lipsă.

Ca atare, nu se justifică nici reducerea cuantumului pedepselor şi cu atât mai puţin schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.

Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.B., D.G. şi D.G.

În baza art. 385¹⁷ alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive de la 28 iunie 2008 la zi - inculpata C.B. şi de la 6 decembrie 2008 la zi pentru inculpatul D.G.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.B., D.G. şi D.G. împotriva Deciziei penale nr. 20/ A din 09 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpatei C.B., durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 iulie 2008 la 20 ianuarie 2010 şi pentru inculpatul D.G. durata arestării preventive de la 06 decembrie 2008 la 20 ianuarie 2010.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi până la prezentarea apărătorului ales şi sumele de câte 700 lei reprezentând onorariile totale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi civile D.C.O., V.E., D.S., N.R., D.E.S., I.I., P.R., M.L., I.I.A., M.D.S., G.S., D.C. şi P.I.I., precum şi pentru intimata parte vătămată R.M., se vor avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 170/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3303/2010. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 175/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 175/2010. Penal