ICCJ. Decizia nr. 373/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 373/2010
Dosar nr. 2473/90/200.
Şedinţa publică din 2 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa penală nr. 126 F din 12 septembrie 2008, a respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei, din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev.de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea de loviri sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., formulate de inculpaţii M.L. şi O.C., precum şi din aceeaşi infracţiune, în cea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. sau de art. 180 alin. (2) C. pen., sau în cea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., formulată de inculpatul V.B.C.
În baza disp. art. 20 rap .la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a), a art. 74 lit. a), b), art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul M.L., a fost condamnat la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dispus şi aplicarea art. 57 C. pen.
În baza disp. art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod, inculpaţii O.C. şi V.B.C., au fost condamnaţi la câte 7 ani şi 6 luni închisoare şi câte 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea, în ce priveşte pe fiecare inculpat, a disp. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a aplicat, şi în ce-i priveşte pe aceşti inculpaţi, art. 57 C. pen.
Pe latură civilă, în baza art. 14, a art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 998 şi urm. C. civ., inculpaţii au fost obligaţi, în solidar să plătească părţii civile P.D., suma de 12.437,47 lei despăgubiri materiale şi suma de 21.275 lei despăgubiri morale.
S-a constatat că despăgubirile materiale şi cele globale au fost achitate de inculpaţii M.L. şi O.C.
Cei trei inculpaţi, de asemenea în solidar, au fost obligaţi să achite aceleiaşi părţi civile, suma de 159 lei despăgubiri periodice lunare, începând cu 01 septembrie 2008 şi până la încetarea cauzelor care le-au generat.
Inculpaţii, în solidar, au mai fost obligaţi să plătească sumele de 1199,25 lei părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, 751,3 lei părţii civile Spitalului Clinic judeţean Sibiu şi 719,2 lei părţii civile Spitalului judeţean de Urgenţă Vâlcea, toate acestea reprezentând cheltuieli de spitalizare, la ele adăugându-se dobânda legală.
Ulterior, la 26 septembrie 2008, instanţa, din oficiu, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei, în sensul că „respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.L., din art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., în art. 182 alin. (2) C. pen. şi nu în art. 180 alin. (2) C. pen., cum s-a menţionat, din eroare, în minută" (încheierea din 26 septembrie 2008 - fila 1094 dosar nr. 2473/90/2007 al Tribunalului Vâlcea).
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
La 07 ianuarie 2003, la căminul cultural, se desfăşura sărbătoarea „Iordănitorilor" pentru asigurarea ordinii fiind desemnat şi P.D.
La acea sărbătoare, participau şi copii lui P.D., P.C.V., P.C.I., P.E.M., precum şi inculpaţii, aceştia fiind în compania a încă şase cunoscuţi.
La un moment dat, în timp ce P.V.C. dansa cu U.L., inculpatul M.L. i-a cerut fetei să danseze cu el, refuzul ei fiind întărit de partenerul de dans.
Pentru că grupul inculpaţilor devenise turbulent, oamenii de ordine l-au îndepărtat de sala balului, dar în scurt timp a revenit şi s-a grupat lângă scenă.
În acest context, P.D., care aflase de diferendul avut cu fiul său de inculpatul M.L., l-a întrebat pe acesta ce a avut cu cel în cauză, inculpatul ripostând prin lovirea lui cu pumnul în faţă.
Văzând ce se întâmplă cu tatăl său, P.V.C. l-a împins pe inculpat, dar, la rândul lui, a fost lovit de O.V. şi M.A., aceştia făcând parte din grupul inculpaţilor.
În diferend, s-au antrenat şi V.B.C., el lovindu-l pe P.D. cu pumnul în cap, iar după ce acesta a căzut la podeaua din ciment, a fost lovit cu picioarele, tot în zona capului, lovirea lui fiind continuată şi de O.C.
Încercarea fiilor victimei, de a-şi ajuta tatăl, a fost zădărnicită de îmbrâncelile şi loviturile ce li s-au aplicat de inculpaţi şi grupul lor, aceeaşi situaţie petrecându-se şi faţă de G.M.I., persoană care a dorit să aplaneze conflictul.
P.M.E., P.I.C., P.V.C., G.M.I., P.N.M. şi M.V., toţi aflaţi în preajma locului desfăşurării agresiunilor, au declarat că, inculpaţii l-au lovit pe P.D. cu rapiditate, succesiv, în zona feţei şi a capului, cu pumnii, cu picioarele, şi când cel lovit a căzut, concomitent eu au continuat să-l lovească în cap, după care au fugit.
Raportul de constatare medico-legală din 20 februarie 2003 a înscris că P.D. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure, acestea nu au pus în primejdie viaţa şi au necesitat pentru vindecare, 55 zile de îngrijiri medicale.
Concluziile actului medico-legal au avut în vedere diagnosticul consemnat la 08 ianuarie 2003 la internarea victimei în Spitalul de Urgenţă Bucureşti, respectiv traumatism cranio-cerebral mediu în remisie, infecţie minoră în tratament, menţiunile epicrizei, traumatism cranio-cerebral cu leziuni cerebrale hemoragice multiple tip harsshall în urma unei agresiuni (lovire cu corp contondent), precum şi menţiunile din biletul de ieşire din spital (Spitalul jud. Vâlcea), din perioada 21-29 ianuarie 2003, perioada internării victimei.
Raportul de nouă expertiză medico-legală efectuat de Institutul Naţional de Medicină legală Prof. Dr. Mina Minovici Bucureşti, întocmit prin observarea foilor în care s-au consemnat date medicale pentru cele 8 internări ale victimei, a primului act menţionat precum şi urmare examinării faptice a victimei, a înscris că aceasta a prezentat la 07 ianuarie 2003, leziuni traumatice constând în fractură de boltă craniană, fractură perete anterior sinus maxilar, contuzie cerebrală, hemoragie meningee minimă, echimoză, toate acestea putându-se produce prin lovire cu un corp dur. Privind diagnosticul „criză comiţială post-traumatică", acelaşi raport a înscris că nu este susţinut de datele medicale, leziunile traumatice nu au pus în primejdie viaţa şi au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale.
Comisia de Avizare şi Control a avizat concluziile actului, precizându-se şi că modificările clinice şi paraclinice de la internare şi evoluţia sub tratament reprezintă elemente ce întrunesc, în totalitate, criteriile de punere în primejdie a vieţii.
La cercetarea judecătorească, completarea raportului de nouă expertiză medico-legală a reţinut că urmare corelării datelor actelor medicale şi medico-legale cu examinarea medico legală a victimei, a rezultat că acestea prezenta diagnosticul „status post-traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă craniană şi contuzie frontală bilaterală hirshall, sindrom nEurologic rezidual, comemoratice crize de pierdere a conştienţei tip epilepsie generalizată, frustă hemipareză dreaptă - evoluţie ondulată", concordant cu diagnosticele stabilite cu ocazia multelor internări anterioare la secţii de nEurologie şi psihiatrie: comiţialitate post-traumatică, epilepsie tip grand mal, encefalopatie post-traumatică, tulburare organică de personalitate cu decompensări frecvente, lacunarism bifrontal şi temporal drept, sindrom sechelar piramidal bilateral.
Privind leziunile traumatice prezentate la 07 ianuarie 2003, actul înscrie că s-au putut produce prin lovire cu corp dur, au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale şi nu au pus în pericol viaţa.
Raportat diagnosticelor menţionate, actul completatar a înscris că victima prezintă infirmitate post-traumatică.
Şi aceste concluzii au fost avizate, comisia precizând că între leziunile traumatice suferite şi infirmitatea instalată există legătură directă de cauzalitate.
Tot în faza cercetării judecătoreşti, Comisia Superioară de Medicină Legală a mai adăugat că leziunile traumatice suferite s-au produs prin lovire repetată cu corp dur, la nivelul extremităţii cefalice, toate în acelaşi context lezional traumatic, efectele lor neputând fi disociate de acest context.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri partea civilă şi inculpaţii.
Partea civilă a criticat sentinţa sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile, în sensul neacordării, în totalitate, a despăgubirilor materiale şi morale.
Inculpaţii, prin apeluri, au susţinut că sentinţa instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, condamnarea lor este nelegală, încadrarea juridică a faptei, este, de asemenea, nelegală.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 17/A din 25 februarie 2009 a admis apelul declarat de partea civilă, a desfiinţat, în parte, sentinţa şi a înlăturat constatarea acoperirii despăgubirilor globale şi a daunelor morale de către inculpaţii M.L. şi O.C.
