ICCJ. Decizia nr. 3669/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3669/2010

Dosar nr.8343/1/2010

Şedinţa publică din 19 octombrie 2010

Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele:

1. Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin încheierea de şedinţă de la data de 28 septembrie 2010 pronunţată în Dosar nr. 1397/109/2009, a amânat din motive de ordin procedural judecarea apelurilor în cauză declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpaţii Z.I., Z.F., Z.N.M., M.D. şi F.F. la data de 21 octombrie 2010, interval de timp în care a menţinut arestarea preventivă a inculpatului apelant Z.I. (aflat în Penitenciarul Colibaşi) în conformitate cu dispoziţiile art. 300² raportat la art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.

Dispunând astfel instanţa de control judiciar a constatat că inculpatul apelant Z.I. a fost arestat preventiv de judecător în cursul urmăririi penale în baza art. 143 raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. - cu respectarea procedurii legale prevăzută de art. 149¹ C. proc. pen. - existând motive de bănuială legitimă privind săvârşirea unor infracţiuni grave pedepsite peste 4 ani închisoare, în raport cu care lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică şi anume acelea de trafic de persoane şi minori, prevăzute de art. 12 alin. (1), (2), art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 şi art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. în final cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi (3) lit. a) C. pen. (în cursul anului 2008 alături de ceilalţi coinculpaţi, a racolat prin răpire şi lipsire de libertate părţile vătămate majore şi minore P.R., T.G., G.F.L. şi M.C. pe care le-a exploatat obligându-se la practicarea prostituţiei în folosul familiei acestuia/în aceiaşi modalitate l-a exploatat şi pe numitul C.V., persoană cu handicap fizic obligându-l la practicarea cerşetoriei în folosul familiei acestuia în municipiul Constanţa, a răpit şi alte persoane cu handicap fizic pe care le-a transportat iniţial în municipiul Arad de unde urma să le treacă graniţa în străinătate pentru a fi exploatate de asemenea prin practicarea cerşetoriei în folosul familiei acestuia). Măsura preventivă amintită a fost prelungită, menţinută ulterior pe parcursul procesului penal în condiţiile art. 155, 156, 159 şi 300² raportat la art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. După efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288 - 291 C. proc. pen. cu respectarea dreptului la apărare şi a garanţiilor procesuale prevăzute de art. 70 alin. (2) şi art. 171 C. proc. pen. inculpatul Z.I. - alături de ceilalţi participanţi - a fost condamnat la terminarea judecăţii în primă instanţă prin Sentinţa penală nr. 3/MF/9 martie 2010 a Tribunalului Argeş, secţia penală, pentru săvârşirea infracţiunilor sus-menţionate la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare cu executare prin privare de libertate în condiţiile art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. În baza constatărilor în fapt/în drept sus-menţionată instanţa de control judiciar a apreciat că se menţin nemodificate temeiurile ce impun arestarea inculpatului până la momentul procesual actual, justificându-se astfel menţinerea acestei măsuri preventive în continuare pe parcursul judecării apelurilor, potrivit art. 160^b alin. (1) şi (3), raportat la art. 300² C. proc. pen.

2. Recursul declarat de inculpatul Z.I. împotriva încheierii amintite cu solicitarea de a se reaprecia durata arestării preventive relativ îndelungate (cca. 2 ani şi 6 luni) şi situaţia juridică actuală a acestuia (aflat la judecata în apel) în sensul revocării arestării sale preventive prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160^b alin. (2) raportat la art. 300² C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385¹⁵ pct. 11 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 160^b C. proc. pen. (având titlul marginal „Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecăţii”):

„1) În cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitate şi temeinicia arestării preventive;

2) Dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului;

3) Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.”

În speţă astfel cum în mod corect a constatat instanţa de apel condamnarea inculpatului Z.I. de către instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunilor ce au format obiectul urmăririi penale şi ulterior trimiterii în judecată şi au ocazionat arestarea preventivă în cauză a acestuia, justifică menţinerea arestării sale preventive şi la momentul procesual actual, potrivit art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.

Concluzia juridică amintită - făcând inaplicabilă solicitarea inculpatului - separat de argumentele justificative arătate în încheierea atacată este impusă situaţia juridică modificată a recurentului la momentul procesual actual, acela de condamnat nedefinitiv la judecata în primă instanţă, temei nou de menţinere a arestării preventive prevăzut de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului [„dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent” în acest sens fiind jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, cauze referenţiale Wemhoff c. Germania (1968) B c. Austria (1990) Labita c. Italia (2004)].

Ca atare, încheierea atacată este legală şi temeinică iar reformarea sa prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160^b alin. (2) C. proc. pen. potrivit solicitării exprese a inculpatului nu se justifică.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.I. împotriva Încheierii din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1397/108/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2010.

Procesat de GGC - CT

← ICCJ. Decizia nr. 46/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 3804/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal: