ICCJ. Decizia nr. 3804/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3804/2010
Dosar nr.6937/110/2009
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 132/D/2010 din data de 23 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău s-a dispus:
Respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.
În baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b), 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.G., cetăţean român studii 10 clase plus şcoală profesională, căsătorit, 2 copii minori, fără ocupaţie, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii de la 31 august 2009, ora 17,00 la 01 septembrie 2009, ora 17,00 şi arestării preventive de la 04 septembrie 2009 la zi.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificat prin art. 1 pct. 34 din OUG nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume: 114,5 RON, actualizată la data executării, către partea civilă S.M. Oneşti, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei A.M. în data de 31 august 2010, 3045,7 RON, actualizată la data executării, către partea civilă S.J.U. Bacău, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei A.M. în perioada 31 august 2009 - 06 septembrie 2009 şi 346 RON, către partea civilă S.A. Bacău, reprezentând cheltuieli de transport efectuate cu victima A.M. la data de 31 august 2009.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 30 august 2009 inculpatul A.G. a plecat de la domiciliu pentru a munci la recoltarea cartofilor la diferite persoane.
În lipsa acestuia soţia, A.M., i-a invitat la domiciliul conjugal pe martorii G.M. şi M.Ş., în vederea întreţinerii unor raporturi sexuale.
Văzând ce se întâmplă în casă, fiul soţilor A. i-a expediat tatălui său un mesaj telefonic şi ca urmare, acesta s-a reîntors acasă în jurul orelor 23,00. Inculpatul înarmat cu o scândură de gard, a intrat în casă şi în urma ameninţărilor acestuia, martorii G.M. şi M.Ş. au fugit. Rămas singur cu soţia, inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele şi cu acea scândură cu care intrase în casă peste membre, corp dar şi în zona capului. Reuşind să fugă victima s-a adăpostit în locuinţa martorului B.A. zis „C.”, unde la scurt timp a intrat în comă. Fiind transportată la spital, prezentând comă profundă, după 6 zile victima a decedat ca urmare a leziunilor produse prin agresiunea inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul A.G. a declarat apel solicitând în principal schimbarea încadrării juridice dată faptei în cea de loviri cauzatoare de moarte, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate considerând că este prea aspră.
Curtea de Apel Bacău prin Decizia penală nr. 72 din 06 iulie 2010, a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva ultimei hotărâri, inculpatul a declarat recurs solicitând casarea acesteia şi după rejudecare în principal schimbarea încadrării juridice dată faptei pentru care a fost condamnat din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte întrucât nu a intenţionat să-şi ucidă soţia.
În subsidiar, s-a cerut reducerea pedepsei.
Recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente:
Cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice dată faptei, în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. nu poate fi primită nefiind susţinută de probele dosarului.
Ceea ce deosebeşte infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte de infracţiunea de omor, este împrejurarea că deşi la ambele infracţiuni, lovirile sunt comise cu intenţie, în cazul dintâi, moartea victimei s-a comis din culpă, făptuitorul neprevăzând acest rezultat, deşi trebuia şi putea să-l prevadă, pe când în cazul celei de-a doua infracţiuni, inculpatul a prevăzut rezultatul şi fie că l-a urmărit, fie deşi nu l-a urmărit sau dorit, l-a acceptat în mod conştient.
În speţă, fapta inculpatului care şi-a lovit cu intensitate soţia cu pumnii, picioarele şi o scândură în diferite zone anatomice ele împreună relevă intenţia de a ucide deoarece el şi-a reprezentat posibilitatea morţii victimei, rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit sau dorit l-a acceptat, reprezintă infracţiunea de omor şi nu cea de lovire cauzatoare de moarte cum în mod corect au reţinut instanţele.
Cererea inculpatului privind reducerea pedepsei este întemeiată, instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 73 lit. b), 74 lit. a) şi 76 lit. a) C. pen., motivate, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, atitudine sinceră a acestuia lipsa antecedentelor penale şi conduita bună înaintea săvârşirii faptei, reducerea pedepsei prevăzută de textul de lege aplicată sub minimul special dar nu în suficientă măsură faţă de gradul de atenuare a răspunderii penale în raport de circumstanţele recunoscute.
Se impunea ca instanţa de fond să reducă pedeapsa la limita prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Instanţa de apel la rândul său a respins apelul inculpatului menţinând pedeapsa aplicată de prima instanţă.
Greşeala de individualizare a celor 2 instanţe constituie motive de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a se admite recursul declarat, a se casa Decizia recurată, precum şi sentinţa numai cu privire la individualizarea pedepsei care se va reduce de la 7 ani la 5 ani închisoare.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor se vor menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva Deciziei penale nr. 77 din 6 iulie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală atacată şi în parte Sentinţa penală nr. 132/D din 23 aprilie 2010 a Tribunalului Bacău şi rejudecând:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii de la 31 august 2009 la 1 septembrie 2009 şi arestarea preventivă de la 4 septembrie 2009 la 28 octombrie 2010.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 3669/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3881/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