Totodată, s-a constatat ca fiind acoperit, în parte, prejudiciul şi s-a dispus obligarea, în solidar, a inculpaţilor, la plata sumei de 4500 Euro cu titlu de despăgubiri civile.
S-au menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei.
Apelurile formulate de inculpaţi au fost respinse, ca nefondate.
Împotriva deciziei instanţei de apel, au formulat recursuri partea civilă şi inculpaţii, cazurile de casare fiind dezvoltate în prezenta.
Recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Pe latură civilă, din examinarea lucrărilor cauzei, se constată că la 3 septembrie 2008, P.D., a declarat" „Am rezolvat situaţia despăgubirilor solicitate prin cererile de constituire de parte civilă existente la dosar cu inculpaţii M.L. şi O.C. Am primit de la inculpatul M. suma de 8000 Euro, iar de la O.C., suma de 1500 Euro, rămânând ca acesta să-mi mai achite încă 4500 Euro. Până la această dată nu am încheiat cu inculpatul O.C. o înţelegere în sensul celor arătate mai sus, dar am primit deja 1500 Euro, Am însă pretenţia să mi se plătească despăgubirea periodică începând de astăzi 3 septembrie 2008 şi în continuare şi această pretenţie o am de la toţi cei trei inculpaţi" (fila 1080 dosar nr. 2473/90/2007 al Tribunalului Vâlcea).
Ca atare, conform principiului disponibilităţii, corect a fost rezolvată latura civilă, partea civilă având capacitatea de exerciţiu deplină, în afara probatoriului administrat, precum şi a propriei sale susţineri, instanţa de apel luând act de manifestarea sa de voinţă.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se reţine că situaţia de fapt, încadrarea juridică, vinovăţia inculpaţilor, precum şi pedepsele aplicate, au fost just stabilite.
Pe lângă declaraţiile martorilor oculari, în cauză au fost reţinute şi cele ale martorilor O.N., O.U., O.V., I.C., acestora, inculpaţii, după ce au părăsit locul faptei, spunându-le că l-au lovit pe P.D. cu pumnii şi cu picioarele.
În ce priveşte încadrarea juridică a faptei, corect aceasta este tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174, art. 175 lit. i) din acelaşi cod, actele medicale, precum şi celelalte probe, relevând că inculpaţii au aplicat lovituri în zona capului victimei, numărul de zile de îngrijiri medicale sau reţinerea că viaţa victimei nu a fost pusă în pericol, neavând relevanţă, odată ce s-a probat că între traumatismul suferit şi consecinţe există legătură de cauzalitate.
În cauză, nu se poate reţine infracţiunea de încăierare, prev. de art. 322 C. pen., aceasta presupunând existenţa a două grupuri, or, partea civilă nu a lovit, de asemenea, nici între persoanele care o însoţeau sau se aflau la acel moment în bar şi cei cu care erau inculpaţii, nu s-a dezvoltat o stare conflictuală.
Raportând la cauză criteriile generale de individualizare a pedepsei astfel cum sunt prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se constată că instanţa de fond, orientându-se la pedepsele de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru inculpatul M.L. şi de câte 7 ani şi 6 luni închisoare ceilalţi, a considerat pericolul social grav al faptei, aceasta aducând atingere integrităţii fizice a părţii vătămate, consecinţele faptei inculpaţilor antrenând suferirea, de către aceasta, a unei infirmităţi, împrejurările în care faptele s-au săvârşit, respectiv în condiţiile circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen., dar şi persoanei inculpaţilor, pentru inculpatul M.L. reţinându-se circumstanţe atenuante.
Pe de altă parte, dispunerea executării pedepsei prin privare de libertate, răspunde şi scopului ei astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de partea civilă şi de către inculpaţi nefiind fondate, Decizia pronunţată în apel fiind legală şi temeinică, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează si fie respinse.
Conform disp. art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, partea civilă recurentă şi inculpaţii vor fi obligaţi să plătească cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă P.D. şi de inculpaţii M.L., O.C. şi V.B.C. împotriva deciziei penale nr. 17/A din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 372/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3779/2010. Penal. Excepţie de... → |
|---|
