ICCJ. Decizia nr. 3481/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3481/2010
Dosar nr. 321/45/2010
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A.1. Prin plângerea penală din 23 septembrie 2009, numitul L.O. a reclamat-o pe numita H.L. - avocat în cadrul Baroului Iaşi, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 şi 215 alin. (1) C. pen.
În motivarea plângerii petentul a arătat că a angajat-o pe intimată ca avocat, i-a încredinţat acte pentru a le depune la dosar, acte ce nu au fost depuse urmare neprezentării acesteia la instanţă şi, ca o consecinţă, a pierdut procesul. A solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 1000 RON onorariu de avocat, plata transportului de la Iaşi la Suceava şi suma de 10.000 RON reprezentând daune morale pentru prejudiciul moral care i-a fost creat prin neprezentarea acesteia la proces în calitate de avocat.
2. Prin Rezoluţia din 29 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi dată în Dosarul nr. 468/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numita H.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 215 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În motivarea rezoluţiei s-a reţinut că actele premergătoare efectuate în cauză au relevat că numitul L.O. a fost mandatarul numiţilor L.E. şi L.R., care au promovat o acţiune în constatare la Judecătoria Rădăuţi, întocmindu-se astfel Dosarul nr. 1087/285/2008. Prin Sentinţa civilă nr. 2703 din 9 iunie 2008, Judecătoria Rădăuţi a respins acţiunea civilă promovată în contradictoriu cu numiţii T.A. şi T.A.A. Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs, care a fost judecat de către Tribunalul Suceava. Petentul L.O. a arătat că, în vederea susţinerii recursului, a angajat-o pe avocata H.L., achitând suma de 100 RON, însă aceasta nu s-a prezentat la niciun termen de judecată.
În urma cercetărilor efectuate, a rezultat că într-adevăr avocata H.L. a fost angajată de către numitul L.O. iar în încheierile de şedinţă din faza de recurs nu este consemnată prezenţa avocatului la vreun termen de judecată.
În raport de această situaţie de fapt, s-a reţinut că fapta comisă de către avocata H.L. nu constituie infracţiunea de înşelăciune, fiind vorba de o abatere disciplinară, în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995 coroborat cu art. 651 lit. c) din Statutul profesiei de avocat. De altfel, prin Deciziile nr. 31 din 9 iunie 2009 şi nr. 30 din 24 iunie 2009 ale decanului Baroului Iaşi, s-au admis plângerile numitului L.O., avocata H.L. fiind obligată la restituirea onorariilor încasate.
De asemenea, s-a constatat nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, întrucât profesia de avocat este o profesie liberală, avocatul nefiind funcţionar public sau altfel de funcţionar.
3. Plângerea formulată de către petent împotriva soluţiei procurorului a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluţia nr. 259/II/2/2010 din data de 3 mai 2010 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
4. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, petentul L.O. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. În plângerea adresată instanţei, petentul a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 1000 RON, reprezentând onorariu de avocat, plata transportului de la Iaşi la Suceava, precum şi suma de 10.000 RON, reprezentând daune morale pentru prejudiciul moral care i-a fost creat prin neprezentarea acesteia la proces în calitate de avocat.
Prin Sentinţa penală nr. 63 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul L.O. împotriva Rezoluţiei din 29 martie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. 468/P/2009, de neîncepere a urmăririi penale faţă de numita H.L., fiind obligat petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, prima instanţă a reţinut că actele premergătoare efectuate în cauză în vederea începerii urmăririi penale au evidenţiat că între părţi au existat raporturi contractuale a căror eventuală nerespectare culpabilă poate atrage o altă formă de răspundere juridică şi nu pe cea penală. Astfel, a reieşit că între petent şi avocata H.L. s-a încheiat un contract pe care aceasta nu l-a respectat întrucât nu s-a prezentat la proces, fapt pentru care a şi fost sancţionată de Baroul Iaşi, fiind obligată să restituie suma totală de 900 RON.
Intimata H.L. a fost angajată de către petent ca apărător în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1082/285/2008 pentru susţinerea recursului şi aceasta nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele de judecată.
Pentru această faptă, prin Deciziile nr. 31 din 9 iunie 2009 şi nr. 39 din 26 iunie 2009 ale decanului Baroului Iaşi, intimata - avocată H.L. a fost obligată să restituie petentului onorariile încasate, în temeiul art. 851 lit. c) din Statutul profesiei de avocat şi art. 551 lit. g) din Legea nr. 51/1995.
Fapta intimatei de a nu-şi respecta obligaţiile contractuale rezultate din contractul de asistenţă juridică nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune şi abuz în serviciu, ci constituie aşa cum s-a reţinut, abatere disciplinară.
Prezentarea la proces în calitate de mandatar a petentului este independentă de prezentarea avocatei acestuia şi nu este determinată de o astfel de condiţie, aşa încât propriile cheltuieli de transport ocazionate de termenele de judecată la care a participat nu pot constitui prejudiciu penal.
Petentul poate valorifica pretenţiile civile formulate într-un alt cadru procesual decât cel de faţă întrucât fapta imputată nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune sau abuz în serviciu.
Pe de altă parte, prima instanţă a reţinut că, în mod legal, procurorul a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, având în vedere calitatea de avocat care este o profesie liberală.
B. Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petentul L.O., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând, în esenţă, criticile din plângerea penală şi plângerea adresată instanţei în baza art. 2781 C. proc. pen. şi solicitând casarea sentinţei recurate, desfiinţarea rezoluţiei şi obligarea intimatei să-i restituie onorariul şi daune morale cauzate prin neprezentarea la proces.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond a constatat că situaţia de fapt reţinută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză şi că acesta a apreciat în mod corect că activităţile desfăşurate de intimată nu constituie infracţiunile reclamate prin plângerea penală, întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune sau abuz în serviciu. Astfel, din actele premergătoare efectuate de procuror rezultă că nu se poate reţine în sarcina intimatei - avocat săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), aceasta nefiind funcţionar public sau alt funcţionar în sensul art. 147 alin. (2) C. pen., iar în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, s-a apreciat în mod corect că prin încheierea contractului de asistenţă juridică potrivit cu care intimata - avocat se obliga să acorde asistenţă juridică în Dosarul nr. 1082/285/2008 al Tribunalului Suceava, urmat de neprezentarea acesteia în instanţă, nu sunt întrunite cerinţele răspunderii penale, ci cele ale răspunderii disciplinare, intimata fiind obligată de baroul din care face parte să restituie onorariile încasate.
În ceea ce priveşte solicitarea de restituire a sumelor de bani primite de către intimată, instanţa nu poate soluţiona această cerere în prezentul cadru procesual, petentul urmând să uziteze de calea unei acţiuni civile în pretenţii.
Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că atât rezoluţia procurorului cât şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul L.O. împotriva Sentinţei penale nr. 63 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3320/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3325/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
