ICCJ. Decizia nr. 3687/2010. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3687/2010
Dosar nr.6488/113/2010
Şedinţa publică din 20 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 46 din 15 martie 2011, Tribunalul Brăila, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.P.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) pe durata executării pedepsei şi anume: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 20 mai 2010 la zi .
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. în referire la art. 161 C. proc. pen. art. 998 C. civ. şi art. 313 din Legea 95/2006, a admis acţiunile civile şi a obligat inculpatul, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la data de 19 mai 2010, în jurul orelor 2015, a stropit-o cu soluţie de terpinol pe victima L.M. (concubina sa), după care a aruncat spre aceasta un băţ de chibrit aprins, producându-i combustia hainelor şi arsuri la nivelul capului, gâtului, toracelui, pieptului şi membrelor superioare. Aceste leziuni i-au produs victimei suferinţe de maximă intensitate, pentru care, iniţial, s-a apreciat că sunt necesare pentru vindecare un număr de 45 - 50 zile de îngrijiri medicale în caz de evoluţie favorabilă, dar în urma cărora în data de 09 iunie 2010 a decedat.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 152/A din 10 iunie 2011, a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpat.
Împotriva deciziei condamnatul a declarat recurs.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul inculpatului este nefondat.
Potrivit art. 363 alin. (1) C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar, conform art. 363 alin. (3) din acelaşi cod, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Potrivit disp. art. 187 C. proc. pen., „actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la administraţia locului de deţinere ori la unitatea militară sau la oficiul poştal prin scrisoare recomandată este considerat ca făcut în termen. înregistrarea sau atestarea făcută de către administraţia locului de deţinere pe actul depus, recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută de unitatea militară pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului".
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului se constată că la Tribunalul Brăila, la termenul din data de 08 martie 2011 la care au avut loc dezbaterile, inculpatul R.P. a fost prezent, fiind asistat din oficiu de apărător desemnat din oficiu.
Totodată, din actele dosarului, rezultă că dovada de comunicare a sentinţei penale nr. 46 din data de 15 martie 2011, a fost semnată personal de inculpat, la Penitenciarul Galaţi, la data de 18 martie 2011, moment în care nu a declarat apel (fila 218, dosar fond).
Ulterior, la data de 22 aprilie 2011, a fost înaintată Tribunalului Brăila prin poşta A.N.P. declaraţia inculpatului de apel, peste termenul legal de 10 zile (fila 233,234).
De altfel, instanţa a efectuat ample verificări la unitatea de deţinere, cu privire la susţinerile inculpatului că ar fi declarat apel la 18 martie 2011 şi că biroul de evidenţă nu i-a trimis cererea, însă a rezultat că acestea nu corespund realităţii.
Pentru aceste motive, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat R.P. împotriva deciziei penale nr. 152/A din 10 iunie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat R.P. împotriva deciziei penale nr. 152/A din 10 iunie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3677/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 373/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
