ICCJ. Decizia nr. 3320/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3320/2010
Dosar nr. 1962/2/2011
Şedinţa publică din 28 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin Rezoluţia nr. 1931/P/2010 din 7 ianuarie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de C.M. - judecător la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, B.A.O., G.B.A. şi C.A.A.M. - judecători la Tribunalul Bucureşti, M.M.C. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, A.N.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen. şi art. 242 alin. (1) C. pen.
În fapt, petenţii au solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de magistraţii menţionaţi pentru faptul că ar fi judecat o cauză privind o plângere formulată împotriva rezoluţiei procurorului adoptată în dosarul nr. 392/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, cât şi împotriva rezoluţiei nr. 2317/ll-2/2007 a prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti care nu aparţine acestora, adoptându-se o soluţie care nu corespunde realităţii.
De asemenea au reclamat faptul că judecătorul C.M. a reţinut în mod abuziv adresa nr. 545/ll-2/2008 din 10 martie 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, adresată spre competentă soluţionare Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, introducând-o la dosar la finalizarea căilor de atac.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că prin sentinţa nr. 337/2008 pronunţată în dosarul nr. 2995/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, judecătorul C.M. a dispus respingerea ca tardivă a plângerii formulate de petenţii B.C. şi G.G. împotriva rezoluţiei nr. 392/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
Soluţia a fost menţinută în calea de atac a recursului de către judecătorii B.A.O., G.B.A. şi C.A.A.M.
Soluţiile menţionate au avut la bază şi concluziile procurorului.
Verificările efectuate nu au reţinut comiterea vreunei fapte în sarcina magistraţilor sus-menţionaţi care să atragă o răspundere penală.
Prin rezoluţia nr. 293/l1-2/2011 din 9 februarie 2011, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenţii B.C. şi G.G. împotriva soluţiei adoptată în dosarul nr. 1931/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva sus-arătatei rezoluţii petenţii B.C. şi G.G. au formulat plângere la instanţă.
Prin sentinţa penală nr. 198 din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă ca nefondată plângere formulată de petenţi.
Curtea, a reţinut că în cauză nu sunt probe din care să rezulte că vreunul dintre magistraţii reclamaţi de către petenţi ar fi comis vreo faptă penală, aşa cum se menţionează în sesizarea iniţială a Parchetului, de către petenţi.
Împotriva acestei din urmă sentinţe, petenţii au formulat recursurile de faţă.
Recursurile sunt inadmisibile.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată , precum şi orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanţă căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul , soluţionând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. 8 nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de petiţionarii B.C. şi G.G.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii petiţionari vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiţionarii B.C. şi G.G. împotriva sentinţei penale nr. 198 din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3319/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3481/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
